Fundatia Medicala Romana | Atentie la micoze in general, dar in specil la micoza cerebrala a lui Stromillo
Pagina principala / Noutati editoriale / Actualitati medicale / Cercetare / Atentie la micoze in general, dar in specil la micoza cerebrala a lui Stromillo
 

Atentie la micoze in general, dar in specil la micoza cerebrala a lui Stromillo

Infiltrat limfocitar, asociat cu...
In stratul cornos, leucocite polimorfonucleare,...
Benzile de collagen sunt mai...
Exocitoza limfocitara proeminenta. Fibre de...




 

ATENTIE LA MICOZE IN GENERAL; DAR IN SPECIAL LA MICOZA CEREBRALA A LUI STROMILLO

Faptul ca exista noi tipuri de micoze interne, foarte dificil de descoperit, am banuit dintotdeauna. Pot afecta multe organe interne, insa despre creier nu mai fusese vorba pana acum. Metodele de a intelege daca suntem atacati de ciuperci parazite sunt foarte putine. I se poate intampla oricui, mai ales ca acest tip de boli se afla in continua crestere!

Stiinta asa-zis "oficiala" nu are nici o intentie sa aplice metodele sale de cercetare si diagnoza in acest domeniu. Pe scurt, nu vrea sa se ocupe de acest lucru! In consecinta: putinele medicamente care ajuta la tratarea micozelor interne se pare ca au devenit greu de gasit in farmacii! Este culmea, dar este intocmai asa.

Micozele interne, indeosebi cele cerebrale (practic o noua familie de boli aproape necunoscute), dau simptome ciudate, indirecte si foarte greu de inteles. Micozele creierului se manifesta prin dereglari de vedere sau ameteli, de exemplu.

Alte simptome ale micozelor interne pot fi iritatia anusului si a organelor genitale, slabirea inexplicabila, atacurile de epilepsie, anumite iritatii ale pielii, daca sunt vizibile. Micozele interne, contrar a ceea ce se crede, ar putea fi adevarata cauza a multor tipuri de alergie si de diaree.

Este bine de stiut ca micozele exista si ca orice simptom ciudat, rezistent la antibiotice, ar putea ascunde o micoza.

Alarma ciuperci (datorita antibioticelor)

Cercetarile noastre despre SIDA ne-au pus in legatura cu lucrarile naturistilor germani si elvetieni. Naturismul este un sistem de medicina holistica ce supravietuieste si astazi cu greu, coplesit ca de obicei de sistemul industrial, care alimentat de cea mai mare putere economica, strapunge orice logica preponderent medicala. In Europa Occidentala naturistii adevarati (nu sarlatanii) sunt rari si credem ca in unele orase nu exista nici macar unul. Privita din exterior, lumea naturismului este o ciudata ingramadire de personaje, printre care exista adevarate fosile vii, fixate in epoca abatelui Kneipp.

Aceasta impresie ne-au creat-o mai ales americanii. Insa in Germani asi in Romania se pare ca lucrurile stau cu totul altfel.

Dar sa vorbim acum despre microorganisme, ne va fi de folos sa aflam ceva mai mult despre ciuperci si pe ce baza am efectuat cercetarea mea despre micoza cerebrala.

Orice fiinta vie (omeneasca, animala sau vegetala) poate fi atacata de paraziti si de trei tipuri diferite de microorganisme: virusi, microbi sau ciuperci. Pentru a spune adevarul, intre ciuperca si microb exista stadii intermediare stranii iar daca ciupercile si virusii nu sunt exact acelasi lucru, pot sa se si asemene cand este vorba despre supravietuire in conditii diferite. Dar in principiu familiile sunt doar trei.

Acum, toate aceste microorganisme incearca sa atace orice fiinta vie, din diverse motive, fie ca este sanatoasa, fie ca este slabita, caz in care atacul este mai serios. Cu toate ca omul modern este mult mai putin rezistent decat stramosii sai, si acestia aveau nu putine probleme de sanatate, in functie de modul de viata pe care o duceau si in functie de modul de alimentatie, sa zicem absurda.

Astazi, gratie bio-electronicii zilelor noastre si cosmosofiei (stiinte combatute cu ferocitate de puterea industriala), am ajuns sa intelegem foarte bine cum si unde se dezvolta cu precadere aceste microorganisme. Ciupercile se inmultesc pe un teren biologic acid (pe care, dezvoltandu-se, il fac si mai acid), in timp ce microbii si virusii cresc mai degraba intr-un mediu alcalin si adesea contribuie ei insisi la putrefactie si la o si mai mare alcalinizare. Stim de asemenea ca atunci cand suntem tineri, pH-ul sangelui este mai degraba acid; pe masura ce inaintam in varsta, acesta tinde sa devina din ce in ce mai alcalin. Se trece de la aciditate la alcalinitate in jurul varstei de 25-30 de ani, in functie de tipul de viata pe care o ducem si de alimentatia pe care o urmam.

De asemenea trebuie sa stim ca aceste trei familii de microorganisme nu se inteleg foarte bine intre ele. Sunt intr-o continua lupta pentru acapararea spatiului vital in organismele slabite. Microbii sunt cei mai rapizi in a se dezvolta, dar ciupercile, mai lente, ii pacalesc secretand antibiotice naturale, pe care cu timpul microbii invata sa le neutralizeze. Este o lupta continua, cu un front in continua miscare.

De aceea nu este inteligent sa se instaureze un tratament care dintr-o boala sa elimine un singur agent. Microorganismele concurente se afla intr-o continua intrecere si nu asteapta nimic pentru a se dezvolta, in functie de circumstantele terenului biologic. A-l elimina pe unul dintre acestea inseamna sa favorizam altele.

Plantele si animalele, fie cele cu sange rece cat si cu sange cald, sunt de asemenea paraziti. Insa plantele, care prin conformatia lor reprezinta mici fabrici de produse chimice (uneori este vorba despre adevarate laboratoare de alchimie in miniatura), sunt mult mai expuse atacurilor microorganismelor, cu care convietuiesc chiar de la nivelul radacinilor. Dar plantele, dintotdeauna, au invatat sa se apere eficient, altfel ar fi disparut de milioane de ani. Arsenalul lor bacteriologic include multe familii de substante chimice. Printre acestea cele pe care le observam mai adesea deoarece ne "lovesc" de-a dreptul simturile, sunt substantele aromatice si culorile.

Plantele nu sunt indesate, desigur, cu substante absurde si stranii si cu totul indispensabile vietii lor doar dintr-un simplu capriciu. A le produce presupune efort, timp si energie, care ar putea fi folosite pentru crestere si alte functii. In realitate plantele produc aceste substante de diferite tipuri, pentru a se apara de pradatori, mai ales de cei microscopici. Toate uleiurile esentiale sunt antibiotice naturale. Intre acestea se distinge cu precadere Cimbrul, dar se mai pot adauga si Busuiocul, Rozmarinul, Salvia, Maghiranul, Usturoiul, ceapa si multe altele. Daca la vegetale aceste substante dezvolta o actiune eficienta impotriva diversilor microbi, la animale si la om actioneaza de asemenea bine. Omul poate sa se apere foarte bine de orice atac bacterial folosind uleiurile eterice naturale.

Utilizarea masiva si nejustificata a antibioticelor este un pic ca atunci cand am vrea sa facem razboi cu tunurile, cand ar fi de fapt de ajuns pistoalele sau prastiile.

Problema este ca aceasta abordare infantila si mercantilista nu si-a reglat conturile cu inamicul, adica cu microbii. Cu toate ca sunt initial combatuti de antibiotice naturale puternice din ciuperci, invata incet-incet in mod fatal sa-i neutralizeze. Si cu cat sunt mai puternice antibioticele si mai frecvent folosite, cu atat mai repede microbii invata sa-i neutralizeze. Extractele de ciuperci fac miracole, dar doar pentru o anumita perioada, dat fiind ca mai devreme sau mai tarziu isi pierd mare parte din eficienta. Uleiurile eterice sunt cu siguranta mai bune, mai ales pentru ca, pe langa ca sunt stimulanti foarte buni, pentru diferitele organe, se pot utiliza intotdeauna fara riscuri, chiar si in cantitati mari. Toleranta fata de uleiurile esentiale sau de culori, de catre organismele vii este foarte buna si in general asimilarea lor se face fara nici un prejudiciu; pentru antibiotice acesta se intampla mult mai rar.

Cand microbii se obisnuiesc cu antibioticele trebuie sa creasca progresiv dozele, sfarsind prin a interfera in mod fatal cu multe procese vitale. Mai mult de atat nu se mai poate continua, deoarece apar efectele secundare, mai ales in sarcina rinichilor. Suntem constransi, asadar, sa folosim in continuu noi antibiotice, care sunt numite pompos "din noua generatie", iar cercul vicios se prelungeste pentru eternitate.

Umanitatea a comis o eroare enorma, a irosit "munitii pretioase". Iar acum ne aflam in fata faptului ca este din ce in ce mai dificil sa gasim noi antibiotice. Microbii sunt acum obisnuiti cu cele vechi si nu se mai stie in ce directie sa se caute altele. Unul dintre ultimele tipuri de antibiotice, salutat cu entuziasm, s-a obtinut studiind o specie de grasime care acopera anumite furnici australiene! La asta am ajuns, sa gasim cu disperare ceva. Aceasta irosire de resurse si de posibilitati este un fel de crima.

Daca masurile actuale, dupa cum am explicat, constau in folosirea unor doze puternice de antibiotice, singure sau amestecate intre ele, in mod opus super-consumul actual a provocat atatea dezastre ulterioare in defavoarea bietilor pacienti: pericolul ciupercilor, pe de o parte deoarece antibioticele elimina microbii, este bine cunoscut, nu prin acelasi principiu de actiune, ci si prin legea afinitatii biologice.

Probabil ca exista o logica in utilizarea antibioticelor in terapiile impotriva gripei, care dupa cum se stie sunt de origine virala si deci antibioticul nu ar trebui sa aiba nici un efect terapeutic, dar antibioticele scad pH-ul organic, l-ar face mai acid, alimentand ciupercile din micoze si in consecinta s-ar incerca inhibarea dezvoltarii virusilor… stiinta in orice caz ignora importanta pH-ului organic; in mod gresit il considera fix si invariabil, cu exceptia unor cazuri bine determinate.

Problema este ca in ziua de azi nu doar ca se utilizeaza antibiotice in exces in patologia medicala, dar le gasim chiar si in alimentele banale; iata un exemplu: - Tetraciclina - , care a fost vanduta imediat dupa razboi cu pretul aurului, azi este disponibila (mai putin pura) in saci de 50 kg pentru a fi amestecata in alimentatia viteilor in crescatorii.

Si astfel dialogul intre surzi continua, se urmaresc interesele economice si nu cele ale speciei noastre…

Situatia este intr-atat de absurda incat seropozitivii mor azi mai mult din cauza ciupercilor decat a virusilor, cu toate ca SIDA teoretic este o boala cauzata de virusi si deci cu un teren biologic complet diferit de cel al ciupercilor. Acesti bieti bolnavi erau deja slabiti, dar au devenit si mai bolnavi cand au fost indopati cu antibiotice. Ceea ce este echivalent cu a-i lasa prada ciupercilor, cu mainile si picioarele legate.

Ciupercile au o dezvoltare mai degraba lenta, dar cand se dezvolta se dezvolta serios, nu glumesc. De fapt, anatomopatologii descopera cantitati enorme de ciuperci in plamanii cadavrelor seropozitivilor, si nu isi explica acest lucru, nu comenteaza, ar parea sa afirme ca nu este vina lor. Ca si cand retetele lor infernale (a se vedea pentamidina) ar fi doar apa rece.

Tratamentul micozelor in general

Se pare ca ciupercile cele mai obisnuite care contagiaza omul sunt Asperillus niger, Mucor racemosus si cea mai vizibila, Candida, din gura si mucoase. In Germania se au la dispozitie dilutii homeopate la a 5-a centesima, care ajuta in combaterea principalelor ciuperci: Mucokehl (mucor), Nigersan (aspergillus), Pefrakehl (candida). Tratamentul micozelor mai serioase, precum cele ale seropozitivilor, este mult mai complex si se utilizeaza alte remedii, nu atat pentru a lupta impotriva ciupercilor in mod direct, ci pentru a intari si a reface mai intai flora bacteriala intestinala, pentru a "recurata sangele", a stabiliza pH-ul la valorile normale (Multiplasan GL 17. Multiplasan H33 etc.). a combate doar un microorganism sau u simptom si a-l neglija restul inseamna medicina prost aplicata, care nu elimina problemele, ci le ascunde doar pe perioade scurte, cu riscul de a le regasi din nou si inrautatite.

Sunt necesare, dupa caz, preparate chimice precum nistatinul (Mycostatin) si mai ales intraconazol etc., dar dupa noi intraconazolul e cel mai bun si are putine efecte secundare.

Medicina comerciala nu interzice in general consumul a ceea ce ne place cel mai mult, dar in cazul micozelor sunt multe alimente de evitat: zaharul in primul rand, apoi toate alimentele preambalate cu agenti de crestere (care sunt ciuperci), paine cu drojdie de bere, bere, branzeturi proaspete, lapte (care tinde sa provoace alergii). Chiar si cerealele care nu sunt integrale, deoarece faina alba este un bun teren de cultura pentru ciuperci (nu chiar complet integrale din cauza digestiei ingreunate). Putina carne, mai ales de porc. De asemenea nu sunt recomandate grasimile prajite, fripte, fierte la temperaturi mari, Coca-Cola, Pepsi, Fanta si asemanatoare, deoarece acidul fosforic din ele dauneaza intestinului. Este bine sa se evite prepararea alimentelor la microunde.

Atentie la spitale, mediul de acolo e aproape mereu infect si se pot aduce acasa tulpini de ciuperci foarte rezistente, precum Aspergillusfumigatus care azi infecteaza spitalele din toata Europa de Nord din cauza pneumoniilor.

Se recomanda, insa, toate tipurile de vegetale. Fructe de orice fel, crude, preparate termic sau uscate (cu exceptia celor din extra-sezon si a lamailor si portocalelor). Smantana, untul, kefirul. Toate condimentele si mai ales scortisoara. Painea, pastele si orezul integral. Putina carne (preparata in sange). Puteti folosi napi rosii, morcovi si ridichi negre sau rosii.

Cand terenul biologic va fi stabilizat si alcalinizat, atunci va fi usor sa luptati impotriva virusilor, daca acestia exista, cu anumite preparate care contin o multime de uleiuri eterice si esentiale. Cu toate ca actualmente exista o oarecare confuzie intre vechia denumire a terenului acid si cea moderna, mai exacta, de teren bazic (de unde se exclude insa urina acida – ca si cu bioelectronica) , toate sistemele non-industriale trebuie sa aiba in vedere esentialul; sau ca ciupercile, virusii sau microbii pot fi eliminati cu usurinta, doar sa nu se astepte prea mult pentru inceperea tratamentelor inteligente. Trebuie mai intai sa insanatosim terenul biologic! Iar tratamentele de mai sus vor fi toate utile pentru ca actioneaza mana in mana cu Natura si nu cu vointa satanica de a o violenta.

Doresc sa repet, cu riscul de a parea insistent, ca dezechilibrele sunt doar de patru tipuri: Oxidat/acid; Oxidat/alcalin; Redus/acid; Redus/alcalin.
  •  

Evaluare: 2.7/5 (3 voturi)

Arhiva fisiere

©2010 Fundatia Medicala Romana. Toate drepturile sunt rezervare.
Solutie web oferita de WizNET Studio Romania
Site promovat in WEB Catalog Romania