Rss
| NUCLEI ENERGETICI AI LUI STROMILLO - nasterea si dezvoltarea
... "Din cauza credintei voastre mici. Adevarat va spun: dacã ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati spune muntelui acestuia: Muta-te de aici acolo, si se va muta, si nimic nu va fi cu neputinta" Din Evanghelia dupa Matei Capitolul 17, Versetul 20 „... A invata altundeva ceea ce nu putem invata inauntrul nostru, in interiorul trupului nostru, este imposibil." Schwallcr de Lubicz, Le Temple de l 'homme Dati-mi voie mai intai sa va intind voua, stimatii mei colegi, un bun-venit calduros si din inima, si fata de organizatorii acestui important congres as dori sa imi exprim profunda mea admiratie si cea mai sincera recunostinta pentru excelenta munca de organizare pe care au realizat-o. Nu voi ascunde de voi faptul ca ma simt destul de stingher sa voibesc in fata unui public atat de remarcabil de specialisti intr-o disciplina care de fapt nu imi apartine. Acelora dintre voi care ma cunosc le este familiar faptul ca activitatea mea se ocupa in principal de medicina interna, ginecologia psiho-somarica si psihiatria cu referinta in particular la psihologia clinica si psiho-neuro-imunogenetica si psiho-neuro-endocrinoimunologia. Un alt motiv pentru stinghereala mea se datoreaza faptului ca tone de carti si de hartii au fost deja scrise in domeniul medicinei. Despre care noua fateta am putea scrie? Este suficient sa reflectam asupra faptului ca in anii recenti, aproximativ din anii '70 pana astazi, am ajuns cam la 50 de specializari medicale (neurologisti, psihiatri, pediatri, dermatologi etc), si pe acestea le-am considerat a fi specializarile majore; daca, pe de alta parte, dorim de asemenea sa luam in considerare specializarile minore, ajungem Ia impresionantul numar de aproximativ 300 de unitati, si aici eu includ: reflexologisti, maseuri, kinetoterapeuti, osteopati etc. In orice caz, va rog sa fiti siguri, stimatii mei colegi, ca nu intentionez sa va prezint un alt discurs inflorat privind semiotica medicala sau arta de a da nastere, ci mai degraba o disertatie practica ce uneste intr-un tot organic invataturile care pana acum au fost tinute in secret de catre cei patru Maestri de Ayurveda in viata, Maestri pe care eu am avut privilegiul de a-i intalni in decursul celor patruzeci de ani ai mei de practica, din care cincisprezece i-am petrecut in Orientul indepartat. Am citit cam doua mii de volume de materiale medicale, toate inaltand in slavi aceasta sau cealalta metoda de a vindeca boala, insa in nici unul dintre acestea nu am gasit explicatia despre cum inima, in miscarea sa sistolica, reuseste sa impinga sangele in vene microscopice numite vaso vasorum sau capilare, care, asa cum bine stiti, acopera cam 200 de kilometri, fiind prezente in intreaga suprafata a corpului. O alta intrebare interesanta pe care as dori sa v-o pun, si pentru care pana acum nu a existat un raspuns, este urmatoarea: cum se face ca tinerii adolescenti care, inscrisi la diferite conservatoare muzicale, studiaza de exemplu trompeta sau trombonul, timp de opt ore zilnic in timp ce acest instrument muzical exercita prin piesa bucala o presiune de S pana la 7 kilograme asupra incisivilor superiori, si cu toate acestea incisivii insisi nu sunt impinsi inapoi in alinierea lor? As dori sa accentuez faptul ca nu sunt aici pentru a va anunta vreo descoperire originala incredibila din campul medical, ci mai degraba pentru a vorbi despre lucruri care au existat dintotdeauna si care vor continua sa existe pana cand Universul insusi va exista. Vestitul fizician american K.C.Cole afirma: „Electricitatea este cu siguranta fenomenul cel mai difícil de explicat: ea traieste in peretii caselor noastre, ea regleaza viata celulelor noastre. Ea coboara din cer asupra pamantului in forma fulgerului si tasneste din degetele noastre cand atingem o clanta metalica. Ea structureaza materia, face plasticul modelabil. uleiul fluid si cleiul lipicios. Ea misca trenurile si activeaza creierul omului. Lumina este radiatie electromagnetica, si lumina este in acelasi timp lumina vizibila, raze Roentgen, microunde, si unde radio. Magnetismul unui magnet este determinat de miscarea in spirala a nenumarati electroni. in orice caz, magnetismul terestru este de asemenea determinat cel mai probabil de miscarea spiralara a curentilor electrici prezenti in nucleul lichid, metalic, al planetei noastre. Corpul uman este o gigantica masinarie electrica, chimia corpului, la fel ca intreaga chimie, se bazeaza pe conexiuni electrice. Voi extrageti energia necesara pentru a citi aceste cuvinte din ouale pe care le-ati mancat la micul dejun; iar oul, la randul sau, isi extrage energia din hrana de pasari care a fost data gainii; si, in final, hrana de pasari si-a extras energia direct din lumina electromagnetica a soarelui. Asadar Universul este incarcat cu energie electrica, cu ioni pozitivi si negativi. in orice caz, de vreme ce in mod normal fortele pozitive si negative sunt egale, noi nu suntem constienti de obicei de prezenta lor. In principiu, spatiul care ne inconjoara este incarcat cu electricitate." CELE TREI ELEMENTE COSMICE Viata consta din trei elemente: corp, organe si suflet. Datorita curgerii ei continue, viata este desemnata ca si Ayu (In limba Sanskrita). Natura ei este perpetua si nelimitata. Aerul, Focul si Apa sunt principalii factori care fac viata sanatoasa. Aceste trei elemente cosmice, aer, foc si apa, constituie cele trei componente ale Tridoshei (cele trei defecte sau elemente). Teoria Tridosha, inmanata noua de catre cei din antichitate si practicata de catre doctorii din Ce este asadar insemnatatea Tridoshei? Acest cuvant in Sanskrita este compus din doua particule: tri (trei) si dosha (defect, lipsa); asadar el indica cele „trei" defecte. Tridosha se refera la cele trei elemente ale corpului uman care tind catre decompensare, producand boala si malformatie: este stiinta care studiaza aceste trei elemente. Teoria Tridoshei constituie una dintre contributiile majore, nobile si ilustre, a Indiei antice la cultura mondiala. In ciuda faptului ca originile sale pot fi urmarite pana in preistorie, este de netagaduit faptul ca teoria Tridosha este cunoscuta si practicata in Pozitia Tridoshei este unica si incomparabila. Exceptionala sa valoare practica in diagnostic si tratament este fara egal. Asadar este necesar ca ea sa fíe studiata, inteleasa, asimilata, stapanita si aplicata, fara nici o exceptie, in toate acele sisteme ale medicinei care au ca tel alinarea suferintei umane. Omul aspira catre longevitate pentru a se bucura de desfatarea spirituala, bunastare si fericire. Aceste trei componente cosmice constituie baza macrocosmosului. De vreme ce omul este o mica lume, adica un microcosmos, el la randul sau este compus din aceste trei elemente primordiale. In limbajul fizicii nucleare aceste trei elemente au diferite nume si sunt desemnate ca Neutroni, Electroni si Protoni. In acest caz, Neutronul reprezinta elementul Vai (aer) care divide atomii in Electroni si Protoni. Atunci cand Neutronii se unesc cu Electronii, ei produc caldura atomica, in vreme ce amestecandu-se cu Protonii, elementul rece, ei produc racire atomica. Electronii reprezinta asadar Pit sau focul, in vreme ce Protonii sunt Kaph sau apa. Elementul Vat (aer) poseda extraordinara capacitate de a se amesteca si, asa cum afirma un vechi proverb indian: „Capacitatea de a se amesteca a lui Vat este enorma. Prin amestecarea sa el ajuta celelalte doua elemente. Atunci cand el se uneste cu Focul, sunt produse unde de caldura, iar cand se uneste cu apa, este produsa o intensa raceala." In textele stravechi este scris ca cele doua elemente, focul si apa, sunt schioape si nu se pot misca. Doar atunci cand sunt conduse de elementul aer, ele devin extrem de active. Armonia este principiul central al cosmosului. Armonia semnifica ordine, acord, unitate, pe baza legilor clare si invariabile care conecteaza toate acele entitati care au o tendinta catre discordie, dezordine si separatie. Armonia se manifesta in toata splendoarea ei in muzica, care inspira sufletele, si in picturi. Cu toate acestea armonia este de asemenea esentiala in interactiunea care apare in societate, intre natiuni si In lume in general. Armonia, in orice caz, isi are disonantele si antitezele ei, asa cum ziua isi are antitezele sale in noapte. Armonia este viata, disonanta este moarte; armonia este pace, disonanta este razboi; armonia este frumusete, disonanta este uratenie. Armonia se exprima in cosmos, disonanta in haos. Armonia este incantarea sufletului, disonanta este durere. Tot ceea ce cauzeaza durere distruge armonia din toate formele de viata. Un vechi proverb spune: „A satisface fiinta umana inseamna a adora Divinul din natura." Lumea opereaza prin aceste doua contrarii: armonie si disonanta. Bolile sunt forte ale naturii, si ele variaza in intensitate si vigoare. Bolile au vigoarea lor proprie, o viteza si o aura, toate trebuind sa fie examinate cu grija. Sa speram ca in viitorul apropiat, si cu ajutorul instrumentelor stiintifice sofisticate, va fi posibil sa fie masurate cu acuratete toate aceste atribute particulare la care m-am referit cu aceasta ocazie. In acest fel, natura dinamica a bolii va deveni vizibila pentru oricine. Lumea materiei, in final, se va manifesta in adevarata sa esenta si putere. Pentru a efectua orice tratament, vindecarea si boala trebuie sa fie omogene. Astfel, un medicament de foc va vindeca o boala de foc, insa nu va vindeca o boala de aer, nici o boala de apa. Toata lumea stie ca atunci cand suntem expusi la o taietura adanca sau o rana, incepem sa sangeram. Ceea ce se intampla cu adevarat este faptul ca elementul aer impinge sangele catre rana, si atunci sangele curge afara. Pentru a opri acest proces, este necesar sa fie linistit elementul aer. Daca se pune pe rana o haina imbibata cu ulei de castor, elementul aer este linistit si curgerea sangelui se opreste. In acest fel, elementul aer nu mai poate sa aduca sangele la rana care a fost fortificata cu uleiul de castor. Acest simplu experiment poate sa fie experimentat de mii de ori, si va da intotdeauna acelasi rezultat. In actuala era stiintifica, nu este nici un motiv pentru care uleiul sa nu fie folosit pe rani. Prin aplicarea uleiului pe rani si taieturi, eu personal, in aproape patruzeci de ani de practica profesionala, nu am avut nici un caz de septicemie, si ranile s-au vindecat intr-un timp scurt. Subiectul discursului meu cu aceasta ocazie se bazeaza pe relatia intima existenta intre corp si suflet. Corpul nu trebuie sa fie considerat doar ca un recipient care contine sufletul, nici pur si simplu ca o masa vulgara de materie vie, ci mai degraba el este o punte mistica intre fiinta spirituala si fiinta fizica; el contine secretul dublu al sclaviei si eliberarii, al slabiciunii animale si al puterii divine, al obscuritatii mintii si a sufletului si al iluminarii lor, al supunerii sale la durere si limitele ei si stapanirea de sine, al mortii si al imortalitatii. Enuntata limpede, metoda pe care eu o prezint aici poate fi definita In felul urmator: Un sistem puternic care, prin proceduri stiintifice bine determinate, confera sufletului corpului fizic puterea, lumina, libertatea si intreaga gama de experiente spirituale superioare. Nu trebuie sa mire faptul ca eu am vorbit de proceduri stiintifice de a obtine stari de constiinta superioare; Vestul a considerat intotdeauna stiinta ca in mod unic studiul aspectelor care pot fi analizate si catalogate prin mijloace matematice sau senzoriale. Aceasta da nastere la neincuviintare sau la refuzul de a observa si studia acele fenomene care aparent nu ne sar in ochi la un nivel pur fizic. Pentru orientali, din contra, inseamna stiinta si este stiintific faptul de a cerceta si studia tot ceea ce omul nu este capabil sa explice, fie ca este vorba de un fapt vizibil sau nu, un fapt senzorial sau nu. Adesea se intampla ca oamenii de stiinta care nu sunt complet nefamiliarizati cu doctrinele mistice orientale si cu cercetarea metafizica, se gasesc, in decursul muncii lor, prinsi fara de veste in fata manifestarilor PRANA-ei. Arunci ei, cu toata buna-crcdinta, se cred a fi primii care sa descopere o substanta sau o forta pana atunci necunoscuta, asa cum este exemplificat prin ceea ce s-a intamplat in mod experimental biologului elvetian M.E. Pfeiffer. in mod analog, convinsi fiind ca se afla in fata a ceva absolut nou, alti oameni de stiinta au mers pana acolo incat si-au botezat noua lor descoperire cu numele de „Antropoflux". Daca veridicitatea principiului, dovedit experimental, ca „un bun echilibru pranic este conditia unui bun echilibru fizic, si orice dezechilibru in unul provoaca un dezechilibru in celalalt", indeparteaza acuzatia afirmatiilor doctrinare cu privire la literatura mistica orientala, cel putin descoperirea acestui principiu este extrem de interesanta pentru cercetatorii orientali in domeniul fenomenelor naturale, deoarece Pfeiffer nu era familiarizat cu teoria PRANA-ei, si cu siguranta va continua sa ignore totul in legatura cu acest lucru. Forta vitala, prezenta in cele patru VEDE mistice, a fost divinizata de catre fizicieni, chimisti si biologi; energia care se manifesta ca electricitate, gravitatie, activitate si viata in fiecare lucru, principiul viu de organizare, care explica cel mai important rol jucat in alimentatie de ceea ce noi numim imponderabilele: omul extrage din alimente „ceva" nemasurabil, nematerial, neexplicabil care scapa simturilor noastre, si caruia i se datoreste sustinerea delicatului corp fluidic. Motivul, de exemplu, pentru care doua produse alimentare, riguros identice conform analizei, pot avea efecte diferite in functie de originea lor. Si ce se poate spune cu privire la multe alte singularitati care ne nedumeresc, printre care si medicamentele cu compozitie identica cu aceea a produselor naturale de biosinteza? Pentru a intelege CHAKRELE, pe care le voi discuta in detaliu mai tatziu, si anume centri i-vatrej ai fortei vitale si cum sunt ele legate intre ele si cu esenta lor, este necesar sa incep mai intai de toate prin a studia modul in care sunt nascute polaritatile esentiale dintre Spirit si materie. Refcrindu-se la un punct de extrema importanta, teoria cosmologica a Textelor sacre deriva din conceptul Fizicii clasice; cea din urma ii atribuie doar electricitatii si magnetismului dubla polaritate pe care stiinta mistica a lui VAYOU o intalneste in toate fortele Naturii, fara nici un fel de exceptie. Cu toate ca nu sunt discipoli ai Yoga-ei, cu toate ca nu impartasesc ideile de abstractie, de indiferenta impasibila, fie ca observatorii atenti sa enumere descoperirile lor si sa profite de pe urma lor, in speranta ca elevii, in deductiile lor curajoase, in deschiderea mintii lor, in precizarea experimentala a exemplelor ce vor urma, vor consulta textele Occidentale si vor beneficia de pe urma metodelor de investigatie a Orientalilor. Fiecare manifestare care apare trebuie sa rezulte intr-o polaritate sau o dualitate. Daca aceasta polaritate nu are loc, nu poate aparea nici o manifestare. Forta pranica prezinta unele analogii care o fac similara cu electricitatea. Analogia principala consta in faptul polarizarii sale. in acelasi fel in care exista o electricitate pozitiva si negativa, exista o forta pranica pozitiva, PENGALA, si o forta pranica negativa, EDA. Asa cum corpul fizic isi are organele sale, corpul pranic are propriile sale organe, cunoscute sub numele de CHAKRAS. Tot asa cum sangele circula in artere si vene, energia pranica circula inauntrul conductorilor fluizi numiti NADIS. Tot asa cum corpul fizic uman poseda proprii sai acumulatori, CHAKRAS-urile, adica organele principale ale corpului fluidic, inmagazineaza noi cantitati de energie; ele au rolul de receptori, de acumulatori si de distribuitori ai fortei pranice. Oricare ar fi modul in care rezervele de energie sunt cladite, depletia acestor rezerve da nastere unei munci neincetate de recuperare: in timp ce organismul produce noi substante acumulative, CHAKRAS-urile inmagazineaza noi cantitati de energie. „FORTA PRIMARA A OMULUI" (CORPUL FLUIDIC SI ORGANELE In fiecare era si in fiecare loc, Maestrii esoterismului (din cuvantul grecesc esoterikos = intem, secret) au predat intotdeauna in mod secret, unui cerc restrans de adepti, raptul ca in aer exista o substanta sau un principiu vital din care este derivata orisice activitate. Diferitele filosofii dezvoltate in timp au desemnat cu diferiti termeni aceasta forta, acest principiu fundamental al vietii. Astfel, aceasta energie creativa este numita PRANA, ceea ce in limbajul Sanskrit Indian semnifica „suflare de viata". Ea este o Energie vie. Vorbim aici, de fapt, in mod precis de acea forta vitala divinizata de catre fizicieni, chimisti si biologi, insa pe care ei inca nu au gasit-o in mod explicit, deoarece ei cauta in domeniul fenomenelor naturale. Ea nu se prezinta in nici un aspect fizic al materiei, asa cum o stim noi, ci mai degraba, ca sa folosim un cuvant familiar, intr-o forma „fluidica". De fapt „eterica" ar fi un termen mai exact. Suntem in stare sa presupunem, in baza a unele experiente care au avut loc, ca aceasta substanta este extrem de usoara, cu mult mai mult de usoara decat toate gazele cunoscute, insa nu in totalitate nedeterminata. In astfel de circumstante ea se poate condensa notabil, si poate asuma, aproape intotdeauna pentru o perioada foarte scurta de timp, aspectul si calitatile materiei asa cum o cunoastem noi. In afara acestor conditii, ea se manifesta in grade diferite de condensare care, fara sa fie nici stari gazoase, nici lichide, nici solide, corespund cu toate acestea insemnatatii care aceste cuvinte o au pentru noi. Independent de substanta pranica, exista o forta Pranica care opereaza asupra ei in acelasi fel in care fortele fizice cunoscute noua (lumina, caldura, electricitate etc.) opereaza asupra materiei. Lumea fizica, singura pe care noi o cunoastem prin intermediul simturilor noastre, se prezinta sub un aspect dual: materie si energie; astfel aceasta distinctie se poate de asemenea discerne in lumea fluidica aprana-ei. Cu toate ca se poate manifesta sub diferite aspecte, forta sau energia pranica prezinta unele caracteristici care o fac sa fie inrudita cu electricitatea; si totusi ea nu este electricitate, intrucat ea nu apartine nici aceluiasi nivel, nici aceleiasi lumi. Cu toate acestea analogiile sunt de un asemenea calibru incat atunci cand oamenii nostri de stiinta se afla pe neasteptate in prezenta ei in timpul cercetarii lor, in general ei o considera ca o forma de electricitate noua si inca necunoscuta. Principala dintre aceste analogii este polarizarea ei. Asa cum am mentionat deja, asa cum exista o electricitate negativa si pozitiva, tot asa exista si o forta pranica pozitiva (PENGALA) si o forta pranica negativa (IDA). Distinctia aceasta a fost cunoscuta civilizatiei Asiatice inca din vremuri imemoriale: este YANG-ul si YIN-ul Chinezilor. In afara de aceasta analogie fundamentala mai exista si altele. Forta pranica este inclinata spre condensare si acumulare, in sensul despre care este vorba in electrostatica; exista, de asemenea, o inductie pranica, tot asa cum exista o inductie electrica sau influenta. In final, toate variatiile tensiunii pranice in corpul fluidic al fiintelor vii corespund variatiilor tensiunii electrice in corpul fizic. Cu toate acestea, simultan la doua nivele, cel fizic si cel pranic, materia este permeabila atat pentru forta sa cat si pentru substanta pranica. Aceasta permeabilitate este de diferite grade si nu este totala. Ea atinge nivelul maxim la metale, cum ar fi de exemplu fierul sau cuprul, care sunt excelenti conductori ai electricitatii. Printre corpurile compuse, cele compuse in principal din calciu, cum ar fi calcarul sau varul, permit trecerea ei cu extrema facilitate. Cele compuse in principal din siliciu (quartz) si aluminiu permit ca ea sa penetreze cu dificultate mai mare, in special daca sunt structuri coloidale, cum este de exemplu sticla. De asemenea lutul este un foarte slab conductor al fortei pranice. Printre substantele organice, cele de origine vegetala (cum e celuloza) permit ca forta pranica sa le patrunda cu mare usurinta; nu astfel stau lucrurile cu substantele de origine animala si in special cu cele de natura cornoasa, de exemplu parul. in general vorbind, se poate afirma ca conductorii buni de electricitate si caldura sunt buni conducatori ai fortei pranice, In vreme ce izolatorii termici sau electrici sunt de asemenea izolatori pranici. Ca un punct de extrema importanta, teoria cosmologica a textelor sacre deriva din conceptul fizicii clasice: cea din urma, de fapt, atribuie polaritatea duala pozitiva si negativa in mod unic electricitatii (si magnetismului), in vreme ce stiinta mistica Veda atribuie aceasta polaritate tuturor fortelor naturii, fara nici o exceptie. Exista asadar o Lumina negativa si o Caldura negativa. Si aceasta nu e totul. Dupa conceptul Vedic toate radiatiile solare ale ordinii fizice, fie ca sunt percepute sau nu, trebuie sa fie unite cu radiatii ale ordinii pranice care le dau un caracter vital. Lumina soarelui imbratiseaza toate aceste radiatii, pe acelea care sunt percepute de catre simturile noastre si pe acelea care nu sunt, si aceasta lumina este acompaniata de catre prana, de catre intreaga sa prana. Este o lumina totala. Mai exista de asemenea chestiunea intensitatii. In acelasi fel in care un bec electric este asamblat pentru un anume voltaj electric, organismul nostru este capabil sa suporte un anume voltaj de lumina solara: sub acest nivel apare o deficienta vitala, peste el, arsuri si otravire. Praful si fumul care polueaza aerul oraselor in trecerea lor opresc multe radiatii solare invizibile; Insa ele opresc de asemenea, si mai presus de toate deterioreaza, prana care acompaniaza acea lumina. O lumina fara de prana este similara cu o alimentatie fara vitamine; adica, fara catalizatori si fara metaboliti, asimilarea este imposibila. PRANA iN iNTELEPCIUNEA STRAVECHE A INDIEI -STIINTA ANTICA A SCRIPTURILOR SACRE- Prima referinta in timp la prana este intalnita in Vede (in Sanskrita Veda = intelepciune). Astfel avem o colectie de patru texte sacre care contin principiile fundamentale ale Brahmanismului. Primul dintre aceste texte dateaza din urma cu 5000 de ani si el este BHAGAVAD GITA, Cantecul Celui Binecuvantat, unde se poate citi cum ca Zeul VISHNU, asumand in a opta sa forma umana aparenta lui KRISHNA, afirma intr-un lung si explicit discurs ca pe Pamant totul este iluzie, Maya3 si ca adevarata filosofie a actiunilor umane este subiect al legii necesitatii care sta la baza tuturor lucrurilor. Urmeaza o colectie de imnuri. Al doilea text include astfel o serie de pasaje in proza cu privire la ceremoniile si riturile sacrificiale; al treilea text ofera sfaturi acelora care doresc sa se retraga din viata activa, iar al patrulea expune doctrina filosofica a Upanishadelor, cuvant derivat din Upadesha, invatatura. In ,Jlig-Veda", care dateaza inca de dincolo de secolul al XV-lea i.Hr., il gasim pe „Domnul Creatiei", Prajapati, care cu suflarea sa a creat Universul. PRANA, adica energie vitala, suflare de viata, respiratie, spirit, este aclamata in canturile celor patru VEDA, si anume ATHARVA-VEDA: VEDA cu privire la formulele magice, care este compusa din 6000 de stante, invata aceasta stiinta mistica, si este considerata valida de catre intreaga natiune Hindusa, fie Tibetani ori un oricare alt grup. Acestea sunt de fapt discipline spirituale bazate pe renuntarea la lume asa cum o stim noi, pentru a ajunge la un taram mai inalt de fiintare, si care refuza in mod categoric existenta noastra degradata. „RIG-VEDA", si anume VEDA cu privire la Imnurile cantate in timpul ceremoniilor de catre stravechii Brahmani, preotii Indieni, a fost transmisa in mod oral de-a lungul generatiilor; chiar si astazi exista Indieni care urmeaza Disciplinele Vedice si care sunt capabili sa cante din memorie parti intregi din VEDA. Aceste stante sunt incluse intr-o colectie de formule liturgice, ceremonialuri, rugaciuni, si prescriptii terapeutice care constituie cea mai straveche carte a Medicinei Indiene. Intalnim apoi o lista a unei serii de ritualuri care pot fi gasite astazi in Tantra-Yoga, o disciplina derivata din VEDA, care afirma limpede ca „oamenii nu mai erau capabili sa isi realizeze dorintele lor prin practicile din VEDA", datorita ascutitului declin al spiritualitatii lor. Literatura Tantrica descrie era noastra prezenta ca o perioada de mare lupta si tulburare, de falsitate si tristete. Oamenii din era noastra sunt descrisi ca fiind „... fara in franare si innebuniti de mandrie fara hotare, care se complac incontinuu in acte fara de inima, crude, avare, luxoase, pacatoase, sunt aspri in modul de a se exprima, falsi, si traiesc vieti scurte". (Mahanirvana Tantra) Cu toate acestea BIOENERGIA este celebrata in prima carte (1.16) printr-o formula protectoare in care Athavra, preotul focului incepe cantecul sau adresandu-se cu precizie SUFLARII VITALE, in vreme ce a unsprezecea carte ii dedica lui al patrulea imn. Traditia Hindusa atribuie inteleptului VYASA clasificarea prana-ei in zece categorii diferite, majore si minore si in relatie cu diferite sfere si zone ale corpului fizic si ale celui vital (energetic). Conform textelor Vedice stravechi ale Upanishadelor, AERUL, HRANA, APA, LUMINA sunt sursele din care organismul asimileaza energia vitala. Cuvantul PRANA, sau VAYU, care mai tarziu semnifica aer sau fluid, si constituie asadar corespondenta pranica sau starea gazoasa, deriva din prefixul Sanskrit -pra - „a proiecta" si radacina — an - „a respira", si sta la baza principiului energie care animeaza toate fapturile vii. Este numele prin care desemnam principiul universal care este esenta miscarii, forta sau energia care se manifesta ca electricitate, gravitatie, activitate si viata in fiecare lucru; este elementul animator al fortei si energiei in fiecare din manifestarile lor. Yog Ramacharaka afirma ca ,jjrana exista in fiecare element, insa nu este materie, nici aer, cu toate ca este continuta in acestea si prin acestea este asimilata in formele vii". Poate fi spus ca prana poate fi gasita in toate lucrurile intrucat ea este continuta in atom si in constituentele sale, si aparenta lipsa de viata in unele din aceste lucruri (de exemplu, in lumea minerala) se datoreaza in exclusivitate unui grad minim de manifestare. Geneza Ebraica mentioneaza despre NESHKEMET ruach chayama, care in traducere inseamna „Rasuflarea Spiritului Vietii". In Ebraica neshkemet semnifica respiratia obisnuita sau respirarea aerului atmosferic. Chayme semnifica viata si ruach spiritul vietii, care corespunde cu ceea ce desemnam noi ca si prana, suflare, paralel al termenului latin ,pneuma", al grecescului ypsiche", al cuvantului chinezesc ,jsri" si al lui ,^imon", Zeul secret al Egiptului antic care a animat cu suflarea de viata oamenii si animalele. Asa cum este astfel evident, scriitorul Ebraic al Genezei era foarte bine constient de diferenta intre aer si principiul de viata pe care acesta il contine. Aerul este depozitul universal de prana si prin respiratia noastra obisnuita noi extragem din el cantitati suficiente. Discipolii de Yoga, invatand sa-si controleze si sa-si regleze la vointa respiratia, sunt capabili sa extraga cantitati mai mari de prana din aer, care sunt atunci acumulate in creier sau in centrii nervosi si pot fi folosite dupa cum este nevoie pentru a reinvigora corpul, pentru a dezvolta abilitati spirituale si mentale, sau chiar pentru a dezvolta puteri psihice. Vayu investit cu forta pranica este inhalat din mediul inconjurator exterior tot asa cum este inhalat aerul. In timpul trecerii sale in organismul fluidic, el furnizeaza forta pranica organelor distributive numite CHAKRAS (roti, vartejuri) care sunt adevaratii condensatori ai energiei nervoase. In acelasi fel in care corpul fizic isi are organele sale, cum sunt creierul, inima, ficatul etc., corpul pranic are de asemenea organele sale, cunoscute sub numele de Chakras. Sangele circula in artere si vene, tot asa cum energia pranica circula inauntrul duetelor (canalelor) sau conductorilor numite NADIS. Intr-un organism normal productia de energie nervoasa depaseste nevoile (inconstiente si involuntare) ale activitatii vitale, si astfel ramane un exces Ia dispozitia activitatii voluntare. Cea din urmi, cu toate acestea, nu intotdeauna utilizeaza tot excesul care este la dispozitie, caz in care energia care ramane este inmagazinata pentru utilizare in viitor. Corpul uman poseda proprii sai acumulatori. Acumulatori este sensul care este dat acestui termen in electricitate, si acesta este acela de combinatii chimice care, scindandu-se in cicluri oxido-reducatoare (Redox) dau inapoi energia absorbita In sinteza lor (energia legaturilor chimice, a conexiunilor electrostatice etc.). Metabolismul grasimilor, al zaharurilor simple si complexe (procese oxidativc) reprezinta principalul depozit de siguranta al intregii noastre vieti fiziologice. Glicogenul, care este produs de catre ficat, sustine un rol analog. Acestia sunt condensatorii care sunt comparabili cu sticla lui Leyda, si care, in mod extraordinar pentru fiecare combinatie chimica, inmagazineaza putere electrica. Un si mai simplu exemplu poate fi dat de catre sticla cu aer cald care in timp ce se raceste da inapoi energia, si anume caldura pe care a absorbit-o inainte in timpul cresterii tensiunii, derivata din starea energetica a lichidului. Pe scurt, in oricare fel ar fi intemeiate rezervele de energie, depletia acestei rezerve, fie ea prin combustia moleculelor organice ori prin descarcarea condensatorilor, intr-un caz sau in altul, are loc o munca neincetata de recuperare sau salvare: organismul produce noi substante acumulative si CTiaAras-urile inmagazineaza noi cantitati de energie. Oboseala se face simtita atunci cand recuperarea este insuficienta in a compensa consumul. Senzatia de durere, datorata excesului de toxine, care sunt elaborate de catre tesuturile noastre in decursul activitatii (unele organe, cum sunt ficatul sau pielea, au functii de expulsie) este distincta de depletia care o insoteste, si acest lucru este cauzat de golirea acumulatorilor nostri naturali. Nu este cu totul imposibil sa verificam existenta prana-ei, desigur, cu conditia sa existe o dorinta adevarata m acest sens. Nu avem aici de-a face cu o substanta imateriala, ci mai degraba cu una semi-materiala, care in anumite conditii poate fi perceputa destul de usor de catre simturile noastre. in aceste circumstante este posibil sa o vedem, uneori sa o atingem si chiar sa o modelam [Aparta), asa cum de fapt s-a si intamplat in decursul diverselor experiente metafizice. Adesea se intampla ca oamenii de stiinta care sunt complet nefamiliarizati cu doctrinele Indiei si cu cercetarea metafizica, sa se gaseasca, in decursul muncii lor, pe neasteptate in fata manifestarilor prana-ei. Atunci ei, cu toata buna-credinta, se cred a fi primii care sa descopere o substanta sau o forta pana atunci necunoscuta, si ei o boteaza cu nume specifice, asa cum este exemplificat prin ceea ce s-a intamplat Profesorilor Muller si Farny din Zurich in decursul anumitor experiente conduse asupra variabilitatii conductorilor electrici in relatie cu corpul uman. Ei si-au numit descoperirea „Antropoflux R". Corpul pranic si corpul fizic nu sunt pur si simplu incrustate, unul in celalalt. Functiile lor sunt in totalitate asociate. Un bun echilibru pranic este conditia necesara a unui bun echilibru fizic. Fiecare dezechilibru al unuia provoaca un dezechilibru in celalalt. Aceasta nu este o simpla afirmatie doctrinara. Veridicitatea ei a fost dovedita de catre biologul elvetian M.E.Pfeiffer. Descoperirea acestui principiu este extrem de interesanta deoarece Pfeiffer era, si in mod sigur inca mai este, nefamiliarizat cu tot ceea ce priveste teoria prana- La fel ca si cei doi oameni de stiinta numiti mai sus, el s-a crezut a fi In prezenta a ceva absolut nou. Astfel, M.E.Pfeiffer, care si-a inceput experimentele bl 1935, amesteca o mica cantitate de suc extras din seminte cu o solutie de CuCh, pe care el apoi o intinde pe o placa de sticla perfect curata si uscata. O data ce apa din solutie s-a evaporat, clorura de cupru se cristalizeaza, formand niste desene. Si pana la acest punct, nu avem nimic extraordinar. In orice caz, acum extraordinarul isi face aparitia: desenele variaza in conformitate cu starea de sanatate a legumelor care au produs semintele. Daca producatorul este sanatos, desenul rezulta armonios, regulat; daca el este in stare de sanatate proasta, desenul apare confuz, neregulat. De aici, pe baza acestei neregularitati, omul de stiinta este capabil sa determine natura dezechilibrului. Exista asadar un principiu organizational viu ale carui radiatii sunt capabile sa modifice ... materia, adica cristalogeneza, si aceasta activitate energetica reflecta starea de sanatate fizica a fiintei care o emana. Daca numim acest principiu organizational prana, atunci am demonstrat conexiunea intima dintre organismul fizic si organismul pranic. Exista infirmitati si boli ale carui origine este specific fizica, si exista altele de origine pranica. In ambele cazuri intreaga fiinta este bolnava. Stiinta medicala nu va face un adevarat progres pana cand acest dualism nu va fi recunoscut si pana cand nu sunt deduse consecintele lui pranice. PRINCIPALELE ORGANE ALE CORPULUI FLUIDIC Am vazut astfel ca principalele organe ale corpului fiuidic sunt chakras-urile, care au rolul de receptori, de acumulatori si de distribuitori ai fortei pranice. Toti aceia care au chiar si o minima familiaritate cu practica oricarei dintre numeroasele forme de Yoga, cunosc faptul ca coloana vertebrala are un rol fundamental in schema de lucruri a Yogai. Pentru adept, discipolul Yogai, mai mult, coloana vertebrala are o enorma importanta in aceea ca este literalmente axul central al fiintei. Toate cartile care trateaza despre acest subiect explica cititorului in detaliu amanuntit structura maduvei spinarii si a centrilor sai oculti numiti chakras. Muladhara chakra, de exemplu, este marele reglator pranic al functiilor de excretie si reproducere. Ea conecteaza circulatia pranica a Omului individual (ego + Spirit) la toti curentii Naturii. Multumita acesteia omul se inradacineaza in viata universala, si atunci cand functiile ei se deterioreaza, vitalitatea abandoneaza organismul, in acelasi fel in care limfa abandoneaza o frunza daca pedunculul care o sustine pe ramura se atrofiaza sau se usuca. Cele doua mari Nadis care distribuie forta pranica in organismul uman fiuidic, Ida si Pengala, sunt intim conectate la maduva spinarii, care este punctul lor de corespondenta. Curburilor maduvei spinarii ii pot fi potrivite tulburarile functionale ale Mu/is-urilor, forta pranica poate sa fie distribuita neregulat si insuficient, si astfel sa dea nastere acelor extrem de obisnuite stari de deficienta pentru care este imposibil sa se stabileasca cauza fiziologica (deficienta de energie, oboseala continua, apatie fizica si morala, neurastenie etc). In aceste cazuri este destul de limpede faptul ca forta vitala a fost irosita. Putem obtine o idee destul de precisa despre mecanismul respiratiei pranice comparand sistemul celor doua Nadis-uri cu un circuit conductor a carui extremitate, Pengala, atasata la un pol pozitiv (+) al unui generator electric si a carui cealalta extremitate, Ida, este atasata la un pol negativ (-), in timp ce chakrele reprezinta becurile carora le este furnizat curentul din circuit. In cursul respiratiei pranice fortele pozitive penetreaza din polul pozitiv si urmeaza pasajul conductei lui Pengala, pana la Muladhara; apoi curentul folosit ajunge la polul negativ prin conducta lui Ida. Lucrul opus are loc pentru forta negativa: de fapt, Nadis-vaile nu inhaleaza in mod indiferent din mediul exterior fiuidic, in acelasi mod in care narile inhaleaza aerul din atmosfera. Pengala inhaleaza numai Vayu incarcat cu forta negativa. Aceasta este diferenta fundamentala intre respiratia pranica si respiratia fizica. Echilibrul vital depinde de trei factori: 1) voltajul, si aceasta inseamna diferenta de tensiune dintre Ida si Pengala; 2) amperajul, si aceasta inseamna intensitatea si consumul de forta pranica a Mttfo-urilor; 3) rezistenta organelor distributive sau Chakras. Asadar data fiind analogia care exista intre forta pranica si electricitate, este logic sa presupunem ca alterarile in echilibrul pranic se descopera in mod analog in paralel cu echilibrul electrofizic. In timpul respiratiei pranice, conectata in mod intim cu respiratia fizica, corpurile noastre fluidice asimileaza si elimina forta pranica, adica forta vitala. Corpul fiuidic este compus dintr-o substanta mai densa care, in relatie cu forta pranica, are aceeasi functie, la nivel invizibil, ca si aceea indeplinita de materie in relatie cu energia, la nivel vizibil. In mod similar cu corpul nostru fizic, corpul nostru pranic isi reinnoieste in mod continuu substanta prin schimburi cu mediul sau inconjurator; adica, el asimileaza si elimina, intr-un cuvant, se hraneste. Atunci cand luam in considerare substanta fluidica sub aspectul sau de substanta vie, eliminabila si asimilabila, ea este numita Apana. Pastrand in minte pasajele deja dedicate expunerii teoriei prana-ei, trebuie reamintit pe scurt faptul ca forta pranica se prezinta in doua forme, una pozitiva si una nagativa, o distinctie pe care electricitatea si magnetismul au facut-o familiara, insa care era de asemenea bine cunoscuta civilizatiei stravechi a Asiei. Exista doua tipuri de prana care pot fi distinse intre ele pe baza a ceea ce se poate numi densitatea lor: prana superioara sau prana propriu-zisa, si prana inferioara sau Apana, amandoua fiind imponderabile in relatie cu lumea noastra fizica. Apana, care este mai aproape de lumea noastra materiala, este agentul fenomenelor paranormale sau metafizice. Omul obtine din alimente Apana, adica prana inferioara, substanta energie care este necesara pentru mentinerea corpului sau si a vietii sale vegetative. In actul de a manca noi nu inghitim doar ceea ce vedem si atingem, ci de asemenea si ceva ce ne scapa simturilor noastre, Apana, careia se datoreaza sustinerea corpului nostru fiuidic. Aceasta consideratie este de o importanta cardinala, intrucat explica extrem de importantul rol detinut in alimentatie de ceea ce noi numim imponderabilele. De exemplu de ce, asa cum am accentuat mai devreme, doua produse alimentare riguros identice conform analizei, pot avea efecte diferite in functie de originea lor, si multe alte singularitati ce par tulburatoare pentru biologii care nu pot explica in mod rational asemenea rezultate (de exemplu, motivul pentru care medicamente produse in laboratoare au o compozitie chimica identica cu produsele naturale de biosinteza). In organismul fluidic, asimilatia si dezasimilatia depind de trei Chakras: Muladhara, Swadishtana si Manipura. Principalul rol este indeplinit de catre Muladhara, ale caror Nadis distribuie Apana in toate celelalte parti. La nivel pranic, consecintele respiratiei complete, printr-o singura Forta pozitiva penetreaza in organismul fluidic printr-un punct care corespunde cu Unii biologi sustin ca o ionizare negativa insuficienta constituie unul dintre simptomele principale ale imbatranirii. Cele doua Nadis-vn sau conducte care pornesc din cele doua puncte care corespund cu nara dreapta si cea stanga ajung la Muladhara sau la Mulachakra de la radacina, a carei corespondenta in corpul nostru fizic este plexul sacral. Muladhara isi datoreaza numele faptului ca prin ea individul este inradacinat in specie si prin specie comunica cu forta vitala universala. In momentul precis ai nasterii fiecarei fiinte vii, inclusiv omul, curentul vital direct este oprit. De atunci inainte, restul organismului pranic, taramul individului, il primeste doar in mod indirect si deja transformat de catre Muladhara. Inainte de a ajunge la Muladhara, cele doua Nadis-vsi se intersecteaza de patru ori la nivelul a patru Chakras: Vishuddha, Anahata, Manipura, Swadishtana. Intre cele doua Nadis-vai exista un al treilea element rectiiiniu, Sushumna, pe care il vom discuta mai tarziu. Daca schitam o diagrama a celor doua Nadis-uri si a Nadis-ulvd din mijloc, putem vedea ca acum desenul rezultat reproduce bine-cunoscutul caduceu al lui Hermes, adoptat universal ca si emblema a medicinei. Cei doi serpi care se incolacesc in jurul unui toiag simpolizeaza curentii care coboara din creier. Ei pornesc din emisferele dreapta si stanga, se intersecteaza la nivelul cefei, trec prin plamanii drept si stang, se intersecteaza din nou la nivelul plexului solar, trec prin ficat si splina, se intersecteaza in ombilic in centrul HARA (situat la patru centimetri sub ombilic, Hora insemnand stomac). Pentru inteleptii japonezi acest centru Hara este centrul vietii, al echilibrului, centrul universal. Si atunci cand omul, prin concentrare intensa, reuseste sa il dezvolte, el devine neobosit, invincibil si capabil de eforturi incordate intelectuale fara a deveni obosit, si descoperind astfel un extraordinar echilibru) si trece prin glandele sexuale la barbat, si prin ovare la femeie. Mica sfera in varful toiagului reprezinta glanda pineala, iar „Aripile lui Mercur" sunt flacarile emise atunci cand forta mistica adormita, arzatorul K.UNDALINI, curentul psihic, se ridica inauntrul canalului spinal si vine in contact cu centrul absolut al puterii (Sahasrara). Printr-un fenomen asociat cu respiratia fizica, cu toate ca foarte diferit, omul obtine prana din mediul inconjurator, prin cele doua canale ale Nadis-vuilor, dintre care unul, Pengala, indeplineste partea cablului pozitiv, si celalalt, Ida, pe aceea a cablului negativ. Maduva spinarii se intinde de la fundul celui de-al patrulea ventricul al creierului pana in regiunea coccigiana, unde se stramtoreaza formand o extremitate subtire ca si un fir de par numita ,JFilum terminale". In literatura Tantrica, axul cerebro-spinal al omului este considerat ca o cavitate de piatra care traverseaza centrul planetei noastre si constituie axa terestra. In mod analog polului terestru, coloana vertebrala este numita Muntele Meru sau Merudanda (toiagul lui Meru). In conformitate cu stiinta mistica, fiecare om este un Univers, fiecare corp uman este un microcosmos care incarneaza toate formele vietii individuale (4.8 x 106 specii vii) si configuratiile geografice ale Creatiei, de la cea mai joasa la cea mai inalta. Textele sacre invata ca oamenii de stiinta ai Pamantului care se vor aventura in explorarea altor planete si a lumilor indepartate vor gasi, in esenta, ceea ce este deja prezent pe Pamant si in om, de aici afirmatia: „Ceea ce este aici este pretutindeni, ceea ce nu este aici nu este nicaieri". De multa vreme filosofii Hcrmetici si Kabalistici au declarat ca „asa cum este sus este si jos". in ciuda progresului sau, stiinta Occidentala se afla in prezent in fata unui zid de netrecut, si este sortita sa ramana acolo pana cand va reusi sa se elibereze de o conceptie fundamental materialista; pana cand continua sa accepte cu incapatanare fiinta umana doar in acord cu aspectul sau mecanic. Adevarata diferenta consta in actiunea reciproca a doua manifestari de o natura profund diferita: materia si spiritul. De exemplu, faptul ca gandul, o entitate absolut imateriala, fara atributele de greutate, forma si dimensiune, se traduce intr-un efect material, asa cum este deplasarea de la distanta a unui obiect, pur si simplu pentru ca asa se doreste de catre o fiinta ganditoare (telekinezie). Sistemul nervos spinal central este conectat cu cel periferic prin 31 de nervi spinali si 12 nervi cranieni, care sunt atat aferenti cat si cferenti, atat senzoriali cat si motori, dupa cum provoaca senzatii sau stimuleaza actiunea. Printre nervii cranieni, ultimii sase isi au originea in bulb (medulla oblongata), iar ceilalti sase, exceptand nervii olfactivi si optici, isi au originea in parti ale creierului localizate in fata bulbului. Intrucat autorii scolilor de Yoga prefera sa foloseasca termenul Nadis pentru nervi, este necesar sa clarificam ca Nadis-unle din Yoga nu sunt nervii obisnuiti materiali, ci mai degraba finele linii directoare care transmit fortele vitale. Nervii spinali, plecand din spatiile intervertebrale, ajung sa comunice cu ganglionii spinali ai sistemului nervos simpatic, care se gasesc dispusi de fiecare parte a coloanei vertebrale. Cei care poseda capacitatea de a absorbi pruna, fie in mod constient sau nu, iradiaza in jurul lor forta si vitalitate si sunt capabili de a comunica aceste fenomene si altora, si astfel sa-i vindece si sa-i revigoreze. in acelasi fel in care oxigenul din sange este consumat pentru necesitatile organismului, tot asa prana este utilizata in gandirea noastra, in actiunile noastre si in fiecare act fizic si mental, si drept consecinta noi trebuie sa avem un aport constant al ei. Fiecare gand, act si miscare consuma o anume cantitate de forta nervoasa care in realitate este o forma de prana. Suflarea vitala, numita de asemenea si „Vayu", care confera putere ascetului, sau Muni, prototipul de Yoghin, permitandu-i spiritului sau sa rataceasca peste oceane, este indicata in a zecea carte a Genezei, unde aflam prin asimilitudine „suflarea de viata a Spiritului care plutea deasupra apelor". Toate diferitele tipuri de prana care sunt asimilate, se indreapta in mod selectiv catre zonele lor specifice, conform vibratiilor, lungimilor de unda, culorilor etc, prin canale sau mai degraba canalizari ale curentilor electrici, numite NADIS-uri mari si mici. Aceste Nadis contin Vayu, suflarile vitale, care sunt pur si simplu materie eterica suspendata, particule extrem de usoare si reci. Nadis-nrile sunt asadar autorii vietii vegetative. TIPURILE MAJORE DE VAYU LOCALIZAREA, CULOAREA SI FUNCTIA LOR Prana, fluidica si fara forma, devine Prana, Aparta, Samana, Vyana, Udana, in acord cu multiplele functii inerente ei sau dupa alterarile careia i se supune: 1. PRANA, este privitoare la piept, inima, nari, gura, plamani, vorbire; rosu; respiratie, tuse; 2. APANA, energia vitala care calatoreste prin partea de jos a abdomenului, de la plexul solar la picioare, si apoi este expulzata; ea este asadar conectata ia instrumentele de generare si metabolism; se intinde de la inima la plexul solar, se ocupa cu nutritia corpului si este conectata in particular cu stomacul; alb rosietic (Apatia este mai aproape de nivelul nostru material, si ea este agentul uzual al fenomenelor extra-normale, numite si metafizice; omul extrage din alimente Apatia, adica din prana inferioara, substantele energetice necesare pentru intretinerea corpului sau fluidic si a vietii sale vegetative. Apana in relatie cu prana este similara cu un gaz greu in relatie cu un gaz usor, chiar daca amandoua sunt imponderabile, adica nu pot fi supuse masurarii, in relatie cu lumea noastra fizica); 3. SAMANA opereaza in zona centrala a corpului, si se ocupa cu pieptul, abdomenul, ombilicul, nutritia; alb laptos; prezideaza peste digestie; 4. UDANA este localizata intre nas si varful capului, si este in relatie specifica cu creierul, nasul si ochii. Este conectata cu expiratia, si prezideaza peste zona oro-faringiana, corzile vocale, asimilatia aerului si a mancarii; alb; vorbire; tacere; localizata in incheieturile articulatiei; 5. VYANA se raspandeste uniform in fiecare parte a organismului, distribuind energia derivata din mancare, prin miile de Nadis, existenta in organism datorita respiratiei; ea opereaza prin artere, vene si nervi, prin ochi, urechi etc.; galben auriu; transpiratie. Aceste cinci sufluri vitale sunt conectate cu cei cinci centri de forta situati de-a lungul coloanei vertebrale. Curgerea suflului vital va ramane inexplicabila pana cand stiinta moderna va continua sa-si limiteze in mod arbitrar cercetarile la campul materiei. Scolile mistice de Yoga admit existenta spiritului, a materiei, si aceea a unei substante care creaza o interdependenta intre materie si spirit: Prana, al carei adevarat taram este viata. Mai mult, cunostinta mistica, inauntrul Prana-ei insasi, opereaza o distinctie intre Prana superioara, care este mai aproape de spirit, si Prana inferioara, care este mai aproape de materie. Prana superioara si Prana inferioara sunt doua forme particulare a Prana-ei, forta si energia universala, substanta invizibila care acopera in interior lumea fizica a materiei, singura pe care simturile noastre reusesc sa o perceapa sub unele din aspectele sale. Astfel, din acest punct de vedere, se poate spune ca totul traieste, si ca nu exista un obiect care poate fi considerat neanimat, nici energie numita materiala, asa cum este lumina, care sa nu aiba Prana sa proprie. Pentru HATHA-YOGA, toate fenomenele naturale, si nu numai energiile electromagnetice asa cum se afirma in fizica, sunt inzestrate cu o polaritate negativa sau una pozitiva Mai mult, HATHA-YOGA isi deriva numele din aceasta distinctie. De fapt, silaba HA corespunde polaritatii pozitive, iar silaba THA polaritatii negative. In viata, pozitivul este reprezentat de catre principiul masculin iar negativul de catre principiul feminin. Prana se manifesta astfel sub aspectul dual de masculin pozitiv, Pengala, si feminin negativ, Ida. Nu poate exista viata daca Pengala si Ida nu exercita unul asupra altuia o influenta reciproca. Atunci cand aceasta nu mai are loc, fenomenul vietii inceteaza. Fiecare fiinta vie este asadar comparabila cu o baterie electrica, intrucat atata vreme cat subzista o diferenta de potential intre polii pozitiv si negativ, bateria functioneaza. De indata ce echilibrul este stabilit intre cei doi poli, bateria inceteaza sa functioneze (polarizarea bateriei). Omul care ar sti si ar fi capabil sa mentina D.D.P. (diferenta de potential) intre Pengala si Ida inauntrul organismului sau dual, fizic si pranic, ar putea, daca nu ar interveni vreun accident, sa traiasca infinit. Astfel am relevat misterul extraordinarei longevitati a unor Yoghini. CELE CINCI PRANA MINORE LOCALIZARE SI FUNCTII Cele cinci Prana minore sunt: 1. KUKARA, in legatura cu presiunea intra-abdominala, plexul solar; foame; 2. KARMA, in legatura cu ochiul, regleaza miscarile irisului, ale pupilei, si somnul; 3. NAGA, regleaza functia expulsiva a orofaringelui; stomacul; voma; 4. DEVATTA, o energie onirica; este in legatura cu inima; lenevie; 5. DNAMAN-JAYA, este in legatura cu nutritia si descompunerea organica; limfatica; flegma. Cele mai importante Nadis-uri sunt: PENGALA-NADL. pozitiv, proiectiv, situat in hemicorpul drept. Conductul Pengala incepe in testiculul drept (ovarul drept al femeii) si se termina la IDA-NADI, conductul energiei negative absorbante, situat in hemicorpul stang. incepe in testiculul (sau ovarul) stang si se termina in Cele doua conducturi, situate extern de canalul SUSHUMNA, respectiv la dreapta si la stanga lui, se impletesc formand .coduri" in care se intersecteaza de-a lungul maduvei spinarii. Avem atunci maduva spinarii care se intinde in jos de la al patrulea ventricul al creierului pana in regiunea coccisului, unde se ingusteaza formand o extremitate subtire ca un fir de par, numitafilum terminale. Aceasta este formata din doua jumatati simetrice unite de o linie centrala. In acest caz linia de conjunctie este de fapt un conduct foarte mic numit „Canalis Centrate". Acest canal central este de foarte mare interes pentru elevii esoterismului si pentru Yoghini, intrucat prin acest pasaj se ridica forta mistica dormitanda, KUNDALINI, de la baza maduvei spinarii pana la cap. Prin ascensiunea lui el invie sase centri de putere de-a lungul calatoriei sale invizibile catre creier. In lexiconul Hindus acest canal este numit SUSHUMNA-NADI. Diversele bioenergii circula in centri vitali, sau toti, adica CHAKRELE, cu variate functii conectate la organe, plexuri nervoase, si glande endocrine. In simbolismul razelor bioenergetice ele sunt de asemenea numiti „LOTUSI" deoarece au petale. Acesti centri sunt acumulatori ai energiilor cosmice in viziunea omului ca si microcosmos. Exista sapte principale: a saptea, BRAHMARANDHARA, nu indeplineste nici o functie in conditiile normale ale vietii umane. Inainte de a ajunge la Muladhara Chakra, unde ele se unesc, cele doua Nadis alimenteaza cele cinci Chakras precedente cu energie pranica. Cele doua „artere" mistice, Ida si Pengala se unesc in Sushumna intre sprancene, tesand in acel punct un nod triplu cunoscut ca AL TREILEA OCHI (AJNA CHAKRA), lotusul cu doua petale. Pentru a intelege CHAKRELE sau CENTRII DE FORTA VITALA si modul cum sunt ei conectati atat intre ei cat si cu esenta lor, trebuie sa incepem prin a studia nasterea polaritatilor esentiale ale spiritului si materiei. Fiecare manifestare care apare trebuie sa rezulte in polaritate sau dualism; daca aceasta polaritate nu are loc, nu poate exista nici o manifestare. Relatia dintre acesti doi poli este al treilea aspect al TRINITATII. Cum este posibil sa concepem actiuni care nu sunt articulate in trei parti: obiect, subiect, verb; in manifestarea fiecarei activitati aceasta divizie in trei parti este inevitabila si nimic nu poate aparea, in lumea de nume si in cea a formelor, care nu isi asuma aceasta tripla manifestare. Aceasta este TRINITATEA, element fundamental al multor Religii, sisteme metafizice si filosofii ale lumii, asa cum este Treimea Crestina si cele trei Gunas (Tendinte) din Hinduism. Exista numeroase nume pentru aceste polaritati si noi suntem familiarizati cu termeni cum ar fi viata si forma; Spiritul si materia; cel care face perceptibil si cel care percepe. Subiectul sau cel care face perceptibil este intotdeauna UNUL in timp ce obiectul poate fi divers. Adesea acesta este reprezentat prin simbolul rotii. Daca consideram aceste aspecte ale TRINITATII (subiect, obiect, verb), atunci „Eul" sau Ego-ul din centrul rotii este UNUL, insa, asa cum manifestarile continua si viata merge mai departe dincolo de acel punct central, asumandu-si forma sa obiectiva, diversitatea trebuie in mod inevitabil sa apara si sa devina evidenta. Asadar, viata se va dezvolta in forma sa obiectiva intre relatie si separatie si tot restul va urma: ca si cauza si efectul, momentul prezent si principiul devenirii, nasterea, moartea si renasterea. Acesta este aspectul obiectiv as „EU SUNT ACELA"; la nivel subiectiv, in orice caz, exista doar constiinta de „EU SUNT', fara de partea obiectiva. In mod firesc, fiecare experienta, pentru a avea insemnatate, trebuie sa posede doi poli sau posibilitati intre care sa se poata manifesta (dezvolta); asadar intreaga Viata este constituita de fapt din diversele experiente ce rezulta din actiunea reciproca sau relatia dintre acesti poli, Yin si Yang, sine insusi si ceilalti, si modul in care aceasta relatie se explica prin constiinta. Spiritul se manifesta in crestetul capului, si Chakra urmatoare care apare in ordinea densitatii este centrul de forta dintre ochi, pe care Sfantul Pavel o numeste suflet, insa pe care noi o numim minte, intrucat constituie sediul activitatilor mentale. Urmand dupa aceasta este „centrul gatului", si acesta, in cuvintele Sfantului Pavel, este esenta corpului deoarece este sediul eterului (mediul pentru propagarea undelor electromagnetice). El este al treilea aspect obiectiv al TRINITATII. Din substratul eterului deriva patru elemente inferioare: AER, FOC, APA si PAMaNT. Fiecare din aceste elemente este pur si simplu o alterare a eterului de baza, asa incat eterul poate fi pe drept considerat drept corpul material de baza. Cele patru elemente, APA, FOC, AER si PAMaNT, isi au centrii lor, respectiv in Inima, in Plexul Solar, Sacral si al Radacinii. In acest fel vedem cum o triplicitate superioara si o quatemaritate inferioara apar la om in conformitate cu legile numerice care guverneaza manifestarile celor sapte Chakras. Alchimistii au inteles faptul ca diversele niveluri ale constiintei sunt in principal Forta Vitala care vibreaza pe frecvente foarte diferite; ca urmare, un nivel poate fi transmutat in altul pur si simplu prin modificarea frecventei vibratiei, si de aici transformarea unui element in altul. Acest concept este aplicabil de asemenea la transmutatia vibratiilor mai grosolane, adica a celor materiale, in unele mai rafinate. Alchimia esoterica se ocupa cu rafinarea constiintei omului prin purificare in asemenea mod incat sa fie aruncate deoparte partile mai grosolane ale Ego-ului, cate sunt atunci complet transformate in aurul pur al constiintei spirituale. In vremuri de mult apuse, folosind acelasi principiu, alchimistii transformau un metal in altul. De fapt, aceasta intreaga manifestare este doar forta vitala care opereaza la diferite nivele de vibratie si diferenta dintre un element si altul trebuie gasita doar in diferenta de frecventa si vibratie. Corpul, asa cum am vazut , este al treilea aspect obiectiv al Trinitatii, si anume Eterul. Cele patru manifestari ale sale includ: AERUL, FOCUL, APA si PAMaNTUL. Pentru a provoca o manifestare obiectiva, trebuie sa existe spatiu. Eterul este atunci singurul element pur al spatiului. Trebuie atunci sa fie prezent principiul expansiunii, care este elementul Foc. Acesta este urmat de principiul contractiei, adica elementul Apa. In final se manifesta principiul soliditatii si al coeziunii, care este elementul Pamant. La aceste principii sau elemente se face adesea referire cu termenul Sanskrit TATTWAS, care inseamna „similar". Aceasta inseamna esenta fiecarei calitati. Aceste elemente sunt totul; de fapt, nu exista nimic, in afara numenelor sau in cea a formelor, in afara acestor elemente. Ele sunt ciikmizile pe care se bazeaza intreaga noastra experienta si lumea manifestarilor este compusa exclusiv din aceste elemente. CEI PATRU POLI MAGNETICI Punand pe harta drumul urmat de polaritatea omului asa cum ia fiinta de-a lungul coloanei vertebrale cu cei sapte centri ai ei de constiinta, constitutia insasi a omului da nastere unei polaritati orizontale. Aceasta confera o polaritate pozitiva si negativa ambelor parti ale corpului. Astfel, omul este de fapt un magnet cu patru poli, si toate legile polaritatii si ale magnetismului cunoscute in fizica sunt aplicate acestui sistem. In fiecare sistem o diferenta de potential dintre doi poli activeaza un flux de forta (de exemplu, un camp magnetic liniar). In termenii electricitatii, diferenta de potential este o tensiune (A = Va - Vb) si cantitatea unui flux intre poli poate fi masurata ca si curent. Acolo unde exista un flux de curent exista intotdeauna un camp magnetic care il inconjoara (ca un conductor rectiliniu de-a lungul caruia curentul este transmis). Aceasta lege se aplica de asemenea sistemuiui-om: aici exista o tensiune si un curent intre cele doua polaritati de baza, intre Coroana si Radacina sa. Acest flux confera viata campului magnetic care il inconjoara. Acest camp magnetic este adesea denumit AURA si este vizibil pentru aceia care poseda o sensibilitate deosebita. Astfel, in anatomia oculta a omului exista doi curenti care curg de-a lungul celor doua parti, dreapta si stanga, si care sunt pozitivi si negativi. Acesti curenti de energie pozitiva si negativa par a se intersecta in noduri sau puncte intre Chakras si in acest fel este construit modelul Caduceului lui Hermes, in terminologia Hindusa, meru-danda. Exista caracteristici diferite cu privire la acest exemplu de forte: fiecare Chakra este un vortex de energie care se roteste sub influenta unui curent pozitiv si a unuia negativ (momentul de rotatie al fortelor sale electrice avand o intensitate egala si incarcaturi opuse) care opereaza asupra ei in acelasi fel in care un rotor al unui motor electric se roteste atunci cand curentii electrici pozitivi si negativi ii sunt aplicari. Cand polaritatea curentului este invertita, in asemenea mod incat curentii pozitivi si cei negativi sunt reciproc schimbati, motorul electric isi va schimba directia miscarii. Un proces identic va avea loc pentru fiecare Chakra. Curentul care curge pe o parte a corpului este pozitiv iar celalalt este negativ. La intersectia curentilor la nivelul nodurilor, aspectul pozitiv este dominant, si provoaca rotatia Chakrei in directia sa. De fapt, fiecare Chakra se roteste in directia opusa a celor de deasupra si a celor dedesubt. Aceste fapte dau nastere unei alte concluzii bazate pe legile electricitatii: un conductor indus in interiorul unei bobine electrice (miez sau solenoid), prin care curentul circula, va conduce un curent de-a lungul intregii sale lungimi intr-o singura directie (actiunea campului magnetic, produs de curentii circulari ai spiralei in bobina, va fi amplificata de catre fluxul fortei din campul magnetic stimulat de catre conductorul rectiliniu). Cand fluxul in bobina este inversat, fluxul in conductor este de asemenea inversat. In acelasi mod energia in centrul Chakrei va iesi sau va intra, in functie de directia in care aceasta se roteste. Directia rotatiei este determinata de influenta curentilor pozitivi sau negativi prin partile dreapta sau stanga a corpului. Cu toate acestea, acesti curenti nu sunt continui (unidirectionali), ci sunt alternativi. Altematia curentilor este un proces similar cu acela care serveste pentru a genera electricitatea indusa. Atunci cand rotorul dinamului se roteste intre polii magnetului, el intrerupe liniile de forta (camp magnetic liniar), mai intai intr-o directie, apoi in cealalta, intr-un asemenea mod incat sa produca un curent care alterneaza directia in care curge. Acesta este curentul alternativ pe care il folosim in sistemul nostru actual de energie electrica. Acest proces este de asemenea asociat cu curgerea energiei in jurul suprafetei Pamantului, datorata zilnicei rotatii a Pamantului in jurul axei sale. In timp ce Pamantul trece de la pranz la miezul noptii, curentul se misca catre soare, insa in timpul celeilalte jumatati a revolutiei sale, intre miezul noptii si pranz, curentul care tinde intotdeauna catre soare, va curge in directia opusa. Omul este de asemenea un microcosmos si acest proces se reflecta in mod direct in sistemul sau, intrucat curentii de energie alterneaza intre polaritatile sale, nord-sud, est-vest. Curentii de energie constituie de fapt respiratia. De aceasta respiratia este de importanta vitala. Adesea ea predomina printr-o A fost vazut faptul ca fiecare nivel de constiinta constituie o vibratie de baza, si aceste vibratii sunt numite TATTWAS in limbajul Hindus; tradus in limbajul Vestic ele pot fi numite elemente sau fluide. In acord cu diferitele moduri in care curentii curg, diferitele elemente se manifesta cu mai multa sau mai putina forta in sistem. Sistemele noastre sunt supuse schimbarilor continue sau curgerilor fortei, dupa cum un element isi epuizeaza curgerea, el este substituit de catre altul. Intregul principiu al acestui sistem de vibratii mutabilc este cunoscut ca PERIOADE-TATTWICE. Fluxul PERIOADELOR TATTWICE in sistemul uman corespunde cu sistemul curgerii TATTWICE in sistemul universal. Aceasta este la baza zicalei hermetice „ceea ce este sus este si jos". Fluxul TATTWAS-urilor in sistemul universal se manifesta prin influentele planetare, semnele zodiacului si anotimpuri. Si inauntrul sistemului uman exista anotimpuri, cicluri solare si lunare si schimbari zodiacale intr-un model corespunzator. Astfel, viata externa si cea interna se reflecta una in cealalta. Perioadele TATTWICE sunt mecanisme in afara legilor ciclice sau periodice care sunt manifestate. intreaga manifestare este o vibratie intre polaritate si ritmurile actuale; fluxurile detaliate ale curgerii energiei, diferitele niveluri la care ele curg sunt perioade ale TATTWEL Este fascinant sa ne dam seama ca, odata cu cunoasterea fortelor care opereaza atat in sistemul uman cat si in cel universal, si cu cunoasterea directiei in care ele curg, in prezent ar fi posibil sa se calculeze cursul viitoarelor evenimente. BIOENERGIA este asadar vazuta ca produsul particulelor, razelor si esentelor cosmice, pe care maestrii Indieni le pot folosi ca un vehicul pentru scopuri terapeutice, prin respiratie, concentrare si asezarea mainilor. Ca sa citam din cuvintele lui Cari Gustav Jung, cand acesta scria m 1939 despre Pentru Yoghin cuvantul pruna simbolizeaza In mod remarcabil mult mai mult decat simpla respiratie. Pentru el cuvantul prana constituie intreaga componenta metafizica... Prin anumite exercitii, ea pune corpul In contact cu intregul spiritului, ca rezultat al exercitiilor de pranayama. in care prana este in acelasi timp respiratie si dinamul universal al cosmosului". De fapt multi Yoghini sustin ca si-au prelungit durata de viata datorita succesului lor de a-si directiona prana, inerenta respiratiei, prin canalul Sushumna inspre centrul vital al creierului si de a face ca aceasta sa ramana acolo. Doctrina Shakta (a Energiei Divine) afirma ca Ida si Pengala au o mai mare putere In decursul anumitor zile ale saptamanii, si ca Ida este in particular puternica in timpul perioadelor in care luna este sus pe cer, in timp ce Pengala sau fluxul din nara dreapta este mai puternica in acele perioade In care luna este ascunsa. Respiratia Solara, prin Respiratia Lunara, prin Astfel, conform doctrinei Tantrismului, daca respiratia barbatului traverseaza Pengala, sau partea dreapta, iar aceea a femeii traverseaza Ida, sau nara stanga, copilul va fi de sex masculin. in schimb, daca curgerea respiratiei barbatului traverseaza Ida si cea a femeii traverseaza Pengala, copilul va fi femeie. Prana sau bioenergia, cu toate ca este diferentiata in diferite tipuri, asa cum am vazut deja, este in acelasi timp unica in ea insasi, o sinteza a fortelor cosmice, si poate fi pusa in relatie cu unele concepte bine-cunoscute ale fizicii modeme. Unii fizicieni americani au conceput teoria „boot-strap" (cureaua ghetei), unde fiecare parte le contine pe toate celelalte. „TAT SAT", conceptul extras direct din Veda. Acest fascinant concept poate fi reluat, fara folosirea formulelor matematice, in urmatoarea fraza: „Se spune ca in cerul lui Indra exista un sirag de perle aranjate in asemenea fel incat, daca cineva observa o singura perla, poate sa le vada pe toate celelalte reflectate in ea." Fizicianul american Capra scrie: „... mecanica cuantica si teoria relativitatii ne forteaza sa judecam lumea intr-un mod similar cu acela al Hindusilor, al Buddhistilor si al Taoistilor, si (ne dam seama) cum aceasta similaritate rezulta si mai accentuata atunci cand observam eforturile recente pentru a unifica aceste doua teorii cu scopul de a descrie fenomenul lumii submicoscopice, si anume proprietatile si interactiunile particulelor subatomice care alcatuiesc toata materia. Aici corespondenta dintre fizica moderna si misticismul oriental devine cu adevarat surprinzatoare, pana acolo incat devine imposibil sa stabilim daca teoriile au fost formulate de catre fizicieni sau de catre misticii orientali." (F.CAPRA: TAO AL FIZICH) Totusi, oamenii de stiinta din Vest au perceput de fapt unele fatete ale acestui principiu, si anume Bioenergia; in orice caz, intrucat stradaniile lor nu le-au ingaduit sa localizeze fenomenul ca si element, prin analiza chimica sau prin instrumentele lor, ei i-au negat existenta. Scopul principal al discipolului Yoga este dezvoltarea, controlul si stapanirea corpului fizic. Si el obtine aceasta stare prin „expulzia si retentia suflului", adica prin PRANAYAMA, controlul Prana-ci. in orice caz, Prana nu cu insemnatatea de act al respiratiei in si prin el insusi, ci mai degraba ca si energia vitala pe care Yoghinul o inmagazineaza prin respiratie iar apoi o directioneaza, pe deplin constient si in functie de necesitatile sale, catre unul sau mai multe organe interne, pentru a le dezvolta si a le face mai puternice. SISTEMUL NERVOS - CONDUCTORII PRANICI Asa cum am observat deja, Prana nu exista doar in aer; ea este de asemenea in apa si in fiecare corp viu, si ea este de fapt energie cosmica. A dezvolta si a controla energia unui singur organ, inseamna in ultima instanta a controla, regla si a domina centrul vietii vegetative. Acest centru este sistemul nervos care este responsabil pentru functiile organice mai inalte ale vietii vegetative (circulatie, respiratie, nutritie, reproducere), adica SISTEMUL NERVOS AUTONOM, desemnat astfel deoarece nu este supus controlului vointei, cu alte cuvinte, asa-zisul „simt constient". Functia de a stimula sau de a regla activitatile organelor vietii vegetative este sarcina exclusiva a doua sisteme care alcatuiesc Sistemul Nervos Autonom: SIMPATICUL si PARASIMPATICUL. Primul este alcatuit din doua cordoane care merg de-a lungul partilor viscerale ale maduvei spinarii; capetele terminale ale celor doua lanturi converg si se unesc in coccis formand un singur ganglion numit „ganglionul coccigian". Conform doctrinei Yoga, cei doi curenti nervosi Ida si Pengala trebuie identificati cu cele doua cordoane laterale ale Sistemului Simpatic, iar al treilea curent, Sushumna, asa cum a fost deja aratat, cu micul canal central din maduva spinarii. Sistemul PARASIMPATIC consta din: A) Cativa nervi pranici care dau nastere inervatiei organelor involuntare, ale ochilor, inimii, plamanilor, tractului gastro-intestinal, toate avand centrii lor de origine in mezencefal si in glob; B) Trei nervi sacrali care dau nastere inervatiei partii inferioare a tractului gastro-intestinal si a organelor uro-genitale. Fibrele nervoase ale Sistemului Parasimpatic care se apropie catre periferie se impletesc cu fibrele nervoase ale Sistemului Simpatic, formand astfel PLEXURILE mici si mari. In vreme ce mentin o actiune fiziologica antagonista in raport cu fibrele Sistemului Simpatic (asa cum fibrele Sistemului Simpatic stimuleaza contractia muschilor), fibrele Sistemului Parasimpatic provoaca sau favorizeaza relaxarea musculara, si viceversa. Cel mai important nerv al Sistemului Parasimpatic este nervul VAG, numit astfel pe baza observatiei Anatomistilor din vechime care au determinat ca, aparte de alti nervi ai organismului, el urmeaza un traseu care trece prin toate viscerele; el intereseaza diverse organe ale capului si gatului legate de viata animala si, intr-o mai marc masura, toate organele vietii vegetative. A fost demonstrat faptul ci inervatia vagilor pulmonari, ajungand la centrii respiratori bulbari, determina auto-guvernarea ritmului repirator, adica respiratia controlata. In viziunea Yoghinului care domina Prana. controleaza vagul si regleaza conform cerintelor lui miscarile Nadis-uv\m, armonizand miscarea curentului universal, se ajunge la re-trezirea lui Kundalini, altfel spus, armonia perfecta si uniunea intre Purusha, Ego-ul individual, si atma, Sinele universal. Puterea sau forta care este transmisa de catre creier catre toate partile corpului prin mijlocul nervilor este cunoscuta stiintei Occidentale ca Forta Nervoasa; Yoghinul stie oricum ca aceea este pur si simplu manifestarea Prana-ei care are caracteristici similare cu acelea ale curentului electric: „Fara de prana, inima nu poate sa palpite, nici plamanii sa respire, nici sangele sa circule; creierul insusi nu ar putea sa gandeasca si in final fara ea (prana) masina corpului nu ar functiona..." Stiinta Occidentala considera Plexul Solar ca fiind aglomeratia nervilor simpatici si a ganglionilor parasimpatici care pot fi gasiti in diferite parti ale corpului. Yoga, pe de alta parte, invata ca plexul este de fapt o parte foarte importanta a sistemului nervos, si ca atare functioneaza ca un tip de creier si indeplineste una dintre misiunile cardinale ale economiei umane; Yoghinii au cunoscut si inbratisat aceasta teorie vreme de multe secole. De fapt unii elevi moderni Vestici au numit plexul „creierul abdominal" (un magnet extrem de important, Yogi Ramacharaka). Plexul solar este situat in regiunea epigastrica, inapoia stomacului, si pe fiecare parte a coloanei vertebrale. El este compus din materie alba si cenusie similara cu aceea a creierului. El controleaza principalele organe interne si indeplineste o sarcina mult mai mae decat ceea ce este in general recunoscut. Yoghinul il considera ca un „depozit central de prana". Este bine stiut ca o lovitura puternica in plexul solar poate provoca moartea (este numit SOLAR deoarece iradiaza energie intregului corp, si pana si creierul depinde de el intrucat este un depozit de mari cantitati de prana). CHARRAS SI SISTEMUL NERVOS Kundalini, focul sarpe, doarme in lotusul cu patru petale (patru raze, nadi, de culoare rosie, emanate de Muladhara Chakra, situata intre abus si uretra, intr-un triunghi stralucitor ca aurul topit In centrul Chakrei se afla un patrat galben care este elementul Pamant. in acest patrat poate fi vazut triunghiul inversat care contine misterioasa energie, si anume Kundalini). Textele Tantrei descriu energia din MULADHARA ca o forta electrica a creatiei, partea coeziva a materiei, asa-numita atomici a stiintei (forta de afinitate care uneste atomii). La om ea regleaza simtul mirosului si stimuleaza vorbirea. Reinvierea energiei potentiale a lui Kundalini, eterul fluidului magnetic, isi are radacinile in plexul de baza. Mula, „miscarea sa este o continua serpuire si o de¬scrpuirc succesiva infinita, simultana si perpetua, de spirale prin miscarile contrare care niciodata nu se intalnesc" (Eliphas Lcvi), si apoi se dezvolta prin cele sase roti Chakra ale maduvei spinarii, atunci cand omul isi atinge re-desteptarea (trezirea, iluminarea). Termenul Chakra indica centrii astral-eterici conectati cu anumite plexuri nervoase; acestea trebuie considerate ca vortexuri de forte la suprafata corpului uman, avand un diametru de Ia cinci Ia cincisprezece centimetri. Fiecare vartej are o unduire diferita si corespunde unei functii caracteristice. Centrii Kundalini, Chakrele activate trebuiesc asemanate cu punctele de contact dintre noi si nivelurile de gandire, adica efectele trecerii fortei-sarpe, in Chakra (doctrina Tantrei descrie aceasta ca „Luminos si in acelasi timp iluminant, stralucitor in cavitatea lotusului ca un vesmant de lumini splendide"). In prefata lucrarii lui C.W.Leadbeater, „CHAKRELE, SIMTURILE PSIHICE ALE OMULUI", se face referinta la cercetarea in aceasta privinta condusa de catre Prof. Hiroshi Motoyama, Director al Institutului de Psihologie Religioasa din Sub titlul „Chakra si Sistemul nervos autonom", in „The Journal of Rcligious Psichology" a aparut raportul asupra rezultatelor cercetarii efectuate pentru o perioada de peste zece ani pe sute de subiecti care practicau Meditatia, si la care a fost verificata, prin intermediul instrumentelor stiintifice sensibile, existenta si variatia campurilor de forta in corespondenta cu Chakrele, asa cum a fost descris in Scripturile Indiene si in literatura Teofizica, in relatie cu diferitele stari de constienta induse prin meditatie. Predominant interesata de aceste cercetari este evident La Congresul International de Fiziologie tinut la New Delhi in 1974, Dr. Karan Sing a prezentat, in discursul sau introductiv, proiectul de cercetare cu privire la fenomenul Kundalini, forta vitalizanta a C/ia&ras-urilor, care a fost incredintat Institutului Indian de Fiziologie, Prof. S.K. Makanda, directorul Institutului, a afirmat cu aceasta ocazie: „... conceptul de Kundalini si insemnatatea sa in dezvoltarea si evolutia fortelor nervoase superioare este mentionat in multe texte literare si religioase din India. Scopul final al tuturor disciplinelor Yoga consta in mobilizarea fortei Kundalini astfel incat sa fie realizata uniunea cu Dumnezeu sau Forta Cosmica. in caracteristicile sale esentiale, conceptul de Kundalini afirma prezenta unui tip de energie care poate fi gasit intr-o formula potentiala la nivelul lombosacral al maduvei spinarii, si care cuprinde terminatiile nervoase ale activitatii sexuale. Aceasta energie potentiala poate fi convertita in forta kinetica, atat in mod spontan cat si prin practica meditatiei. Fenomenul acestei conversii este desemnat ca si „Trezirea (Desteptarea) lui Kundalini". Cercetatorii propun doua probleme fundamentale: a) a identifica cu acuratete totala aceasta energie cosmica si a o descrie in parametrii; b) a descoperi, de vreme ce este o energie psiho-somatica, corelatiile fiziologice la nivelul sistemelor nervos, metabolic si hormonal, si in acest mod sa fie puse de asemenea in evidenta tulburarile fizice care pot fi atribuite unei treziri necumpatate a lui Kundalini. Unele scoli de Yoga tind sa activeze Chakrele cu scopul de a dobandi virtuti le lor corespunzatoare (care in prezent detin un mare interes pentru importante institute stiintifice din diferite tari, in special urmand cazul lui Gopi Krishna, care a avut experienta unei treziri spontane a fortei Kundalini, insotita de extraordinare fenomene paranormale. Gopi Krishna sustine ca redescoperirea si divulgarea tenhicii capabile de a redestepta sau de a re-trezi aceasta forta primara din om va da nastere unei noi ere de supra-oameni dotati cu facultati extraordinare), in ioc de a exersa virtutile pentru a activa Chakrele, inversand de fapt cauza si efectul. Aceasta fortata dezvoltare unilaterala cu mijloace nepotrivite poate provoca multe dezechilibre intre conditia interioara neadecvata (dezvoltarea si nivelurile de constiinta) si posibilitatea mai mare de exprimare exterioara la nivel fizic-eteric. H.P.Blavatski subliniaza in particular acest fapt in eseul sau despre „Corelatia si semnificatia Chakrelor" (Doctrina Secreta - Voi.5), unde el scrie: „Oricine studiaza atat Hatha Yoga cat si Rajah Yoga, va gasi o enorma diferenta intre cele doua sisteme (nota autorului: Yoga corpului fizic este numita Hatha Yoga. Ea se ocupa cu viata celulelor materiale si echilibrul curentilor vitali, in vreme ce Rajah Yoga, Yoga Regilor, marea viata regeasca, se vrea a fi calea dezvoltarii mentale, a cunoasterii, a controlului si a dezvoltarii fiziologiei mentale); prima este pur psiho-fizica, in timp ce a doua este pur psiho-spirituala: se pare ca adeptii Tantrismului nu pot vedea dincolo de al saselea plex cunoscut, cu care ei conecteaza Chakrele, si acorda mai mare importanta celei principale dintre acestea, adica Manipurachakra (plexul solar); aceasta demonstreaza tendinta materiala si egoista a eforturilor lor de a dobandi puterea. Cele 5 sufluri si cele 5 Chakra ale lor (nota autorului: Apana-baza; Samana- obilic; /Yana-inima; Udana-gai, I^ana-intreg corpul) sunt in principal conectate cu plexurile: prostatic, epigastrio, cardiac si laringeal. Ei aproape ca ignora ,^ijna" si in mod sigur ignora cum sa sintetizeze plexul laringeal. Pentru adeptii Scolilor Antice, in orice caz, este altfel: incepem prin a domina organul situat la baza creierului in faringe, numit de catre anatomistii Occidentali „Corpul Pituitar". In seria de organe obiective ale craniului care corespund principiilor (centrelor de forta) TATTWICE, el este situat in ceea ce priveste „Al Treilea Ochi" (Glanda Pineala), asa cum Manas in ceea ce priveste Buddhi (principiul mental si intelectul); inaltarea si desteptarea „Ochiului al Treilea" trebuie sa fie efectuata de catre acel organ vascular, acel corp mic si nesemnificativ inca destul de necunoscut pentru fiziologie. In orice caz, atunci cand omul incepe sa-si dezvolte simturile, in asemenea mod incat sa aiba o viziune mai mare decat a altora, o lume noua si cu adevarat fascinanta se deschide in fata lui, si Chakrele sunt printre lucrurile care ii atrag atentia; de vreme ce aceasta lucrare poate sa cada in mainile acelora care cunosc foarte putin, sau sunt putin familiarizati cu terminologiile descrise, poate fi util sa fie inserate unele cuvinte de explicatie si referinta, m ciuda enormelor progrese realizate in cunoasterea de catre noi a celor mai mici particule ale corpului fizic, cu uimitoarele sale complexitati si modul in care opereaza complexele si minunatele sale mecanisme, cu toate acestea studentii de medicina si-au limitat atentia la acea parte a corpului care este suficient de densa pentru a putea fi vizibila pentru ochii lor, si, majoritatea si mai mare a acestor elevi ignora probabil existenta acelui tip de materie, in acelasi timp fizica si cu toate acestea invizibila, pe care literatura biofizica a desemnat-o cu numele de ETERIC. Acest fenomen, invizibil pentru ochiul fizic, este de o mare importanta datorita energiei sale, intangibila si totusi substantiala, guvernata de catre energia solara; ea neintrerupt creeaza, schimba, califica si conditioneaza corpul fizic asumandi-si forma sa si reproducand asemenea lui; de aici, „corpul eteric" al omului numit de asemenea de catre Teosofi DUBLUL ETERIC. Acest fenomen, invizibil pana in 1939, cu descoperirea Camerei Kirlian (aparat sensibil de inregistrare a aurei care se intinde de Ia corpul uman si dincolo de el) tinuta in secret de catre rusi, insa reinventata in 1969 de catre americanul K.Johnson, este de mare importanta deoarece prin efectul sau vehicular curg curentii vitalitatii si mentin corpul viu In acelasi fel in care o punte transmite ondulatiile de ganduri si sentimente, ale Astralului Energetic Uman: „La un nivel mai inalt de subtilizarc energetica - intotdeauna cu valori mai inalte de frecventa - avem Astralul Uman Energetic, definit astfel pentru corespondenta sa cu radiatiile diferitelor corpuri astrale." Cu alte cuvinte, aceasta forma particulara de energie, detinuta de catre fiecare fiinta umana, este sensibila la radiatiile care isi au originea cel putin in planetele sistemului nostru solar. Pe de alta parte, vorbim aici intotdeauna de aceeasi, unica energie, insa la care se face referinta in mod logic ca o modalitate diferita de manifestare. Nivelul de manifestare a energiei astrale (vehiculul emotiv al omului) este diferentiat, asa cum sunt cele ale materiei: solid, lichid, gazos, eteric sau electromagnetic, care ajunge in final la nivelul materiei fizice dense. Astfel individul (din individualitate = indivizibil) nu ar putea sa-si foloseasca celulele creierului sau. Dupa aceasta afirmatie a elevilor esoterismului, CORPUL ETERIC al omului isi are corespondenta la nivelul planetar, sau arhetipal, care este nivelul Manifestarii Divine, si anume primul nivel al sistemului nostru solar, PAINO ADI. Materia acestui nivel superior mai este munita si mare de foc si constituie radacina AKASHEI, care la randul sau este al doilea nivel al manifestarii. S-a afirmat ca in corpul fizic al Sistemului Logic al planetei Pamant si al omului, exista un organ care functioneaza ca receptor al Energiilor Pranice. Acest organ isi are corespondenta in corpul fizic dens. La om acest organ este splina, a carei contraparte eterica este Centrul Splenic. Din punct de vedere al stiintei Senzatiilor, corpul eteric poate fi perceput sub trei aspecte diferite: a) Ca un cardinal ce sustine structura corpului fizic dens ce include cei sapte centri focali de energie, Chakras. b) Ca un sistem de NADIS-uri care interpenetreaza intregul corp fizic si opereaza direct atat pe plan nervos cat si pe plan glandular. c) Ca o AURA MAGNETICA care se intinde dincolo de forma fizica si o inconjoara, avand o extensie variind de la unul la mai multi centimetri. Corpul eteric al omului contine secretul obiectivitatii sale. Este un aspect al corpului dens fizic prin aceea ca constituie factorul energiilor care conditioneaza viata insasi a corpului fizic, gal vanizandu-i activitatea. De fapt, prin corpul eteric si activitatile pe care el le galvanizeaza in corpul fizic, noi ne intalnim cu fluxul tuturor energiilor care isi au originea in Anima, in Soare si in Planeta Pamant. Corpul eteric trece prin schimbari continue in functie de cum omul isi schimba atentia de la nivelurile astral si fizic la nivelurile eterice ale constiintei, in cursul directionarilor experientelor sale din viata de zi cu zi; pe de alta parte, omul care nu a fost supus evolutiei raspunde doar la energia fizica, deoarece in el sunt dominante doar tendintele fizice si cele cinci simturi fizice. S-a observat ca exista un stadiu superior in care omul aduce treptat corpul ETERIC sub dominatia energiei mentale. El foloseste atunci energia derivata din gandire in locul aceleia guvernata de instincte sau dorinta (Forta Mentala). In final exista un stadiu in care omul anticipeaza si domina Puterea lui Anima asupra personalitatii. in acest stadiiu energia eterica substituie toate celelalte energii si omul este capabil sa exprime Lumina, Iubirea si Puterea lui Anima care imbratiseaza totul. Corpul Eteric este contrapartea aspectului fenomenal extern si tangibil; este mijlocul de transmitere a energiei catre toate partile corpului uman si agentul vietii si al constiintei continute inauntrul sau. El determina conditiile de functionalitate a sanatatii corpului fizic, el insusi fiind depozitul si transmitatorul tuturor energiilor sale. Canalele retelei eterice sunt compuse din Prana planetara, care este esenta vitala care exista in zona inseptita a nivelului cosmic fizic (lantul planetar). Prin aceste canale circula energiile derivate din diverse surse planetare si extraplanetare, si care vitalizeaza intregul organism, patrunzand fiecare atom cu substanta lor. Fiecare canal micut este o linie cvintuplicata de energie, care este compusa din cinci terminale. Fiecare terminal contine o energie diferita, si toate liniile de forte (tinute laolalta, in relatie cu vehicolele lor emotive, astrale sau mantale si in relatie cu anima (sufletul) prin intermediul functiilor lor coordonatoare) sunt interconectate de o relatie transversala. Cele cinci energii, asa cum am observat deja, numite PRANA, SAMAN A. AP ANA, UDANA si VY ANA. alcatuiesc unitati str&ns impletite care, in intregul lor, formeaza invelisul eteric. in punctul in care liniile se intersecteaza de 7 ori, este format un MIC CENTRU. Acolo unde ele se intersecteaza de 14 ori, se formeaza un CENTRU MAJOR; iar unde ele se intersecteaza de 21 de ori este format un CENTRU PRINCIPAL. Exista 7 CENTRII PRINCIPALI: Centrul din Crestetul Capului; Centrul Interciliar; Centrul Gatului; Centrul Inimii; Centrul Plexului Solar; Centrul Sacral; si Centrul de la baza Coloanei Vertebrale. Acesti centrii, numiti VaRTEJURI, intereseaza reteaua glandelor endocrine si sunt conectate cu Coloana Vertebrala prin Sistemul Nervos. Conform experientei Profetilor, variatiile vitezei (V = S/T ~ lungimea de unda/timp, perioada de timp care se scurge in timpul unei oscilatii complete) si ale directiei, au indicat existenta unei disfunctii sau a unei stari patologice, in legatura de asemenea cu disfunctii glandulare. Corpul eteric transmite doua tipuri de energie: dorinta, intelect scazut, vointa spirituala, intelectul mai inalt. Obiectivul culturii si al omului evoluat trebuie sa fie acela de a determina ce tip de energie ar trebui sa guverneze expresia vietii sale, adica sa eleveze starea constienta a centrilor eterici inferiori pana la nivelul inimii, iar apoi pana la centrul gatului care este in legatura cu creativitatea la nivelurile spirituale si, in final, pana in centrul situat in crestetul capului, transportand pana in acest punct, prin maduva spinarii, care impreuna cu centrii sai eterici poate fi asemanata cu o scara, energiile inerente in focul lui KUNDALINI. Acest fel de scara, exemplificata de catre maduva spinarii, uneste diverse structuri conectate la diferitele niveluri ale intregului organism. Aceste structuri sau Centrii sunt similare cu puncte de contact intre noi si nivelurile de gandire sau intelect. Aceste Puncte Focale sunt reprezentate de catre cei sapte centrii majori, care aduna douazeci si unu centrii minori, si acestia, la randul lor, dau viata la patruzeci si noua de puncte raspandite in intregul corp, si care trimit energii la centrii mici numiti Nadi. Din Nadi diverg comunicatiile capilare care formeaza legatura intre corpul eteric si sistemul nervos cerebro-spinal si sistemul Simpatic (glandele endocrine). Prin aceasta retea extinsa este transmis curentul la CENTRUL SPLENIC situat la nivelul splinei, care o primeste direct de la sursa eterica planetara si o distribuie in sapte curenti vitali, fiecare din ei fiind, asa cum am mai notat, incarcat cu unul din cei sapte curenti ai Prana-zx, necesari pentru functionarea eficienta a fiecarui Centru. COROLAR DUBLUL ETERIC este vehicolul PRANA-ei si expresia subiectivi a corpului fizic. CENTRII ETERICI sunt situati inauntrul materiei eterice si al Aurei eterice care se revarsa dincolo de corp. CENTRUL DE LA BAZA COLOANEI VERTEBRALE, incluzand de asemenea glandele suprarenale, genereaza forta bruta, forta de auto-conservare. Oricum partea mai mare de energie este ascunsa, si ramane capabila in mod potential de a se dezvolta conform progresului realizat de catre constient. In coloana vertebrala sunt situate trei canale in care, asa cum am mentionat deja, curge Focul Electric, Focul Solar si Focul de Frecare. Uniunea acestor Focuri formeaza KUNDALINI care se ridici inspre cap odati cu toti ceilalti Centri au fost reinviati si canalele devin pure si eliberate de zgura. Aceste trei canale hranesc: a) Centrul Plexului Solar, asadar energia sexuala si hranesc astfel viata fizici si instinctul creativ; b) Centrul Inimii, asadar impulsul iubirii si contactul constient cu o zona de expresie divini in continua expansiune: „...este vazuta cea dintaia redesteptare a lui Anima. Peste tot exista un fel de lumina divina. in aceasta stare, mintea nu se coboara la cautarea placerilor simturilor." (SRIRAMAKRISHNA) c) Centrul Capului, asadar impulsul dinamic al vointei de a trai. CHAKRAS-URILE - CENTRII CENTRUL SACRAL: impreuna cu gonadele sau glandele sexuale el guverneaza viata sexuala care corespunde cu soarele fizic. El inregistreaza energia celui de-al treilea aspect Divin, activitatea inteligenta, si tot asa cum Plexul Solar inregistreaza cel de-al doilea aspect, Iubirea si Centrul de la baza Coloanei Vertebrale, centrul Sacral inregistreaza al doilea aspect al vointei, si anume Puterea. Aceasta este asa deoarece cei trei centrii inferiori ii reflecta pe cei trei superiori, adica cel al gatului, al inimii si al crestetului capului. PLEXUL SOLAR: impreuna cu glanda Pancreas, este reflectia personalitatii inimii, a soarelui; centrul energiei emotive; organul dorintei. El aduna energia derivata din cei doi Centrii inferiori si da nastere unui punct focal pentru comunitatea umana, familie, masa oamenilor. Gasim, de pilda, ci printre unele populatii certurile ereditare intre familii si intre orase continua sa treaca mai departe la urmasi, chiar pana in timpurile noastre modeme. Oamenii ucid, fura, rapesc si ii tortureaza pe ceilalti fara mila, ca si cand ar fi animale. De fapt, conform teoriei stiintei esoterice, constiinta animalelor este focalizata in Plexul Solar. CENTRUL INIMII: impreuna cu glanda Timus, corespunde cu inima soarelui si deci cu sursa spirituala a IUBIRII si LUMINII. La centrul inimii este ancorat celalalt curent derivat din Anima care confera vitalitate, si care, prin tesuturile sangelui, este iradiat in intregul organism. CENTRUL GaTULUI: impreuna cu glanda Tiroida este organul vorbirii si expresia intelectului universal. El inregistreaza scopul creativ al lui Anima derivat din fluxul de energie ce isi are originea in Centrul Interciliar. Toata aceasta energie unita da nastere diferitelor tipuri de activitate creativa si inteligenta. Acest centru este conectat cu personalitatea printr-un curent creativ; este conectat cu Anima de catre curentul emanat de catre constiinta; este conectat cu Monada (Anima individualizata sau unitatea, monos = unul, a constiintei, scanteia divina emanata de Lumina Absolutului), de catre Sutrama, curentul sau linia vietii. CENTRUL INTERCILIAR: impreuna cu glanda Pituitara, el corespunde soarelui fizic, si incorporeaza ideea care sta la baza creativitatii inteligente, iar aceasta ca urmare produce forma ideala pentru ideea insasi. El integreaza actiunile celorlati Centrii. Odata ce este dezvoltat el confera o vedere Astrala. CENTRUL CORONAL: situat in crestetul capului, isi are contrapartea sa fizica in glanda Pineala, la care este ancorat de catre unul dintre terminalele curentului sau liniei care isi are originea in Anima, si formeaza constiinta (Corpul Cauzal = Anima omului este o constiinta individuala permanenta care traieste in forma unui corp sau a unei materii invizibile, adica a unui tip de materie numita mental superior care este desemnat cu numele de CORP CAUZAL. Forma sa este umana, cu toate ca nu este nici barbat nici femeie, fara caracteristici sexuale, insa raspunzand mai degraba la conceptul traditional de inger, inconjurat de un oval de materie luminoasa care este in acelasi timp delicata ca si nuantele evanescente ale apusului de soare. Corpul Cauzal si ovalul inconjurator de materie luminoasa constituie vesmantul permanent al lui Anima. Acest corp este numit Cauzal deoarece principalul impuls al gandirii, al sentimentului, si al actiunii, pentru toate nivelurile la care Anima opereaza, este generat sau creat in aceasta locuinta permanenta a lui Anima insusi). Acest centru este organul distributiv al intregii energii a Monadei. El corespunde focului electric al sistemului solar si formeaza punctul de contact cu vointa spirituala. CORPURILE SUBTILE (FLUIDICE) Este folositor sa ne reamintim ca CORPUL ETERIC al omului este o parte integrala a CORPULUI ETERIC PLANETAR si raspunde la distributia liberala a multiplelor energii circulante. Agentul purificarii, transformarii si transmiterii energiilor inerente in toti Centrii de dedesubtul diafragmei este centrul Plexului Solar. Majoritatea oamenilor opereaza prin acest centru. EI este principalul centru dominant, atat pentru receptia cat si pentru distributia energiilor; cu toate acestea, odata ce Centrul Inimii a fost re-dcsteptat, acesta din urma incepe sa domine personalitatea. In mod tehnic, exista doua corpuri de Lumina: CORPUL VITAL sau ETERIC, numit de asemenea si electromagnetic, si Vehicolul Iui Anima. A) CORPUL VITAL, cunoscut de asemenea si ca si CORPUL ETERIC, este compus doar din energii fizice si este expresia subiectiva a corpului fizic. B) Vehicolul lui Anima, numit esoteric CORPUL SOLAR, constituie adevarata baza a manifestarii obiective. Sinteza acestui dualism fundamental este entitatea Unificata asa cum este mentionat de catre Maestrul Tibetan in „Tratatul de Magie Alba": „Acest corp de Lumina compus dintr-o energie coerenta si unificata este simbolul lui Anima, intrucat el contine sapte puncte focale In care puterea energiilor amestecate este intensificata (nota autorului: interactiuni energetice) ...Corpul Eteric este guvernat de gandire care infuzeaza energie si este astfel capabil de a da nastere activitatii sale functionale complete." DUBLUL ETERIC este vehicolul Prana-ei si asadar expresia subiectiva a corpului fizic. intreaga structura a Centrilor Eterici este patrunsa de doua fluxuri de energie. Unul curge in sus iar celalalt in jos. Aceste doua fluxuri, cu variatiile lor, favorizeaza procesul evolutiv interior. Dupa cum omul evolueaza treptat si viata interioara se dezvolta, activitatea centrilor interiori, care corespunde cu cele trei instincte principale de auto-afirmare, reproducere si instinct gregar, diminueaza pana la punctul in care devine dormitanda, asa incat energiile respective sa poata sa atinga sublimarea (elevarea vibratiilor, schimbarea starii sau transsubstantiere), directionandu-se catre centrii de deasupra diafragmei. AURELE - EXPRESIA ENERGETICA A CORPURILOR SUBTILE AURA MAGNETICA: Corpul Eteric, pe langa faptul ca interpenetreaza intregul corp fizic, se extinde si il inconjoara cu o emanatie numita OU AURIC, care imbratiseaza trei tipuri de energie care vor fi desemnate ca AURA SANATATII, AURA ASTRALA si AURA MENTALA. AURA SANATATII: este o emanatie esential fizica; de o culoare electrica sein ti lan ta, cu tonuri pale de roz. Ea indica starea de sanatate a omului. Atunci cand aceasta este buna, aura este clara si radianta; insa atunci cand omul este bolnavicios, culorile aurei sale sunt palite, slabe, sumbre; atunci cand aura este intru totul absenta, inseamna ca toata forta a abandonat corpul fizic. inseamna cu siguranta moartea. AURA ASTRALA: apare ochiului clarvazatorului ca o miscare de culori ce reflecta starile emotionale si sentimentele. Este posibil sa distingi negrul lacomiei si al urii, griul egoismului, portocaliul intunecat al senzualitatii, stacojiul iubirii, albastrul de cer senin al devotiunii, galbenul intelectului, galbenul auriu al inteligentei, albastrul adanc al religiozitatii, albastrul deschis al daruirii fata de un ideal nobil, si in final liliachiul stralucitor al spiritualitatii superioare. AURA MENTALA: este limitata la partea inferioara formata din particule de materie mentala in continua miscare, a caror irizare opalescenta este evidenta in special in zonele capului si inimii, intensificandu-si culoarea in functie de calitatea gandurilor. Aura Corpului Mental Superior, sau Corpul Cauzal, este compusa din sfere concentrice de lumina vie ce apare in jurul capului. Dezvoltarea si marirea ei li confera magnetism. Aceasta Aura este extensia Sutrama-ei si deci include Lumina lui Anima. Puterea Aurei Magnetice depinde de calitatea, de forta si de ritmul vietii noastre subiective, ca demonstrativ al detasarii noastre crescute fata de forma. Practica meditatiei si cresterea spirituala, fac posibila conservarea intelectului sau a mintii ferm ancorata in Aura lui Anima. In acest fel, odata cu cresterea ei, aceasta radiatie isi extinde campul magnetic in jurul capului. Cu cat mai dezvoltata si mai sensibila este Aura, cu atat mai activ ea isi opereaza interactiunea cu energiile superioare prezente pe nivelurile mai inalte ale energiei cosmice, intr-un asemenea mod incat le inregistreaza si le iradiaza ca fiind propriile sale energii. Elevii de Yoga considera deosebit de interesante rezultatele obtinute de catre Prof. MOSS si JOHNSON, de la Universitatea din Los Angeles, cu privire la iradierile bioenergetice care cresc in intensitate odata cu practica exercitiilor de respiratie Yoga, si demonstreaza diferite efecte in functie de diversele tipuri de exercitii practicate, sau care devin mai stralucitoare si mai extinse prin tehnicile de relaxare, aratand in schimb in radiografii efluvii rosii, neregulate, stratificate in starile de tensiune si emotivitate. De asemenea electrografiile profesorilor KIM BOHAN si WILLIAM TILLER de la Universitatea din Stansford, privitoare la acelasi subiect, sunt extrem de demne de luat in seama. Cu toate acestea, trebuie reamintit faptul ca ceea ce astazi este demonstrat prin documentatia electrografica, a fost afirmat inca din timpuri stravechi in Scripturile sacre Indiene: mintea este forta vehiculara a PRANA-ei. De indata ce terapeutul Prana-ic se concentreaza si incepe sa-si trateze pacientul, are loc o crestere in emanatiile iradiate din mainile sale: „...in afara de ardoarea lor, am observat la potentialii terapeuti PranaAú o predispozitie fiziologica particulara de a trata bolnavii, evidentiata printr-o „unda cerebrala de disponibilitate" de o frecventa precisa (frecventa electroencefalon) in timpul tratamentului terapeutic" (Prof. YDENEK REJDAK, UNIVERSITATEA KARLOVA din Praga). SIMBOLISTICA CHAKRELOR „Este destul de dificil sa prezentam o expunere a si mbol ist ic i i Chakrelor si sa furnizam indicatii precise cu privire la ceea ce ele semnifica in mod probabil. Una dintre dificultatile majore este faptul ca exista o multime de interpretari in ce priveste partea cea mai mare a acestor simboluri, si ca Yoghinul din Exista apoi acel zid de rezerva in a-si impartasi cunoasterea lor vreunei persoane, in afara de cazul cand aceasta este elev care se plaseaza intr-un ,jtatu capillari", si anume asumandu-si sarcina de a-si dedica intreaga viata studiului LAYA-YOGaI sau KUNDALINI-YOGAI... cu unicul tel de a ajunge la o iluminare adevarata si desavarsita" (C.W. LEADBEATER). ANAHATA CHAKRA, sau Chakra inimii, de exemplu, este descrisa in versetele 22-27 din „SHATCHAKRA- NIRUPANA"; urmeaza aici traducerea sumara din limba Sanskrita a lui ARTHUR A VALON: „Inima Lotusului este de culoarea rosie a florii de Bhanduka, si cele doisprezece petale ale sale sunt literele de la KA la THA, cu BINDHU deasupra, de culoare purpurie. In pericarpul sau se afla VAJU MANDALA hexagonala, de culoare gri fumuriu si deasupra SURJA MANDALA, cu TRIKONA la fel de stralucitoare ca si zece milioane de raze orbitoare. Deasupra se afla VAJU BIJ A, de culoare gri-fumurie, si asezata pe o antilopa neagra cu patru brate, tinand indemnul, ANKUSHA. In poala lui VAJU BUA se afla ISHA cel cu trei ochi. Similar cu HAMSA, este Hamsabba, ale carui doua brate sunt intinse in gestul acordarii gratiei divine si risipirii fricii. in pericarpul Lotusului sau, asezat pe un Lotus rosu, se afla SHAKTIKAKIM. Ea are patru brate si poarta nodul PUSHA, Craniul, KAPALA; acorda gratia divina, VARA, si risipeste frica, ABHAYA. Ea este aurie si invesmantata in galben indulcit de nectar. In centrul lui Tricona este SHIVA, in forma unui VANALINGA, cu Luna Rasarind si BINDHU la capul sau. El este de culoare AURIE si privirea sa este plina de bucurie si dorinta. Dedesubtul lui Shiva se afla JTVATMA, similar cu HAMSA, si poate fi asemanat cu flacara unei lumanari. Sub pericarpul acestui Lotus se afla Lotusul rosu cu opt petale, cu capul intors in sus; in acest Lotus rosu sunt ALBERI KALPA, un altar impodobit cu diamante ce are deasupra un val decorat cu steaguri, si acesta este locul pentru adoratia mentala." LITERELE PETALELOR Petalele fiecaruia dintre acesti Lotusi sunt formate, asa cum am vazut, de fortele primare care iradiaza in intregul corp plecand din spitele sau razele Rotii; numarul acestor spite sau raze este determinat de numarul de puteri inerente in forta ce isi are originea in fiecare Chakra particulara. In Chakra Cardiaca, de exemplu, sunt douasprezece Petale, si literele date acestor petale simbolizeaza o anumita zona a puterii creative totale a fortei vitale care ajunge la corp. Literele, asa cum am mentionat deja, sunt CA si THA, si deriva din alfabetul Sanskrit (un instrument stiintific extraordinar cu cele patruzeci si noua de litere ale sale, suficiente pentru cele cincizeci de Petale ale celor sase Chakra, ca si pentru a furniza limbajul creativ si astfel o serie de puteri). Exercitiul de meditatie cu privire la aceste litere este in relatie cu proverbul: „Sunetul interior il ucide pe cel exterior". In timpul meditatiei Yoghinul incearca sa treaca in inima intima a sunetului asa cum il recunoastem si il exprimam noi, si anume calitatea sa interioara, si dobandeste puterea acestui sunet care il ajuta sa-si transporte constiinta de la un nivel la altul. MANDALA hexagonala sau circulara, care ocupa pericarpul din Lotusul INIMII, este considerata simbolul Aerului. Fiecare Chakra este conectata intr-un mod special cu unul dintre elementele PAMaNT, APA, FOC, ETER, GaND sau INTELECT. Aceste elemente trebuiesc considerate ca stari ale materiei si nu ca elemente in sensul pe care il propune chimia. Ele sunt echivalentii termenilor de solid, lichid, gazos, aer si eteric. Acestea sunt reprezentate prin anumite „YANTRAS" sau diagrame ale caracterului simbolic asa cum apar in pericarpurile Lotusilor. Formele senzatiilor, cum ar fi mirosul, gustul, tactul, vazul, auzul, sunt corelate cu elementele reprezentate de Yantras. Mirosul cu elementul solid (patrat), gustul cu cel lichid (semiluna), vazul cu cel gazos (triunghi), simtul tactil cu elementul aer (hexagon) si auzul cu cel eteric (cerc). Antilopa, datorita vitezei sale, este un simbol adecvat pentru elementul aer, si BIJA sau MANTRA, adica sunetul in care se manifesta puterea dominanta a acestui element, este indicat ca YAM. Punctul de deasupra literei reprezinta sunetul si in acest punct se afla divinitatea care trebuie adorata in acest centru. In Mantra se afla ISHA cel cu trei ochi. In centrul Lotusului Inimii este asezat un TRIKONA sau triunghi inversat: in simbolism acesta este un „GRANTHIS" sau nod pe care KUNDALINI trebuie sa il dizolve in trecerea sa. PROBLEMELE PRIMARE ALE MEDICINEI Problemele primare pe care trebuie sa le rezolve stiinta medicala sunt urmatoarele: a) Sa studieze omul in toate aspectele multilaterale ale existentei sale pentru a castiga cunoasterea deplina a vietii sale organice vegetative, a vietii sale psiho-mentale. si a vietii sale productive sociale. b) Sa investigheze si sa studieze eventualele alterari, deformari si degenerari ale constitutiei si personalitatii sale, pentru a-l vindeca in mod stiintific. c) Sa creeze un om nou care trebuie sa fie sanatos, puternic, religios, estetic, armonios etc. Aceste marete teluri sau finalitati, si studii ale unor dimensiuni atat de impunatoare, evidentiaza limpede inalta valoare pe care stiinta medicala trebuie sa o dobandeasca pentru societatea umana. Alexis Carrel numeste omul: ..aceasta (fiinta) necunoscuta"; eu as adauga: acest misterios calator pe Pamant! Intreaga viata este un mister si asadar ea ne aprinde imaginatia si ne fascineaza. Omul trebuie sa fie fascinat inca de la inceput, in formatia sa prenatala; apoi in stadiul postnatal, si, mai presus de toate, in timpul copilariei si adolescentei; pana cand el devine suficient sie insusi din punct de vedere mental si organic, punct in care capacitatea lui critica, evoluata deja pe deplin, va deveni productiva. Astfel, asistat inca din zorii vietii, el ofera posibilitati mult mai mari de succes decat ceea ce poate fi obtinut din interventiile postume. Tot ceea ce el va dobandi astfel prin asistenta sa timpurie si continua poate sa modifice in mod substantial patrimoniul germinativ ereditar (PSEHO-NEURO-GENETICA PRENATALA, tehnica dezvoltata de catre M. STROMILLO). punct in care noi vom fi influentat profund dispozitia structurala biologica si, in domeniul fizic, vom fi intemeiat noi si puternice orientari mentale. Scoala Mendeliana si adeptii ei trebuie sa-si modifice conceptele privitoare la ereditate. Mediul inconjurator si tot ceea ce este dobandit succesiv sunt capabile sa modifice atributele normale si patologice ale vietii umane: aceasta este observatia care a fost in mod constant inteleasa de-a lungul unei cariere de loc inconsiderabile. UNELE CONSIDERATII ASUPRA FUNCTIONARII CREIERULUI Haideti sa indepartam creierul, aceasta opera de arta biologica, din cutia craniana, unde este conservata cu gelozie, si sa il examinam. Protejat de oasele craniene solide si elastice, si anume mai solide la baza, acolo unde creierul se sprijineste, mai elastic In varf, este pazit si sustinut de cele trei membrane meningiene: dura mater, arahnoida, pia mater, si de catre lichidul cefalo¬rahidian, care il protejeaza de socurile si zdruncinaturile intregii structuri umane,tinftndu-1 suspendat in masa sa lichida, pentru a-1 apara impotriva leziunilor datorate greutatii brute; totul este dinainte stabilit intr-un asemenea fel incat sa 11 protejeze de calamitatile exterioare. Masa lui este moale, carnoasa, grasoasa, compusa dintr-o substanta scparania si protectoare, alba si cenusie, numita miclina, care poate fi considerata ca moltonul de vata care protejeaza o piatra pretioasa. Cele doua emisfere mici ale sale, de o forma ovoidala, reunite la baza corpului calos, constituie scena dramei umane) In acele doua mici emisfere alburii, acoperite de o culoare cenusie, brazdate de circumvolutii, datorita cresterii evolutive a suprafetei sale primitive, este inclus misterul intregii noastre vieti, si chiar cel al Universului! Acolo daca aruncam o privire vedem cerul nostru, cerul uman; cortexul sau citoarhitectonic poate cu siguranta sa fie definit ca firmamentul nostru. Doisprezece sau mai multe miliarde de celule, adevarate celule umane, emana acolo o lumina umana stralucitoare si se afla in comunicare si asociere reciproca, multumita numeroaselor fibre nervoase, ale caror interventii pot fi raportate doar in termeni de figuri astronomice. Asa cum in cerul sideral putem cu ajutorul telescopului, tot asa In cerul uman putem, cu ajutorul microscopului, sa localizam un uimitor numar de constelatii celulare si o intrepatrundere fantasmagorica de fibre nervoase, atat cat poate cuprinde ochiul, si in fata carora constiinta ramane perplexa, interesul stiintific isi tine rasuflarea. Astfel studiul, cautarea pasionata a cunoasterii, tenacitatea, vointa si rabdarea umana, au descifrat si fundamentat nenumaratele notiuni si concepte care trebuie sa fie marturie si sa reprezinte validatea si meritele muncii noastre, precum si stimulent, stimului progresului stiintific. In aceste doua sublime emisfere, care formeaza cerul micului nostru glob biologic, analog cu cel sideral (un microcosmos inauntrul unui macrocosmos), stralucesc briliant luminile imaginilor noastre mentale, unde noi ne formulam gandirea, care este uimitoarea sinteza a componentelor acestor imagini; unde noi elaboram si transformam in reprezentari, in tonuri emotive, in sentimente, In toate variatele senzatii, stimulii care sosesc acolo prin nervii neuronici aferenti, si care sunt interceptate de catre enorma retea a unui fel de dispozitive radio-receptoare raspandite de-a lungul intregii periferii a corpului nostru (corpusculii lui Meissner, Pacini si Golgi) si inerente in admirabilul aparat al fiecaruia dintre simturile noastre specifice, si care la nivelul capului constituie periscopul vietii noastre. Exista constelatii celulare principale care coordoneaza, determina, creeaza gand si intemeiaza actiuni; constelatii celulare principale care receptioneaza toate vibratiile organelor noastre de simt specifice, particulare si generale. Mai mult, exista constelatii celulare care formeaza componentele fizice, care sunt situate in mantaua parieto-lemporo-occipitala, si in si mai importanta manta frontala. Zona constelatiilor celulare, care executa si efectueaza elaborarile mantiei parieto-temporo-occipitaia si cele ale mantiei frontale este numita aroa psiho-motorie sau aria Roland. Aria frontala este cel mai important icaun al Mintii noastre, si gazduieste neuronii responsabili pentru coordonarea imaginilor si a reprezentarilor; aici sunt intemeiate si coordonate regulile noastre de conduita; aici sunt catalogate relatiile noastre inter-umane; aici este locul unde puterea evocativa, care este emisa din intreaga noastra viata, din totalitatea constiintei noastre, scoate la iveala tot ceea ce este ascuns acolo cu privire la elaborarile noastre dinainte si chibzuieste asupra acestor lucruri, cu o putere de atentie concentrata, pentru a deriva si a elabora acele BIOENERGII care construiesc gandirea noastra. In aria parieto-temporo-occipitala sunt gazduiti neuronii receptori ai vibratiilor senzoriale, care proiecteaza in zona frontala imaginile senzoriale, unde acestea trec prin inca o elaborare prin intermediul neuronilor frontali, adica acestea sunt supuse controlului si verificarii prin facultatile criticismului si volitiei. Conform scolii veridice de gandire a filosofilor antici: ¡jnifíil est in inteliectu guod prius non fuerit in sensu". Astfel este recunoscut in mod instinctiv ceea ce stiinta controleaza succesiv; Arta cucereste gandirea si o prezinta stiintei, care mai departe o elaboreaza. Zona intermediara, aceea situata intre cea frontala si cea parieto-temporo-occipitala, poseda neuronii motori, care traduc impresiile zonei senzoriale sau efectueaza comenzile vointei noastre, concretizate deja in zona frontala intelectiva, prin muschi si aparatul fonetic, muschii mainii si ceilalti muschi striati. Neuronii receptori, neuronii ideativi, neuronii motori, neuronii multiplicativi, neuronii transformatori, si neuronii de asociatie desavarsesc o invalmaseala fantasmagorica de imagini si reprezentari, adica componentele fizice, care sunt traduse in acte volitive si actiuni. Intreaga structura cerebrala este patrunsa si tinuta laolalta de catre fluidul cosmic, al carui fiecare milimetru cub contine o cantitate surprinzatoare de energie. Metodele si figurile date de catre fizicieni si chimisti il inspira pe neurologist, intrucat ele ii ofera posibilitatea sa interpreteze multe fenomene inca invaluite in totala obscuritate. Prelungirea protoplasmatica receptioneaza vibratiile eterice derivate din lumea exterioara, oricare ar fi forma in care aceasta se reveleaza simturilor noastre; cu toate acestea, celula nervoasa este cea care le transforma, le face mai puternice si le transmite altor celule, unde ele sunt supuse altor transformari (in acelasi fel in care electricitatea este transformata in caldura si lumina) si sunt apoi transmise organelor superioare ca si material al constiintei. Enorma si intensa activitate a creierului nostru este indeplinita intr-o maniera reflexa; prin educatia reflexelor noastre noi putem fi martorii unor extrem de importante modificari in regulile de conduita, atat in cele care sunt impuse copiilor cat si asupra oamenilor care ar trebui sa fie educati si facuti mai buni. Neuronul este unitatea nervoasa, magica forja care elaboreaza, sub dominatia energiei nervoase, undele electromagnetice din mediul inconjurator, adica vibratiile Cosmosului, care noua ne dau cunostinta lumii exterioare; el transforma stimulii care vor deveni senzatiile noastre; el elaboreaza in final acel quid care devine tonul emotiv al vietii. Imaginile si reprezentarile care intra in firmamentul nostru cerebral sunt intotdeauna acompaniate de o tonalitate emotiva; mai intai ele se asociaza cu diversele zone senzoriale; apoi ele trec in zona psihomotorie unde ele sunt infaptuite, stabilind reflexe encefalice. In marea majoritate a cazurilor, aceste imagini si reprezentari sunt proiectate in zona frontala din cea senzoriala; in zona frontala ele sunt supuse unei elaborari succesive mai complexe, si sunt apoi catalogate ca si reflexe ideo-emotive sau, daca ele se explica sau sunt puse in practica prin neuronii din zona psihomotorie, ca si reflexe ideo-emoti ve-motorii. Aceasta activitate celulara se intersecteaza, se multiplica si se asociaza prin fibrele neuronice, dendritice si cilindraxiale, care articuleaza neuronii intre ei. Totul se petrece in mod reflex in creier si in viata noastra. Imaginea, evocata de catre un stimul, devine un impuls pentru formarea unei alte imagini noi sau evocate; printr-o serie infinita de asociatii reflexe sunt stabilite anumite coordonate, care rezulta in acele sublime componente fizice pe care noi le numim ganduri. In reflexele simple, pe care mai intai le numim psiho-motorii spinale si apoi corticale, este usor sa se urmeze influenta reciproca a neuronilor, atunci cand se trece de la reflexele mai simple senzorial-motorii si ideo-motorii la cele mai complexe si abstracte de idcatie si gandire, devine mai dificil sa se tina pasul cu actiunea reflexa care are loc intre bioenergiile mentale. Este necesar sa se reaminteasca faptul ca imaginile sau reprezentarile mentale abstracte si cele concrete care sunt exprimate prin substantive abstracte sau concrete (de exemplu, virtute, frumusete, religie, viciu) sunt reprezentari; pe de alta parte, calimara, stilou, scaun etc: sunt imagini concrete; si toate acestea sunt ancorate in substanta neuronilor. Atunci cand noi formulam judecati, urmatoarele sunt evocate: stralucirea ce emana din lumina lor actioneaza drept impulsuri pentru alti neuroni, si in acest fel sunt activati un numar infinit de neuroni; aceasta apare in mod analog unui bombardament electronic, al carui traiectorii sunt stabilite intre constelatii diferite de neuroni, care evoca reciproc imaginile, pana cand in cele din urma este atinsa o sinteza comparativa de imagini, care constituie insasi judecata. Aceasta intensa activitate intelectuala ramane catalogata in nervii neuronici sau exprimata prin organele zonei psihomotorii, care o traduce intr-un limbaj scris, vorbit, artistic, mimat sau din semne, dupa cum comanda sau expresia este executata de catre minunatele dispozitive ale muschilor fonetici, ale muschilor mainii, sau ale muschilor mimicii, ai fetei. Creierul functioneaza in mod reflex, elaborand bioenergii din fluidul cosmic, punandu-ne in comunicatie cu lumea exterioara si stabilind relatii interumane. Firmamentul cerebral trebuie considerat drept centrul vietii noastre. Mitologicul Jupiter este cel care tine destinul nostru pe genunchii sai. Viata asa cum este simtita, conceputa si controlata de catre noi reprezinta un mister; intram intr-un complet nihilism sau in aventura filosofiei, daca continuam sa afirmam ca gandirea nu este un fenomen fiziologic doar pentru ca nu suntem in stare sa intelegem dezvoltarea sa intrinseca. Fiziologia insemneaza viata iar viata insemneaza fiziologie; gandirea este dinamism fiziologic care reprezinta si determina viata insasi; ea ne spune de ce am fost nascuti. Suntem nascuti pentru a invata cum sa creem, sa stim cum sa ne folosim viata si sa o donam altora. Lumea exterioara este reflectata in noi nu asa cum lumina apare intr-o oglinda, ci mai degraba Ego-ul nostru kunestezic si intelectiv, percepand lumea bilogica si raspunzand in mod reflex, reproduce o serie nenumarata de imagini si reprezentari care constituie premisele lumii noastre fizice, si elaboreaza de asemenea acele bioenergii care formeaza complexul intregii noastre entitati biologice. MINTEA Astfel mintea este capabila sa conceapa miscarea multiplelor sale aspecte: ea concepe aspectul fizic, din acest punct de vedere ea a descoperit si studiat legile miscarii fizice in oscilatia pendulului (Galilco), in gravitatia universala (Newton); ea concepe materia sau aspectul static al lucrurilor, folosindu-se in principal de capacitatea sa senzoriala; ea concepe substanta chimica compusa din sau subimpartita in elementele sale, o substanta plastica, care, in evolutiile, agregarile si dezintegrarile sale, produce energie atat biologica cat si ne-biologica; ea concepe, in cele din urma, o substanta plastica deosebita, ale carei elemente sunt acelea ale unei substante chimice, si a carei putere constructiva este imens mai evoluata, atat de mult incat aici dinamica dobandeste valori superlative in elaborarea si transformarea energiei cosmice. Atunci cand vorbim despre o substanta capabila de a transforma energiile cosmice, nu vrem sa spunem in relatia dintre stimuli si reactiuni, ci intr-o secventa continua de stimuli si reactii, unde relatiile insele pot sa fíe stimulii unor nenumarate alte reactii, toate tintind spre formarea componentelor fiziologice, cu scopul de a forma, intr-un complex armonios, acele entitati pe care noi le numim viata, adica substanta vie. Hidrogenul se uneste cu oxigenul formand o materie stabila, adica, in alte cuvinte, doi atomi de hidrogen se unesc cu un atom de oxigen si formeaza molecula de apa; aceasta apare datorita unei atractii sau afinitati prestabilite intre aceste doua elemente. Aceasta atractie sau afinitate, numita Valenta, dispare de indata ce molecula de apa este formata. Molecula de apa, care este o substanta chimica, va fi supusa puterii Tropicului, puterea Bioenergética a substantei vii, intr-un asemenea mod incat sa se separe si sa furnizeze materiei vietii elementele necesare. Hidrogenul (H) si oxigenul (O) luate din apa sau din alte surse, multumita energiei cosmice, inerenta in substanta plastica vie, vor urma toate evolutiile vietii si vor deveni componentii ei in elaborarile continue dinamice si plastice. Energiile cosmice, elaborate in plastica chimiei si in atributele vietii, fac posibil pentru noi sa fim martori la cele mai uimitoare fenomene vitale, cum ar fi emotiile, bataia inimii, scanteia gandirii, care isi au originea in constelatiile celulare ale creierului. Procesul Gandirii, in timp ce, pe de-o parte, ne uimeste cu ingenioasele sale conceptii si cu indrazneala sa, si ne aduce pe inaltimile Creatiei, pe de alta parte, in meditatiile succesive si concluzive, ne anihileaza in fata numeroaselor infrangeri pe care Ie suferim, si care apar datorita limitatiilor impuse de insasi durata scurta a vietii, este cu toate acestea cea mai perfecta evolutie a Energiei Cosmice pe care noi o cunoastem. Elaborarea energiilor Cosmice este explicata prin miscari reflexe. Sferele ceresti ne apar intr-o forma elipsoidala, si Miscarea Universala urmeaza traiectoria elipsoida. Asadar reflexele care sunt stabilite intre lumea vietii si lumea exterioara a non-vietii, conserva aceeasi traiectorie a sferelor ceresti. Substanta vie urmeaza linia curbata; este posibil sa se observe si sa se mediteze asupra ei in intreaga morfologie a vietii; forma deschiderii labiale, fisura palpebrala, inima. Reflexul este un arc care reproduce o sectiune a acestei traiectorii elipsoidale, si care imbratiseaza perpetuu intr-un unic intreg, care nu este niciodata fracturat, oameni si lucruri, animale si vegetatie, cu alte cuvinte toate fiintele vii si tot ceea ce existi in afara lor. Constiinta noastra asculti de vocea Eternului, a Infinitului, si ca urmare regulile noastre de conduita sunt examinate si chibzuite de catre Mintea care vede Lumina Universala. Studiul mintii (psihologia) da acces la secretele vietii, ofera posibilitatea sa se inteleaga valorile din sintezele principale ale unitatii noastre biologice. A cunoaste si a intelege in mod profund facultatile mintii astfel incat sa ii putem valorifica meritele si defectele ei, virtutile si viciile, si a interveni in mod stiintific pentru a sublima virtutile si a corecta defectele, este telul pe care ni-1 propunem, pentru a realiza si stapani o constructie demna de lauda a personalitatii noastre. Aceasta piatra de kilometraj trebuie sa fie atinsa nu numai prin cunoasterea biologiei noastre superioare, ci de asemenea a biologiei inferioare, si anume cunoasterea si intelegerea acelui admirabil complex de dinamism al vietii se exprimi prin stimulii simturilor noastre asociate, ale unitatii organice, care segrega, elaboreaza si directioneaza toate bioenergiile catre kinesia mintii. Viata tanjeste sa cucereasca armonia. Notiunile noastre biologice ne dau posibilitatea sa intelegem influenta reciproca corelationala fluenta care ne transporta judecata de la valoarea unei celule de legatura la aceea a unei celule nervoase, de la aceea a unei celule gonadice la aceea a unei celule a mantiei occipitale, de la aceea a unui corpuscul sanguin la aceea a unei celule a tesutului endocrin, ajungand la concluzia ca toate partile servesc la a finaliza viata, ale carei expresii superioare si sintetice sunt acelea ale mintii; acestea, la randul lor, sunt obtinute cu concursul integral al tuturor puterilor biologice, fara nici o exceptie. Dificultatea care consta in a vorbi despre cunoasterea si intelegerea in mod exclusiv a biologiei inferioare sau doar a aceleia a biologiei superioare, este cauzata de necesitatea distingerii si stabilirii valorii corecte, in interrelatia corelativa, diferitelor puteri care se alatura impreuna, se retrag, se multiplica, se diversifica sau se divid in formarea componentelor activitatilor vietii. PUTEREA MUSCULARA Studiul capacitatii musculare este pentru mine premiza de baza pentru efectuarea cunoasterii si intelegerii biologiei inferioare, intrucat puterea musculara este interdependenta, sinergica, si simbiotica cu puterea nervoasa; ea aduna in armonie puterile circulatorii, respiratorii, secretive si metabolice, altfel spus, puterile care efectueaza nutritia, din care se nasc misterioasele bioenergii ale mintii. Mai mult, este indispensabil sa intelegem rolul sau in zona psihomotorie a mintii, presiunile pe care ajunge sa Ie exercite asupra celulelor mantalei cerebrale, in concluzie, asupra minunatului complex al vietii care este compus din atat de multe puteri variate. Cunoasterea biologiei ne da posibilitatea sa intelegem mecanismele superlative ale vietii si cum putem noi sa reusim sa luam carma si sa ne carmuim cu maiestrie nava prin dificila si misterioasa ei calatorie. Pentru a intelege importanta valoare educativa a puterii musculare, este necesar sa examinam pe scurt puterile biologice inferioare, corelatiile lor si interventiile lor. Se spune adesea: viata este in miscare; de fapt, viata este in miscare musculara, care este in relatie reciproca cu miscarea cerebrala, si astfel actioneaza asupra tuturor puterilor vietii, punandu-se la dispozitia dinamismului mintii. Dinamismul muscular colaboreaza si alterneaza cu dinamismul cerebral. Viata dobandeste valoare in relatie cu dinamismul pe care noi suntem capabili sa i-1 imprimam; aceasta in ceea ce priveste valorile educative si modul in care noi reusim sa ne construim biologia si sa o stapanim in virtutea cunoasterii. Imaginatia, fantezia, ideatia, toate acestea sunt parghii ale mintii pentru formarea gandirii, care, atunci cand dobandeste autoritate stiintifica si profita de pe urma stradaniilor si luptelor noastre, ne educa multumita valorilor criticismului si volitiei. Noi ne aflam sub dominatia exclusiva a mintii; cea din urma, in orice caz, ramane tacuta daca intregul grup al celorlalte puteri, acelea ale biologiei inferioare, nu intervin, prin infinitele lor corelatii, sa dea nastere bioenergiilor necesare pentru functionarea, pentru evolutia si progresul sintezelor noastre supreme din viata. Parghia care mobilizeaza si initiaza vasta actiune reciproca corelativa a puterilor biologice inferioare este puterea sau capacitatea musculara, a carei explicatie completa si valori ar trebui sa le studiem daca dorim sa intelegem determinismul sau eficient, necesar, in cursul vietii care, prin educatie, concretizeaza si finalizeaza in minte istoria sa, descopera stapanirea noastra biologica si ne calauzeste in misterul existentei. Puterea musculara, puterea nervoasa, si puterea neuromuscular^, considerand-o pe cea din urma drept o componenta a primelor doua, se divid la randul lor in puteri neuromusculare netede si puteri neuromuscular striate: prima este legata de si integrata in sistemul nervos vegetativ; cea de-a doua in sistemul nervos central. Mai mult, puterea selectorie, luata in considerare in toate diversele sale functii (metabolice, endocrine, depuratice sau expulsive), puterea circulatorie, puterile senzoriale si respiratorii, puterea genetica, ca sa numim doar unele dintre cele mai importante, trebuiesc grupate impreuna in interiorul orizonturilor constiintei kinestezice, si servesc la construirea acelei structuri care este scaunul mintii, si catre care ele aduc nutritia necesara si prepara acel depozit de stimuli si impulsuri pe care ea (mintea) le elaboreaza, si le finalizeaza pentru scopul evolutiei si pentru destinul nobilei noastre existente. Puterea nervoasa, asadar, stabileste, asociaza, coordoneaza si directioneaza reflexele organice si psihice ale existentei noastre. Puterea musculara executa ordinele activitatii nervoase, promoveaza si solicita facultatile unitatii organice, adica puterile circulatorii, respiratorii, secretorii si nutritive; insa ceea ce rezulta cel mai interesant pentru educatia noastra este colaborarea sa cu puterile mintii prin puterea psihomotorie a cortexului cerebral. Aceasta este mareata si cea mai importanta valoare inerenta in puterea musculara, careia noi trebuie sa i ne incredintam pentru intelegerea si cunoasterea biologiei inferioare pentru a atinge o armonie superioara in viata, sintetizata in minte. Cunoasterea si intelegerea puterilor biologice inferioare, prin functionarea tesutului muscular, trebuie sa fie intr-o relatie reciproca cu aceea a puterilor biologice superioare, pentru a le potenta si a culege astfel o recolta bogata de ganduri, sentimente si actiuni, care vor aduce bucurie in viata noastra. In gloria cuceririi si libertatii si in posesia sanatatii. Tesutul muscular striat, alter-egoul tesutului nervos central, executa ordinele celui din urma si da origine vietii. Multumita musculaturii striate inerente in articulatiile membrelor, omul are posibilitatea sa transporte obiecte oriunde pe suprafata terestra, sa execute orice fel de munca, sa posede, sa apere si sa atace, sa furnizeze hrana, sa indeplineasca orice este determinat de vointa sa. Musculatura striata a pieptului impreuna cu oasele apara plamanii omului si inima, si anexele lor; raspunde la stimulii activitatii respiratorii; si contribuie in mod valid, atat prin gimnastica involuntara, impusa de catre centrul respirator bulbar, cat si prin cea voluntara, impusa in mod stiintific de catre minte, pentru a imbogati viata vegetativa, producand un volum mai mare de oxigen, adus de catre miscarile crescute inspiratorii si expiratorii ale pieptului. Musculaturile striate ale abdomenului exercita o actiune de retinere si stabileste un loc eficace pentru viscerele noastre abdominale, ajutandu-le mai mult in mod direct sau indirect, prin contractiile musculare, in functionarea lor. Prin muschii aparatului fonetic, puterea musculara traduce, intr-un limbaj vorbit, lumea noastra interioara, unde multe milioane de senzatii si impresii (imagini si reprezentari), tonuri emotive si ganduri, sentimente si volitii, fac sa devina simfonica solemnitatea vietii si ne fac pe noi sa simtim si sa concepem bucuria si durerea Acum trebuie sa nu omitem sa mentionam muschii mainii care traduc limbajul nostru scris si artistic, inscriind, in istoria secolelor, marturiile diverselor noastre civilizatii. Multumita muschilor mimici ai fetei, noi comunicam cu semenii nostri printr-un limbaj extrem de interesant, arta mimicii, care ne ajuta sa manifestam tot ceea ce nu suntem in stare sa exprimam cu muschii mainii sau aparatul fonetic. Limbajul semnelor, de fapt bazat pe mimica, descopera secretele particulare ale semnelor atat in sanatate cat si in patologie; exprima lucruri diverse si inefabile privitoare la afectivitatea noastra, ca si multe adevaruri intime; el descopera omului de stiinta obscuritatile personalitatii disturbate; si in cele din urma reaminteste momentele si circumstantele dramei vierii noastre. Fata omeneasca este cel mai interesant domeniu in care medicul trebuie sa-si exercite ascutimea cunoasterii si stapanirii sale pentru a aduce ajutor si asistenta omului. Sa examinam acum cele trei tipuri de muschi: cei striati sau voluntari, cei netezi sau involuntari, si muschiul cardiac, unic in felul sau, datorita functiilor sale complexe si superioare. Muschii striati se ocupa cu miscarile necesare pentru o expresie si o forta mai eficienta si mai vasta, acelea care in mare parte ataca, apara si potenteaza viata; acestia sunt desemnati ca voluntari deoarece ei executa ordinele vointei noastre. Muschii netezi se ocupa cu miscarile mai delicate si mai minutioase, limitate in mod specific la ritmuri si traiectorii circulare; acesti muschi sunt o parte integrala a viscerelor, efectueaza functiile lor si primesc ordine de la tesutul nervos visceral autonom, cu care sunt indisolubil legati, si din care deriva apelativul lor ca involuntari; doar in mod indirect ei scapa controlului vointei, asa cum este exprimata prin sistemul nervos central. Muschiul cardiac este unic in felul sau, si pentru faptul ca poseda atat caracteristicile musculare ale unuia cat si pe cele ale celuilalt, adica neted si striat; un adevarat diplomat al vietii noastre organice, el trebuie sa fie intotdeauna glacial, complet impenetrabil fata de afectele care ne uzeaza incontinuu existenta, si trebuie sa ramana in corelatie stransa cu toate tesuturile, raspunzand cu automatism impecabil la reflexele lor, pentru a sustine componentele vietii. Tesutul nervos central si tesutul muscular striat, numite, in virtutea finalitatii lor, tesuturile relatiilor vietii, par indisolubile In functia lor si diversificate fata de tesutul nervos visceral autonom si fata de musculatura neteda. Intre tesuturile vietii productive - sistemul nervos central si musculatura striata - si cele ale vietii vegetative - sistemul nervos visceral si musculatura neteda - subzista, ca si punct de unire, tesutul glandular, care, prin diversele sale secretii, stabileste premizele pentru nutritie, si, drept urmare, pentru functiile intregii unitati organice. Din aceasta rapida insa necesara vedere cu ochi de pasare a intregului, noi ne dam seama de importanta puterii musculare in finalizarea a ceea ce mintea concepe si doreste, ca si de eficacitatea educarii unei asemenea puteri musculare in construirea unei vieri bogate de automatism atunci cand este involuntara, insa care devine sublima si sinonima cu libertatea atunci cand intervine puterea volitiva si o educatie stiintifica. REFLEXELE Mai mult, este evident ca reflexele care intervin sau acelea care sunt stabilite in panza impletita a tesuturilor noastre, si care astfel exprima functionalitatea lor coordonata, pot fi solicitate prin educatie; reflexele unitatii organice influenteaza si pot modifica, imbunatatind sau inrautatind, perfectionand sau degenerand, acele reflexe superioare care culmineaza in ideatie sau volitie. Vice versa, reflexele biologiei superioare pot sa imbunatateasca, potenteze sau sa altereze, slabind, reflexele biologiei inferioare. De aici reiese ca: viata necesita educatia reflexelor intregii game evolutive, incepand de jos si ajungand in varf, intervenind in fiecare directie, in acest sau acel teritoriu biologic, si punand in folosinta toate acele notiuni derivate din studiul iubitor, tenace si atent al unitatii noastre organice, pana la si incluzand structurile personalitatii; un astfel de studiu ar trebui sa ne elibereze de multiplele incrustatii pe care prejudecata si fanatismul, stadiile gresite si deteriorate ale gandirii si sentimentelor, le-au superimpus prea adesea asupra suprafetelor netede ale bijuteriei poliedrice ce constituie viata, facand-o opaca si intunecandu-i lumina. Cursul care trebuie urmat va fi indicat prin suma variatelor reflexe simple si asociate si componentele lor. Reflexele mai simple sunt cele spinale pe care le putem considera drept articulate in trei momente de timp biologice: stimulul, receptia, raspunsul. In punctul in care reflexele se termina, incepe in continuu un nou reflex; asadar momentul de timp care se scurge intre sfarsitul unui reflex si inceputul unuia nou care urmeaza, poate fi considerat ca o a patra articulatie a arcului reflex. Stimulul poate sa-si aiba originea la exterior sau la interior - stimul exogen sau endogen; m primul caz el loveste suprafata corpului, sensibilizeaza reteaua nervoasa periferica de radio-receptie si, prin nervii aferenti tesutului nervos, soseste la o celula nervoasa (receptie) situata in maduva spinarii; sau el poate pomi mai departe prin nervii neuronici si, finalizandu-se In raspuns, da nastere unui reflex senzo-motor superior sau chiar unui reflex si mai evoluat, care, Ui cazul din urma, ar fi ideo-emotiv. Raspunsul care exprimat prin nervii eferenti ai tesutului nervos, provocand contractia unuia sau a mai multor muschi netezi sau striati, printr-un act sccrctor sau prin formarea uneia sau mai multor imagini reprezentative sau senzoriale, adica functia inerenta in minte. Daca stimulul este de natura endogena, ca sa spunem asa intraorganic, el va patrunde pana in circuitul nervos visceral si se va explica, in mod reflex, in domeniul biologic care intruchipeaza coenestezia; daca este de natura centrala si endogena, el se va dezvolta in afera tesutului nervos central. Raspunsul la stimul, a treia articulatie a reflexului, isi are originea in elaborarea celulei nervoase, oriunde ar fi situata aceasta, si va fi proiectat prin fibrele sale eferente, cauzand contractia unui grup muscular sau a altuia, sau secretia epiteliului glandular; in complexele superioare psihice, el va constitui scanteia pentru alte vibratii ale multiplelor celule corticale ale ideatiei si volitiei, o nota solemna in muzica biologica a paradisului nostru cerebral. Reflexele sunt prin insasi natura lor: organice, fizio-psihice, psiho-mentale, mentale si sociale. Toate animalele traiesc in mod reflex in relatie cu mediul lor; in timp ce la amiba reflexele sunt explicate in traiectoriile mai simple de stimul-reactie, la animalele mai evoluate ale scalei progresive biologice, aceste reflexe sunt stabilite in trei articulatii, care sunt apoi inregistrate in acea substata vie specifica pe care noi o numim sistem nervos si nervi neuronici. Reflexele omului, inzestrat cu cel mai perfect si evoluat sistem nervos catalogat pana acum pe scara zoologica, dobandesc consecutiv complexitate superlativa si impletiri, acesta fiind motivul pentru care noua ne este dificil sa intelegem cum, pornind de la o banala reactie a unui muschi fie striat, fie voluntar pana la imaginea care se naste intr-o celula a mantalei cerebrale, iar de la aceasta, care la randul ei devine o imagine-stimul, poate sa se nasca o succesiune formativa si asociativa de imagini, care vor inceta doar atunci cand raspunsul final a ajuns la concluzia sa: gandul cognitiv. La om reflexul care trece prin nervii neuronici cerebrospinali este numit si arcul diastaltic. Arcuri diastaltice exista in biologia superioara cat si in cea inferioara. Reflexul semnifica unitate, admirabila coordonare a vierii noastre, indisolubilitatea partilor sale, si evidentiaza cat de eronata este de fapt prejudecata dualismului sau. Reflexele simple, cele spinale senzorio-motorii, si cele mai avansate, corticale senzorio-motorii, atunci cand sunt repetate intr-un ritm ciclic si simt echidistante, genereaza obiceiurile si automatismele vietii, care au rolul de a ne da un maxim de performanta cu minim de efort. Rezistentele sau obstacolele intalnite de reflexe, in cursul traiectoriei lor, creeaza in noi o senzatie de durere organica, daca ea apare in sfera constiintei kinestezice; o durere morala daca aceasta apare in sfera constiintei intelective; vice versa, un flux linistit neinhibat confera placere fizica si morala, in functie de sfera in care are loc. Nu este posibil sa intelegem bine mecanismul reflexelor, la fel ca si evolutia lor, fara sa fim cel putin sumar familiarizati cu sublima arhitectura a sistemului nervos, si, mai presus de toate, cu aceea a mantalei cerebrale. CELULA NERVOASA Celula nervoasa reprezinta cel mai perfect si mai evoluat laborator al vietii noastre. Din corpul sau deriva un anume numar de prelungiri, numite protoplasmatice sau dendritice, deoarece ele simuleaza ramificatia unui arbore si servesc pentru conducerea undei nervoase de la periferie la celula centrala: unda centripeta; exista de asemenea una sau mai multe prelungiri axonice, care, in ceea ce priveste unda nervoasa, elaborata de catre celula, sunt centrifuge si sunt purtatori ai comenzii si efectuarii. Spre deosebire de celelalte, celulele nervoase nu sunt capabile de a se reproduce si nu manifesta procesul de cariokineza; cu toate acestea substanta lor protoplasmatica este in evolutie continua; si este extrem de senzitiva, si este extrem de sensibila pentru calamitatile biologice cum ar fi oboseala, istovirea sau supra-epuizarea, alimentatia nepotrivita sau insuficienta, intoxicatiile, toxiinfectiile. Celula nervoasa cu nervii ei aferenti sau eferenti, centripeti sau centrifugi, reprezinta o entitate morfologica numita neuron; ea este cea mai evoluata celula a intregii noastre constructii biologice, cu exceptia celulelor germinale care includ, in misterul lor vital, posibilitatea de a-si reaminti o istorie seculara de evenimente biologice. Celula nervoasa este capabila de a produce bioenergiile care coordoneaza toate activitatile bilogice; unele din acestea, cum sunt cele care tin de lobii frontali, adica ideea, constituie adevarata imagine a vietii, in Civilacion, Emilio Castelar scrie: „Marii oameni sunt forme diferite asumate de catre marile idei." Pe baza unei profunde intelegeri a mecanismelor si a functionarii reflexelor, noi ne putem da seama de imensa valoare a stapanirii lor pentru a construi un om mai bun, eliberandu-1 de tirania anomaliilor sau a distrofiilor sale ereditare, de lanturile care-i stanjenesc miscarile libere in viata, si care-1 priveaza de ras si bucurii. Daca am reusit sa studiem reflexele biologice, in cele mai microscopice forme de viata, daca am confirmat in mod experimental prin patologie faptul ca, fara functionarea perfecta a celulelor mantalei cerebrale, viata coordonata si etica este aruncata in confuzie cumplita, si ca fara activitatea intensa a zonei psihomotorii limbajul lipseste si motilitatea membrelor este alterata, daca am atins toate acestea si inca alte adevaruri biologice, cu toate ca acestea inca mai ramanem perplecsi in fata enigmei vietii, care devine marita si dobandeste diferite valori in conformitate cu largirea descizaturii diafragmatice a existentei noastre. Primele reflexe ale vietii noastre sunt cele organice, care sunt stabilite prin nervii neuronici in sistemul nervos vegetativ, apoi in sistemul cerebro-spinal si in cele din urma, insa cu siguranta nu si in ultimul rand, in sistemul nervos central sau voluntar. Firea animala precede psihicul si, intr-o zi, totul va fi cantarit si cernit in conformitate cu valorile mintii. Cu un act reflex copilul emite primul sau scancet, inspira aer, si indeplineste prima actiune inspiratorie; cu acte reflexe el isi indeplineste primele sale actiuni in viata: suge, digera, se hraneste, doarme si plange (reflexe organice senzorio-motorii primitive). Aceasta este faza primigeniala a vietii, care ne reinnoieste legatura cu animalul uman. Sa examinam pe scurt schema reflexelor noastre. Omul primeste stimulul si raspunde cu o miscare viscerala sau musculara prin una sau mai multe actiuni fiziologice: acesta este reflexul simplu senzorio-motor, care este indeplinit printr-un neuron senzitiv si unul motor din maduva spinarii: nervi inferiori. Un alt exemplu: omul primeste stimulul, il asociaza cu experientele precedente sau cu alti stimuli noi, si raspunde cu una din multele actiuni fiziologice: acesta este reflexul asociat senzorio-motor care este efectuat prin multi neuroni senzitivi si motori, de natura corticala si spinala. Aceasta fizilogie elementara inca mai este comuna la animale. Omul, pe de alta parte, are privilegiul de a percepe stimulul care curge prin nervii neuronici superiori, care este in faza constientei. Acest stimul, transformat in impuls, este apoi tradus in imagini sau reprezentari, care se manifesta si sunt efectuate prin limbaj grafic, limbaj vorbit, inimic sau artistic, formand reflexul motor ideo-emotiv, si in care noi stim ca participa multiplii neuroni si fibre nervoase, cu adevarat intr-o cantitate extraordinara, si proportional cu valoarea componentei psihice. Din punct de vedere fiziologico-anatomic noi afirmam ca reflexele organice sunt intemeiate in nervii neuronici ai tesuturilor noastre, in care intervine in principal sistemul nervos visceral (neuronii simpaticului si parasimpaticului), si astfel sunt exprimate reflexele inconstiente sau involuntare senzorio-motorii sau, cu alte cuvinte, reflexele sau kinestezia motorie senzo-vegetative, care pot fi adunate sau au ecouri in diencefal. Reflexele ideo-emotive sunt intemeiate in zona frontala a creierului (proiectia talamo-corticaia). Aria Roland, situata intre portiunea frontala si lobii parieto-temporo-occipitaii, reprezinta punctul de origine al comenzilor dinamismului biologic, care sunt executate de catre muschii striati, cu alte cuvinte de muschii scheletici, de catre muschii mimicii si de catre aparatul fonetic. Reflexul ideo-volitiv, cel mai avansat din viata noastra, manifesta si explica autonomia noastra. Destul de adesea el este un reflex virtual sau potential, ancorat in neuronii frontali, care va fi indeplinit apoi, asociindu-se cu noi reflexe, in hotararile noastre. Fortele-idei, cum sunt numite de catre psihologi, sunt imagini reflexe ale naturii ideo-volitive; ele sunt rezerve de idei potentiale inerente in viata omeneasca; marile talente si genii poseda un surprinzator numar de acest fel, si ele sunt parghii superioare ale mintii care intra in actiune in momentele solemne ale vietii, atunci cand actiunea umana are ca scop sa cucereasca sau sa decida. Aceste idei-forte sunt revelatiile carora noi le suntem martori de-a lungul cursului vietii noastre si ele demonstreaza puterile biologiei superioare, impulsul de viata pe care-1 posedam. Ele isi au originea in energii cosmice enigmatice, surprinzatoare, inerente in celulele mantalei frontale, si sunt privilegiul a catorva oameni, posesori ai acestor uimitoare bijuterii a personalitatii, si destinati a fi in avangarda speciei umane. Aceasta reprezinta analiza ultima a stadiilor glorioase ale calatoriei noastre progresiv ascensionale, care ne duce mereu mai aproape de Dumnezeu insusi!! FATA UMANA Capul este impartit, din motive descriptive, in doua parti: partea superioara, a carei orientare este antero-posterioara, contine cutia craniana si include aici depozitorul comorilor vietii: creierul; cealalta parte, a carei orientare este antero-inferioara, denumita fata, descopera prin muschii mimicii orice si tot ceea ce este agitat in lumea sa interioara. In minunata plasticitate a muschilor si oaselor sale, fata conserva principalele dispozitive pentru receptia stimulilor lumii exterioare (ochi, nas, urechi) si ne infatiseaza privirii gura. Gura, vestibul aparat si impodobit cu doua buze purpurii, controleaza aerul si hrana necesare pentru functia vietii; ea strajuieste acel misterios aparat fonetic care exprima, impreuna cu muschii mainii, tot ceea ce apare in noi, tot ceea ce noi voim sa manifestam, in mod constient si inconstient, semenilor nostri; ea descopera trecutul si evolutia omului; ea cauta si exprima dragoste; din ea tasneste imnul sau blasfemia cu privire la viata; revelatia bestiei sau cea a omului se inalta catre culmi. Aerul este admis prin formatiunea oaselor nazale, din care acesta este protejat si aparat de catre membranele mucoase ale duetelor sau a cailor aeriene primare. Poetii, artistii, scriitorii incearca in van sa descrie miracolul fetei umane; o obsevam, creem fantezii pe marginea ei, o indragim, prin intermediul facultatilor noastre psihice; ii admiram reproducerile maiestrite in picturile lui Raphael, ale lui Lippi, ale lui Leonardo, in sculpturile de marmura ale lui Phidias, ale lui Polycletus, ale lui Michelangelo si ale atator alti mari Artisti: doar Arta divina este capabila sa reproduca trasaturile fetei umane in multiplele sale variatii. Muschilor fetei, acelora ai mimicii, le este incredintata sarcina exprimarii anumitor secrete ale lumii interioare, a descoperi tonurile sau tonalitatile emotiilor in ocazii date. Omul, prin puterile sale perceptive, intuitive si educative, invata sa cunoasca si sa inteleaga tot ceea ce este manifestat prin mimica umana, atunci cand aceasta coloreaza in mod eficace dictia sau cand ea ramane unica expresie a tot ceea ce apare inauntrul nostru. Cunoasterea limbajului mimicii este un privilegiu acordat doar catorva: toti aceia care isi doresc cu adevarat sa cunoasca omul trebuie sa fie inzestrati cu aceasta arta; o arta pe care atat medicina clinica cat si cea ortodoxa incearca sa o invete in virtutea luminii pe care au raspandit-o si o vor raspandi asupra ei marii Artisti. Capul este situat la cel mai inalt nivel al corpului, deoarece el este observatorul activitatilor noastre biologice: el este peri scopul nostru. Gatul este partea care leaga capul de trunchi, sustinandu-1 cu structura sa vertebrala si cu muschii sai puternici (stemocleidomastoidian, etc.). In afara de elementele de sustinere a capului, si de muschi, care sunt responsabili de mobilitatea capului, in sus, in jos si in lateral, gatul contine in partea din fata primul tract al duetului aerian (traheea); in partea din spate primul tract al duetului alimentar (esofagul); el contine, mai mult: artere extrem de importante care hranesc creierul (carotida); venele jugulare care aduc inapoi sangele venos de la creier, si nervi importanti care isi au originea la baza creierului si formeaza ramuri dendritice in principalele organe ale toracelui (inima, plamani); si in cele din urma, nervi vagi si pneumogastrici care servesc pentru coordonarea biologiei inferioare. Aceste vase si nervi formeaza manunchiurile bilaterale vasculo-nervoase ale gatului. in partea din fata a gatului, esofagul si traheea sunt aparate de catre un aparat compus din muschi si cartilaj, numit hioid; in spate este situat tubul neural sau vertebral care sustine capul si contine maduva spinarii, care este continuarea substantei cerebrale si organul senzorio-motor al vietii noastre de relatie. La baza gatului, in partea din fata, se afla o glanda de natura endocrina, extrem de importanta pentru economia noastra organica: glanda tiroida. Aceasta glanda este recipientul unei substante biochimice, tiroidina, la a carei multiple functii poate ca nu este exagerat sa atribuim participarea la tonul sau tonalitatea emotiva, la fel ca asistenta concreta in acea sublima bioenergie care este puterea evocativa. STRUCTURA SI FUNCTIA CELULELOR Este un fapt bine cunoscut ca organismul este compus din celule, fiecare dintre ele fiind extrem de vitala. Viata celulara controleaza fiecare actiune. De fapt, aceste vieti infinitezimale sunt scanteile unei minti inteligente si ele confera celulei puterea de a-si executa functia sa intr-un mod precis. Aceste parti de inteligenta sunt In mod evident controlate de catre creierul omului. Ele se supun asadar ordinelor creierului, fie ca acestea sunt impartasite in mod constient sau ca isi au originea in impulsuri inconstiente. Fiecare celula inteligenta isi executa fara gres indatorirea sau functia. Unul din exemplele cele mai potrivite ale inteligentei celulelor este rolul lor de a extrage din sange hrana si de a asimila partile vitale ale acesteia in acelasi timp in care ele resping materialul deseu. Alte exemple ale vietii inerente in fiecare atom pot fi gasite observand rapiditatea cu care sunt vindecate ranile, datorita grabei imediate a celulelor la locul organelor care necesita ajutor si tratament. De fapt exista multe sute de exemple ale acestei inteligente. Fiecare celula poseda propria sa viata potrivita si un caracter autonom. Fiecare celula se uneste cu celelalte pentru a urmari anumite scopuri. Moleculele de asemenea manifesta o inteligenta cuprinzatoare. Aceste grupuri de molecule la randul lor se combina pentru scopuri de o natura mai complexa, care manifesta stadii ale unei inteligente mai dezvoltate. Atunci cand organismul fizic moare, celulele se separa si mor una cate una, pana cand apare o descompunere completa. Moleculele au ramas de fapt unite datorita unei energii vitale pe care moartea o elimina. Drept urmare, dupa moarte moleculele isi redobandesc libertatea si trec printr-o noua calatorie, regrupandu-se apoi pentru a forma noi organisme. Viata celulara este o viata de transformare continua, neobosita. Asa cum spunea un scriitor foarte inteligent: „Moartea este un aspect al vietii. Descompunerea unui organism este in mod exclusiv preludiul construirii unui nou organism." Fiecare celula a corpului este constituita din trei elemente: 1) materia prin care insesi celulele o asimileaza din alimente; 2) energia vitala sau prana care le anima si pe care ele o asimileaza in mod indiferent din alimente, din apa pe care noi o bem si din aerul pe care il respiram; 3) inteligenta pe care celulele au primit-o de la mintea universala. Stiinta, prin analiza delicatelor tesuturi ca si prin aceea a tesutului osos mai rezistent, a dovedit deja ca fiecare organism viu este o conglomerare de celule: smaltul dintilor in acelasi fel ca si zonele foarte delicate ale membranelor mucoase. Toate aceste celule, asa cum este bine stiut, au forme diferite in functie de functia lor specifica. Mai mult, fiecare celula este independenta si isi are propriile ei caracteristici bine diferentiate. Cu toate acestea, fiecare celula este controlata atat de catre acea sectiune a mintii care se ocupa cu grupul de celule careia apartine, cat si prin acea sectiune a mintii care se ocupa cu organele din care face parte, si, in cele din urma, insa nu in ultimul rand, de catre mintea sau creierul omului. in orice caz, intr-o analiza ultima, mintea instinctiva este cea care ghideaza si controleaza aproape in totalitate fiecare celula. Activitatea celulelor este continua. Fiecare executa o anumita indatorire in cel mai bun mod posibil, si anume intr-un asemenea mod incat sa faca ca fiecare organ sa functioneze perfect. Organismul nostru, in viata lui celulara, poate fi conceput ca o vasta colonie in care domneste un sistem cooperativ in care fiecare celula isi arc propria sa indatorire a unei utilitati colective. Celulele sistemului nervos, de exemplu, aduc mesaje de la diverse organe la creier si de Ia creier la organe, ca si cum ar fi linii telegrafice vii. De fapt, nervii sunt compusi din celule foarte minuscule in contact reciproc intim. Aceste celule emit proiectii infinitezimale care formeaza un lant, legandu-se la proiectiile celulelor invecinate. De-a lungul acestui lant curge energia vitala sau prana. In decursul vietii noastre, fiecare din celulele noastre se naste si moare in mod continuu. Celulele se reproduc prin sciziune: celula de origine creste in proportii si se scindeaza sau se divide in doua parti care raman unite printr-un fel de centura sau mica conexiune. Dupa aceea centura se dezintegreaza si avem doua celule independente. Celulele noi, la randul lor, se divid si astfel porneste generarea pentru sciziune. Transfbrmandu-se si reinnoindu-se constant, celulele ii permit organismului sa functioneze si sa se regenereze incontinuu. Fiecare organ al corpului este supus acestor transformari continue, reinnoindu-si in acest fel fiecare din tesuturile sale; chiar si pielea noastra, oasele, parul si muschii sunt supuse acestei continue reconstructii si reformari. Pe baza diverselor experimente am invatat, de pilda, ca unghiile se transforma complet in decurs de patru luni si sunt substituite de altele. In patru saptamani intreaga noastra piele este inlocuita de una noua MINTEA INSTINCTIVA Natura a incredintat mintii instinctive a animalelor stapanirea unui camp de actiune foarte larg. Pe masura ce viata evolueaza si devine mai complexa, ratiunea si intelectul se dezvolta de asemenea; astfel mintea instinctiva domneste peste un camp de actiune tot mai limitat Sa luam in considerare un exemplu: crevetii, crabii si toti paianjenii au capacitatea de a dezvolta noi mandibule, picioare sau gheare de fiecare data cand ele le sunt amputate. Melcii sunt capabili sa isi reproduca anumite zone, daca sunt raniti. Soparlele si salamandrele reusesc sa-si reformeze o noua coada si chiar si oase, muschi si parti ale coloanei vertebrale. Rezulta asadar in mod limpede ca cele mai simple forme de viata animala au capacitatea de a-si reforma anumite organe amputate. Se poate chiar spune ca ele reusesc sa se reformeze in totalitate. Le este suficient sa aiba un mic nucleu ca baza pe care sa se reconstruiasca. Urcand treptat pe scara evolutiei, putem observa ca cea mai mare parte a acestei capacitati de reconstructie s-a pierdut in ultima analiza, in orice caz, omul este, mai mult decat toate celelalte animale, cel care si-a pierdut aceasta capacitate, traind intr-un mod nenatural. Putem observa de fapt ca oamenii subalimentati, neavand un numar suficient de celule rosii sanguine in sangele lor, devin debilitati deoarece munca de reconstructie celulara a organismului nu poate fi indeplinita in mod corespunzator. Doar hrana pe care noi o asimilam din alimente ne da materialul ce constituie celulele si de care ele au nevoie de asemenea pentru reparatia organelor. Pe de alta parte, daca noi nu le furnizam cantitatea suficienta de prana, celulele nu pot sa reuseasca sa functioneze cu vitalitate suficienta. Drept urmare, intregul nostru organism este slabit si pierde energie. Intelectul omului este atat de plin de prejudecati, temeri, diverse absurditati, si irita atat de in profunzime mintea instinctiva, incat aceasta din urma devine descurajata si consimte la directivele sale absurde, generand in acest fel celule imperfecte care nu vor fi niciodata in stare sa-si indeplineasca indatoririle in mod perfect. Daca voi va veti mai gasi vreodata intr-o situatie asemanatoare, trebuie sa va dati seama de ea si sa va fortati intelectul sa corecteze erorile. Intelectul trebuie sa invete sa aiba incredere In mintea instinctiva, care cunoaste destul de bine indatoririle care intra in domeniul ei. Ea trebuie lasata libera sa opereze in regatul ei. Omul ar trebui si i se refere cu credinta si incredere, laudand-o si incurajand-o, asa incat ea sa-si redobandeasca capacitatea ei normala de a opera. Daca tineti minte ca fiecare dintre organele voastre, fiecare celula, include in ea o anume inteligenta, va veti da seama de asemenea ca o comanda plina de energie va permite disparitia treptata a conditiilor anormale. Sa luam in considerare un exemplu: o persoana care sufera de constipatie, al carei intelect este angajat in alte activitati, trebuie sa realizeze ca acest intelect impiedica activitatea mintii instinctive, cu toate ca aceasta din urma doreste sa tina pasul cu cererea celulelor colonului, deoarece ea nu va percepe ca aceste celule au nevoie de apa. Ca urmare, mintea instinctiva nu va reusi sa-si execute sarcina. in acest punct ea va deveni demoralizata; de asemenea nucleii celulari vor deveni descurajati pana la punctul in care bunele obiceiuri vor fi date uitarii si substituite de catre altele rele. Este incredibil sa observam marea putere care poate fi exercitata de catre vointa in restabilirea ordinei si disciplinei. Toti Yoghinii sunt capabili sa-si controleze organele pana la un grad inimaginabil. Ei stiu chiar si modul in care sa ghideze direct aproape fiecare celula a organismului. Este uimitor cum vointa poate fi activata pur si simplu prin repetarea anumitor cuvinte care au puterea sa o potenteze si sa ii dea putere. Chiar si printre infinitul numar de sceptici exista multi care cunosc si recunosc puterea auto¬sugestiei. Faptul este ca cuvintele atrag vointa si tin atentia tintuita exact asupra centrului dezordinii celulare, intr-un asemenea mod incat ordinea este incet restabilita intre grupurile celulare anormale. Amintiti-va sa va dati comenzile intotdeauna intr-un mod clar si hotarat, explicandu-i organului cu exactitate ceea ce doriti sa realizati. Repetati aceeasi comanda de multe ori cu energie si severitate. Daca atingeti un om pe umar, el se opreste, se intoarce si va asculta; in acelasi mod, daca loviti usor sau apasati usor cu mana organul pe care doriti sa-l tratati, veti atrage atentia intregului grup celular. In acest moment, in orice caz, nu trebuie sa va imaginati ca celulele sunt inzestrate cu urechi cu care pot auzi cuvintele cu care voi va adresati lor. De fapt apare un alt fenomen. Daca voi pronuntati cuvintele cu suficienta energie, ele va vor ajuta sa va ganditi cu intensitate ia ceea ce spuneti si imaginea care se formeaza va fi transmisa, prin celulele sistemului nervos simpatic, la diversele grupuri celulare si chiar pana la fiecare celula. Cred ca nu este inutil sa accentuam faptul ca regiunea bolnava sau mal formata este imbibata cu o mai mare cantitate de pruna si sange atunci cand persoana, care comanda celulelor sale, directioneaza aces flux de prana prin gandirea sa, care trebuie sa fie concentrata asupra partii care trebuie tratata. De asemenea ordinele operatorului pot fi primite in acelasi fel. Mintea instinctiva primeste aceste ordine si le transmite celulelor rebele. In domeniul ginecologiei, eu personal am adunat o documentatie statistici notabila, intinzandu-sc pe o perioada de putin mai mult de trei ani, compusa din aproximativ trei sute de cazuri de dismenoree; am reusit sa reglez menstruatiile In decurs de cateva luni pur si simplu instruind pacientele sa-si semneze In calendar ziua exacta a inceperii ciclului si facandu-le sa repete in fiecare zi aceiasi ordin verbal directionat catre grupurile celulare. „Este aproape timpul si vreau ca voi sa fiti gata sa va indepliniti treaba, astfel incat in ziua stabilita totul se va desfasura cu regularitate." Pe masura ce data stabilita se apropia, pacientele trebuiau sa atraga cu blandete atentia acestor celule, intr-un asemenea mod incat sa Ie faca sa fie pe deplin pregatite. Tineti minte sa dati toate ordinele intr-un mod sobru si veti fi cu siguranta ascultati! In al saselea secol i.e.n., vestita universitate din Taxila, inainte de a acorda licenta in medicina studentilor sai, obisnuia sa le ordone sa mearga in jungla din apropiere si sa aduca examinatorului frunzele unei plante lipsita de orice valoare farmacologica. Dupa multe zile de cautare continua si obositoare, cei care s-au intors cu mainile goale, negasind nici macar o frunza de tipul cerut, au primit licenta cu maximum de puncte si au fost asadar admisi Ia ucenicie in medicina. Acesta era un mod destul de simplu de a incepe examinarile intr-o tara nesofisticata cum este In orice caz, aceasta anecdota serveste la a face absolut limpede conceptul ca nu exista numic in lume care nu poate fi folosit ca si medicament, sau care nu poate produce un anumit efect la o persoana care este sanatoasa sau care este bolnava. Nu are nici un sens, asadar, sa selectam un singur lucru, ales dintre milioane de mici remedii, si sa il prezentam lumii ca unicul panaceu disponibil pentru intreaga omenire. Cunoasterea consta in a face aplicatiile corecte, Ia locul si Ia momentul potrivit. Un tratament care nu vindeca este intr-adevar de neinteles chiar si in aceasta era de absurditati colosale! Definitia medicinei era mai buna cu 2600 de ani in urma, in era Armonia elementelor cosmice este cel mai maret lucru din existenta. Iar fortele cosmice duc o continua lupta cu scopul de a restaura aceasta armonie. putere) acestia au pierdut simtul masurii si au inceput sa restabileasca metodele tiranice impotriva carora, la inceput, ei insisi s-au insiruit. Odata cu trecerea timpului, puterea spirituala impreuna cu cea temporala, pe care „Papii" si le atribuiau direct sau prin procura, se extinse (putin cate putin) de la orasul celor sapte coline fatale in aproape intreg continentul Europei. Intr-un anumit punct, interminabil, un „Papa" siret urcat la catedra, pentru a nu fi mai jos decat predecesorii sai talhari enumerati de istorie, impuse „zeciuiala" tuturor popoarelor care gravitau pe orbita „sfintei biserici romane". Cu castigurile insemnate adunate de aceasta taxa ilegala fura inaltate mii de clopotnite pentru a retransmite (prin intermediul bronzurilor sacre) popoarelor recalcitrante supuse de catre biserica, mesajele divine provenite din randurile ceresti. Trebuie sa subliniem un anumit lucru foarte important: tiranii din fiecare epoca au avut mereu la dispozitia lor armate puternice si politii secrete pentru a tine in frau popoarele subjugate de acestia. In schimb biserica tine in frau aproape intreaga Europa de mai bine de un mileniu cu o singura arma, si anume aceea a constrangerii morale, si acum folosita, insa cu eficacitate mai mica decat atunci. Domeniul bisericii (atat spiritual cat si temporal) care se extindea incontinuu, a trezit admiratie si respect dar si multa invidie intre diversii talhari care favorizau ascensiunea „Papilor" sau incercau sa o obstureze. Sentimentele, atat nobile cat si vulgare, trezesc si starnesc alte sentimente pentru cei mai mondeni care se identifica cu puterea, cu bogatia, popularitatea etc. etc. Dupa anul 1500, in timp ce epopeea puternicei dinastii anglosaxone domnea peste o mare parte a pamantului, un mediteraneean fara prejudecati (de vita latina) cu capul indesat cu fosfor incandescent rasturna - in sunet de tunuri - imperii, tronuri si scaune de domnie. Doborarea tuturor acestor institutii si fetisuri relative fu intampinata cu aclamatii zgomotoase de catre popoarele europene satule de a fi tiranizate, folosite si golite de sange de o turma de boierasi, printi si incoronati de toate felurile. Acest mediteraneean focos, un autentic si neinvins geniu al razboiului, se numea Napoleon Bonaparte. Coordinator si strateg de o valoare exceptionala, el a obtinut, ih fruntea armatelor sale, victorii fulgeratoare si zgomotoase impotriva numerosilor advesari. Insa, cu aceeasi rapiditate si hotarare cu care infrunta numerosii dusmani, el isi intindea mainile peste cele mai importante comori existente in tarile cazute sub puterea sa. Cei jefuiti, adica boierasii, cei cu titluri si cu coroane de toate felurile, nu se temeau de tunurile lui Napoleon, deoarece erau deja obisnuiti sa traga pe la spate unul in altul pentru a-si smulge pe rand bucati de carne din cadavre. De ce se temeau mai mult erau principiile si ideile revolutionare pe care impetuosul Bonaparte le raspandea in sunet de tunuri. In toate vremurile, ideile inovatoare au fost intotdeauna combatute de toate institutiile constituite (inclusiv bisericile) si in mod foarte firesc de catre toti adversarii noului, din toate cetele. Pentru a fi corecti, sa spunem ca jignirilor nu li se va putea niciodata pune capat prin alte jignirii odioase. In orice caz, faima si gloria acestui preaputernic revolutionar au atins limite de nedepasit. La un anumit moment dat, insa, fortuna ii intoarse spatele si orgoliosul spiridus al evenimentelor umane (care de multe ori se desfata jucand farse urate chiar si celor puternici de pe pamant) Intra in scena si recita foarte bine rolul sau, facand ca cel care demola imperii, tronuri si scaune de domnie, sa isi sfarseasca zilele pe o insula pierduta in Atlantic. La distanta de pupa mai mult de un secol, un alt talhar de neam teutonic, incapatanat si tare de cap, repeta gestul glorios al altora care il precedasera, si tragicul rezultat pe care il obtinu (exprimat in numere) fii de alti patruzeci de milioane de oameni, dintre militari si civili, masacrati in al doilea razboi mondial. Pentru a-i pedepsi pe principalii responsabili de aceasta crima de nespus a fost instituit tribunalul din Despre aceasta vom vorbi mai mult altadata. Teutonul tare de cap isi incepu stralucita sa cariera ca si faurar si propagandist al abominabilei doctrine a supraomului si a discriminarii rasiale. Avu intotdeauna curajul actiunilor sale: ipocrizia tipica a fariseilor adoptata de alti talhari - considerati uneori infailibili - lui ii era necunoscuta. In proclamarile pe care el le rostea catre poporul sau, el nu isi ascunse niciodata intentiile. Inca o data belicosul popor teutonic gasise in conducator indraznet si hotarat. Cu toate acestea, noul „Duce" mai era aducator al unei ideologii bazata mai ales pe rasism si pe o superioritate etnica presupusa a germanilor. Dupa ce isi pregatise psihologic si material poporul pentru razboi, el dezlantui a doua conflagratie mondiala, trecand prin foc si sabie intreaga Europa. Pentru a face fata nevoilor materiale ale poporului sau si pentru a alimenta razboiul, el ordona jefuirea tuturor tarilor cucerite de trupele sale. Conflictul atroce dura circa cinci ani si facu sa curga, in toate tarile care luara parte la inspaimantatoarea tragedie, un rau de lacrimi si sange din care cruzimea „omului"* se adapa din belsug, insa, poate, nu destul pentru a se satura. In fine, cel mai puternic distrugator al tuturor timpurilor inpreuna cu inseparabila sa curtezana, disparura in flacarile purificatoare ale oricarei murdarii si ticalosii umane. Si acum sa ne intoarcem la drama lui Colegiul de judecatori propus pentru a-i asculta, a-i procesa li a-i pedepsi pe principalii responsabili ale atrocitatilor comise in timpul cehii de-al doilea conflict mondial era compus in intregime din reprezentanti ale principalelor natiuni beligerante care castigasera conflictul. Aceste natiuni (pentru cine inca nu stie acest lucru) sunt responsabile (directe sau indirecte) ale numeroaselor razboaie si revolutii care au avut loc dupa sfarsitul celei de-a doua conflagratii mondiale, in diversele parti ale lumii: vezi De ce nu sunt instituite alte tribunale, ca si acela de la Poate ca raul de lacrimi si de sange care curge din nou pe pamant este altfel decat acela pe care tulburata Omenire 1-a vazut curgand intre anii 1940 si 1945? Sau cruzimea omului este cea care nu este inca satula de lacrimi si de sange Omenesc? Concluzie ipotetici: lumea in care traiau predecesorii nostri era o minunata gradina (si poate ca putea sa fíe astfel pentru totdeauna) unde se nasteau multe flori parfumate, imbatatoare si extaziante; insa intre acestea erau si unele malefice, iar gradinarul „ El continua sa cultive si sa le conserve pentru a le oferi Zeilor carora le-a fost intotdeauna devotat. Florile si Zeii nu au avut niciodata o denumire adevarata si corecta, ci doar apelative improprii, traductibile in toate limbile si cunoscute universal deoarece sunt foarte semnificative — iata-le: egoism, ticalosie, minciuna, nedreptate, jignire. In ziua in care gradinarul „ Iar voua, dragi studenti - oameni reflexivi si chibzuiti, va revine sarcina de a construi edificiul social mai inainte proiectat si conturat. Quod scripsi scripsi Mario Michelangelo Stromillo
Arhiva fisiere
|
©2010 Fundatia Medicala Romana. Toate drepturile sunt rezervare.
Solutie web oferita de WizNET Studio Romania
Site promovat in WEB Catalog Romania
Solutie web oferita de WizNET Studio Romania
Site promovat in WEB Catalog Romania