Pagina principala / Noutati editoriale / Actualitati medicale / Cercetare / STROMILLO A AVUT DREPTATE - ESTE OFICIAL! VIRUSUL SIDA A FOST INVENTAT
 

STROMILLO A AVUT DREPTATE - ESTE OFICIAL! VIRUSUL SIDA A FOST INVENTAT

Editie  extraordinara



 


Azi 27 aprilie 2008, in sfanta  zi a Invierii, de  Pastele  ortodox, va impartasesc savarsirea unei   alte  minuni!  Adevarul a iesit la lumina! este  o alta “inviere”, mult mai lipsita de insemnatate decat invierea Domnului dar importanta pentru umanitate, fiindca  dovedeste ca intotdeauna Lumina este biruitoare asupra intunericului.


Cu smerenie si bucurie, Mario Michelangelo Stromillo, medic calomniat, infamat, persecutat, hulit si caruia i s-a dorit moartea, “a inviat”  in adevarata sa haina: aceea de  apostol al noii medicine.


 


In mod inevitabil se nasc  conflicte de interese cand  stiintei i se dau sume imense de bani. Cand se aloca sapte miliarde  si jumatate de dolari de la buget  pentru SIDA, oamenii de stiinta vor gasi intotdeauna un mod de a-si vinde cercetarile . In  fiecare an se vand mai mult de 25 de milioane de teste HIV cu 50 dolari /test, circa 200.000 terapii Azt cu 10.000 dolari/an pentru fiecare pacient; nenumarate teste pentru ADN-ul HIV-ului cu mai mult de 300 dolari/buc; analize pentru limfocitele T, transfuzii de sange, vaccinuri si atatea alte produse  biomedicale.


Singura solutie este aceea de a readuce stiinta la  valorile etice de acum 20 de ani cand era interzisa aplicarea comerciala  a cercetarilor stiintifice  sponsorizate de guvern.


Intre anumite limite, teama de  boala a jutat mereu autoritatea sanitara, determi-nand lumea sa scoata bani din buzunar si sa renunte la unele libertati, ca raspuns la propriile temeri.   


“Propaganda  “SIDA” face parte  de acum din aerul pe care-l respiram”; totul se bazeaza pe  un razboi cu un  virus inventat si este condus cu “tratamente” mortale si sfaturi eronate din partea autoritatilor sanitare.”


(acest articol este  extras din cartea  lui Peter H Duesberg : “ SIDA VIRUSUL INVENTAT” prefatata de Kary B Mullis, premiul Nobel pentru chimie  1993, care spune la randul lui: “Duesberg are perfecta dreptate atunci cand spune ca nimeni nu a demonstrat  ca SIDA este cauzata de virusil HIV. “ si apoi: “ a gresi este uman  dar ipoteza HIV este o eroare macroscopica . O spun  tare si clar pentru a pune in garda  lumea”


“Peter Duesberg a combatut  cu  curaj si tenacitate pentru a determina comunitatea stiintifica sa-si reconsidere pozitia fata de SIDA, dupa ce  a descoperit  falsitatea  ipotezei acum mai bine de un deceniu.  Eforturile sale i-au adus puternice atacuri la persoana dar  probabil ca  au salvat multe vieti.” – Neville Hodgkinson, ex director  al “London Sunday Times” .


 Trebuie sa spunem ca  “fiii tenebrelor” n-au n-au pus vreodata pret pe valoarea adevarului si  nu s-au aplecat asupra inevitabilelor analize pe care acesta le-a suscitat si tocmai de aceea sunt iertati. (“fericiti cei saraci cu duhul...”)


 


Cateva fapte de istorie....


 


In indepartatul an 1964, an in care s-au desfasurat Jocurile Olimpice   din Japonia, epidemia SIDA  era “difuzata”  din ce in ce mai sustinut. Cu un an inainte  fusesera diagnosticate  96 de noi cazuri care erau insotite de noi simptome.


Unele victime, de exemplu, orbisera. Se pregatea o mare de turisti cu ocazia jocurilor olimpice iar  Japonia  nu-si putea permite o epidemie care n-ar fi putut fi controlata. Pentru ca  lucrurile sa  fie si mai grave, s-au inregistrat 46 de cazuri  in zona orasului Toda, unde urmau sa se desfasoare jocurile. Etichetata cu o oarecare  jena “boala de la Toda” acest nou focar,  constituia o amenintare directa pentru Japonia si propaganda sa turistica, terorizand lumea cu spectrul epidemiei.


Etsuro Totsuka, care aparase  la tribunal victimele, rezuma astfel  starea opiniei publice: “ Chiar si eu, care in acea perioada studiam  fizica la universitate, eram  foarte preocupat. Lumea, in general, se temea; nu se stia cum putea fi prevenita maladia si nu existau tratamente”


In mai  1964 la  al 61-lea Congres  al Societatii Japoneze de Medicina Interna,  noul sindrom  era  in program. Moderatorul acelei sesiuni  a fost Kenzo Kusui,  unul din primii medici care au semnalat pacienti  atinsi de aceasta maladie.


Cu acea ocazie, cercetatorii participanti la congres au dat  sindromului un nume : Mielo- Optico-Neuropatie -Subacuta (SMON), si au  stabilit protocolul pentru  diagnosticare. Ministerul japonez al sanatatii a alocat subit fonduri  pentru  cercetare si a instituit o comisie oficiala insarcinata sa cerceteze epidemia sub conducerea lui Magojiro Maekawa, un internist de la Universitatea din  Kyoto. Din comisie faceau parte multi virusologi , printre  care Kono, care a facut oficial faptul ca, cercetarea se orianta catre un virus.


 


In acelasi an a aparut primul semn al unei posibile victorii. Masahisa Shingu, virusolog la Universitatea Kurume si membru in comisie, a anuntat descoperirea unui virus in fecalele celor afectati de SMON. Virusul a fost clasificat ca echovirus  -sigla pentru “enteric cytopathogenic human orphan virus” – virus uman entero-citopatogen orfan.


Aceste  virusuri,  descoperite  in timpul cercetarilor  asupra poliomielitei, erau numite  “orfani” pentru ca  nu provocau nici o maladie. Se stia ca echovirusurile  colonizau stomacul si intestinl  si Shingu a gasit  dovezi ale infectiei la diversi pacienti  cu SMON.


De aici s-a tras concluzia ca acest virus nu mai era orfan ci putea fi cuplat cu o boala.  Si poate ca uneori, reflecta el,  acelasi virus putea ataca sistemul nervos, asa cum facea  virusul polio. Si-a publicat rezultatele in 1965, proclamand cu  o mare impertinenta si inconstienta, ca izolase caza sindromului.


Dar Kono, constient de efectul dezastruos pe care l-ar fi avut  inculparea unui microb gresit, aborda o atitudine mai rezervata. In 1967, dupa trei ani de cercetari intense pentru confirmarea tezei lui Shingu, Kono a putut doar sa afirme la un  congres asupra SMON ca nu a reusit sa izoleze virusul la pacienti si ca nu a gasit nici o dovada, fie si numai indirecta, ca pacientii fusesera precedent infectati.  


Circumspectia lui Kono a oprit stiinta japoneza sa alerge intr-o directie gresita .


Patru ani mai tarziu, datele sale au fost  confirmate  de alti cercetatori care  se refereau la aceeasi lipsa de dovezi privind periculozitatea  virusului lui Shingu.


In timp ce se  faceau aceste cercetari infructuoase, echipa  lui Maekawa, facu o observatie surprinzatoare care a fost ignorata, cu consecinte tragice.


Dupa  anamneza facuta in spital, circa jumatate din pacientii afectati de SMON luasera un medicament impotriva diareei, cunoscut sub denumirea comerciala de Entero-vioform, in  timp ce cealalta jumatate luase un medicament  comercializat sub numele de Emaform.


Ambele medicamente  fusesera prescrise  pentru probleme la tubul digestiv, primele simptome  ale SMON.


In mod firesc se naste suspiciunea ca aceste medicamente au jucat un  rol  oarecare in sindrom dar comisia subjugata de ipoteza virala, nu s-a oprit asupra  acestui aspect, sustinand ca doua produse diferite nu puteau cauza aceeasi maladie. 


Daca ar fi mers mai in profunzime, cercetatorii din  comisie ar fi  descoperit ca   medicamentele aveau nume comerciale diferite dar erau bazate pe aceeasi molecula, lucru care s-a aflat dupa mai multi ani.


 


Multi cred ca in Africa statisticile au fost “unflate” pentru ca SIDA aduce mult mai multi bani  decat orice alta boala infectioasa. Unde era “SIDA” erau si bani, ne-a spus un cunoscut medic frican, adaugand: “Nu veti reusi niciodata sa  aflati adevarul de la medicii nostri. Cand  sunt invitati in  strainatate la  aceste congrese pe tema SIDA, primesc o diurna egala cu cat castiga in tara intr-un an  intreg.”


 


Azt, un medicament care transforma vii in morti


 


Multi  pacienti  HIV –pozitivi, cu sau fara simptome, nu ar muri,  mod normal, de SIDA - si totusi mor. Motivul este  tratamentul la care  sunt  supusi,  Azt-ul, una din  substantele cele mai toxice care au  fost vreodata folosite in terapie. Azt este sigla pentru azidotimidina, un medicament adesea comercializat sub numele de Zidovudina sau retrovir).


In jurul acestui nedicament  se pregateste acum un scandal care ar putea curand exploda ca si cel mai rusinos scandal din  istoria medicinei comerciale,


Firma care produce Azt produce si un alt medicament numit Septra (sulfamidic din era pre-antibiotica si care  are diverse nume  printre care Bactrim), ambele cu efecte toxice si recomandate pecientilor diagnosticati cu HIV; iar Azt dat in paralel cu sulfamidele este otrava in stare pura. 


 


Dezastrele medicale provocate  de medicamentele  exterminatoare ale lanturilor ADN, au provocat, in final, un efect asupra conceptiilor   ortodoxe in materie de SIDA si ALE


Iata ca  harnicii “cercetatori”  se pun pe treaba  pentru a produce  alte medicamente mortale, printre care  inhibitoarele proteazei HIV.


 


 


In concluzie, putem linistiti afirma, ca SIDA a inceput cu o minciuna si s-a sfarsit cu o tragedie.


Intre altele, cred (si de cincizeci de ani se afirama in toata lumea), ca majoritatea virusurilor nu provoaca maladii. Aceste virusuri  sunt numite “de tranzit” sau “pasagere”. Pentru ca nu-si fac simtita prezenta cauzand o maladie.


Virusrile  de tranzit infecteaza numai acel numar de celule care le asigura supravietuirea, fara a cauza vreo boala, dar asta n-o stiu “vanatorii de virusuri” sau - si mai rau - se fac ca n-o stiu.


Numele cercetatorilor  de renume international  si deasupra oricaror suspiciuni care s-au ocupat de  escrocheria HIV, care sunt in posesia noastra ar umple o agenda telefonica asa incat nu va  vom plictisi supunand-o atentiei  dumneavoastra.


Baletul, farsa, cabala SIDA este pe sfarsite; sa ne asteptam la o mica vijelie apoi veti vedea ca totul  se va sfarsi.....in glorie!


  •  

Evaluare: 4.4/5 (11 voturi)

Arhiva fisiere

©2009 Fundatia Medicala Romana. Toate drepturile sunt rezervare.
Solutie web oferita de WizNET Studio Romania
Site promovat in WEB Catalog Romania