Pagina principala / Noutati editoriale / Actualitati medicale / Cercetare / MEMORII TERAPEUTICE BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO

Nutritie

MEMORII TERAPEUTICE BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO

LECTIO MAGISTRALIS

Memoriile terapeutice sunt acelea care ii permit bolnavului sa-si dubleze sau sa-si tripleze avantajele terapiilor naturiste, sugerate in text. De exemplu, tratamentele urmate de-a lungul unei zile pot fi – in totalitate sau in parte – repetate mintal in momentul relaxarii necesare. Este de netagaduit ca atunci cand se face baie, sa presupunem, cu decoct de polen, pe langa principiile active ale polenului insusi , sunt absorbite si memoriile obiective.

De fapt polenul, fiind elementul care fecundeaza planta fanerogama,(numita si spermatofita, adica planta care are organe de reproducere vizibile), contine toate memoriile fecundatiei si de aceea in pacient se pregatesc alte feluri de fecundatii de natura organica, adica se naste o noua aparare, apoi inca una si inca una si asa mai departe.

Refacerea mintala a baii facute poate multiplica memoriile deja inserate bolnavului si in acelasi timp consolideaza exercitiul care recheama alte memorii ratacite.

De mult timp mass-media ne atrage atentia ca persoanele cu dezabilitati din lume sunt mai multe de 500 de milioane!

Aceasta cifra impresioneaza nu doar prin realitatea sa obiectiva, ci mai ales datorita faptului ca tendinta fenomenului nu da nici un semn de regres ci de proliferare. – Ganditi-va cate afaceri rentabile au realizat industriile de carucioare pentru invalizi, si cu atat mai multe cele destinate intretinerii drumurilor, prin modificarea profilului trotuarelor si al scarilor publice.

Dar din ce cauza se nasc atatia copii handicapati?

Un alt factor nu mai putin descurajator este procentul de persoane cu dizabilitati in

asa – zisele tari industrializate, tari care isi aroga apelativul de tari “civilizate”.

Deci, se pare ca din acel jumatate de miliard de neadaptati, 85% se afla chiar acolo unde guverneaza “civilizatia”. Cu alte cuvinte acolo unde in cea mai mare masura s-a dezvoltat tehnologia inalta. – Problema este, apoi, imediat inregistrata cu obisnuita sentinta: “consecinta progresului”.

Din analizarea cifrelor se ajunge la concluzia ca numarul de persoane cu dizabilitati este atat de ridicat incat se exclude orice legatura cu cazualitatea genetica a cuplurilor. – Suntem deci determinati sa credem ca in toate straturile sociale, de la cei mai bogati la cei mai saraci, adica fara a privi in fata pe nimeni, femeia insarcinata are goluri infricosatoare de memorie genetica, fapt ce determina creaturi care sunt intr-un anumit fel incomplete de la nastere. Cand lucrurile merg un pic mai bine se asociaza predispozitiile frecvente cu bolile grave.

Niciun lucru nu se poate dezvolta si realiza fara interventia tuturor memoriilor pertinente acelui lucru. Chiar si intrarea in casa, seara, nu s-ar intampla daca am uita adresa.

Dar bolnavul este privat doar de metodele de aparare organice (SIDA) sau este privat si de memoriile biologice?

In realitate metodele de aparare ale imunitatii exista inca. Nu s-au pierdut. Asadar, ceea ce a ratacit bolnavul sunt doar memoriile legate de “cum” sa-si protejeze viata de amenintarile virale, bacterice si patogene in general. Daca ar putea sa si le aminteasca memoriile s-ar insera in mecanismele imunitare care inca exista, chiar daca sunt adormite, si totul ar functiona ca mai inainte.

Si bolnavul, care are o atat de mare nevoie de aceste memorii, ce trebuie sa faca pentru a le recupera in mod rapid? Aceste memorii trebuie sa se afle intr-un anumit loc. Dar unde anume?

In unicul loc posibil: in propria minte!

Oricine poate sa faca in propria casa un experiment convingator. – Sa presupunem ca cineva ar avea o arsura puternica la stomac si ar fi sfatuit sa bea jumatate de pahar de apa cu un pic de argila dizolvata inauntru.

Dupa un timp arsura a incetat.

Dar in ziua urmatoare, tulburarea reapare. Din nefericire acea persoana nu se mai afla acasa la ea, ci intr-un loc in care ii este imposibil sa gaseasca argila; durerea exista, dar argila nu.

Printr-o scurta actiune de concentrare, persoana noastra se intoarce cu amintirea, adica cu memoria, la argila bauta cu o zi inainte. O urmareste mintal in timp ce coboara in jos spre stomac, simte impactul cu mucoasa gastrica, percepe alinarea imediata si retraieste sfarsitul starii de indispozitie.

Se simte in forma, totul a disparut. – Ce s-a intamplat?

Din moment ce omul este pantomnezic, se explica faptul ca mintea a facut un fel de fotocopie atat a argilei care a fost bauta in mod real cat si a efectelor acesteia, cu scopul de a transmite stomacului deranjat memoriile acelei actiuni si totul s-a desfasurat ca si cum ar fi baut argila a doua oara in mod real. A functionat!

Efect placebo! – Miracol! – A intervenit un sfant Protector – A fost doamna (madona) paharelor! – A fost sufletul bun al recent decedatei soacre? – Scorneli! – Nimic altceva decat scorneli colosale!

Aparatul gastric, care este la randul sau o iluzie asa cum este si intreaga manifestare, traieste din iluzii, care sunt energii extraordinare.

Stomacului i-a fost suficienta amintirea unei stari de bine deja traite pentru a duplica aceleasi beneficii; el nu vroia altceva.

Ni se pare ca deja auzim prin aer nelipsita intrebare: “ Dar cum se face ca acelasi stomac nu se satura daca ii amintim ultima masa servita cu prietenii? Sau chiar masa de la nunta?

Foarte simplu. Mintea, doar redescoperind cartonasul mnemotehnic al mesei, nu are posibilitatea de a face sa ajunga la stomac identificarea exacta a ceea ce s-a mancat. Si aceasta se intampla din doua motive; primul, din cauza oboselii mintii; al doilea, din cauza unui stomac in decadere sau care a fost deja rezecat si deci, care nu este capabil sa transforme

intr-o mancare adevarata un model conventional mintal eventual transmis bine.

Omul de Aur in schimb reusea usor sa traiasca fara a manca, fara a bea, fara a respira etc… datorita conditiei perfecte a sistemelor sale organice, identice din punct de vedere morfologic cu ale noastre, dar infinit mai dotate cu memorii curate. Ca sa nu mai vorbim ca el isi zamislea copiii printr-un act mintal si nu de natura sexuala.

In ceea ce priveste experimentul cu paharul de apa cu argila unele persoane vor constata ca nu functioneaza. In acest caz nu este vina informatiilor date in aceasta carte, ci a precaritatii mintale sau gastrice a experimentatorului sau a amandurora.

Cati dintre voi obisnuiesc sa se trezeasca la ora dorita fara a programa ceasul?

Recucerirea memoriilor de catre bolnav are loc deci in acelasi mod in care se devine norocos. – Fara a spune niciodata ca esti ghinionist si continuand sa sustii - chiar si neglijand ceea ce este evident – ca esti norocos.

In mod similar, bolnavul va trebui sa-si spuna sie insusi ca este super protejat, ca este invulnerabil, ca nu are dusmani, nici inauntrul, nici in afara corpului sau.

Sa descriem cateva exercitii de meditatie la care trebuie sa recurga bolnavul in mod frecvent in singuratate, cu absoluta liniste si interiorizare.

1) Eu sunt memoria infinita.

2) Eu sunt perfectiunea infinita.

3) Eu sunt invulnerabilitatea infinita.

4) Eu sunt protectia mea infinita.

5) Eu sunt prietenia mea infinita.

6) Eu sunt visul meu infinit.

Pentru a trata bolile, memoriile se despart in doua clase: Memoriile vietii ezoterice si Memoriile terapeutice.

Memoriile vietii ezoterice sunt cele derivate din exercitiile descrise mai sus, si in cele zece constiinte sau “vaccinuri” indicate in capitolul dedicat lor.

Memoriile terapeutice sunt acelea care ii permit bolnavului sa dubleze sau sa tripleze beneficiile naturale sugerate in text.

Ceea ce trebuie sa inteleaga bolnavul bine este faptul ca diferenta dintre el si Univers se afla doar in proportii si imagini. In consecinta, daca omul are un destin, un creier, o functie respiratorie, un sistem digestiv, un altul circulator, un altul endocrin, si un numar de zece mii de alte sub – sisteme organice, atunci aceleasi proiecte trebuie sa le aiba si intregul Univers. Nu poate sa fie decat asa.

Odata clarificat acest lucru si redirectionand gandul la acele sase realitati tocmai descrise se obtin urmatoarele asocieri:

Punctul 1 = FICATUL. Adica, memoriile unui Izvor infinit sunt toate depozitate in ficat. Ficatul este deci reprezentantul biologic al aceluiasi Izvor.

Punctul 2 = INIMA. Aparatul cardio – circulator contine memoriile exploziei realizate a izvorului. Inima este reprezentantul biologic al acelui eveniment primordial.

Punctul 3 = STOMACUL. Simbol al omului de Aur si de aceea recipient al tuturor memoriilor care se refera la el .

Punctul 4 = PLAMANII. Recipienti ale celor mai inalte cunostinte. Respiratia corecta ne inlesneste atingerea (unui scop).

Punctul 5 = RINICHII. Sunt organele care conduc si controleaza procrearea, sarcina, nasterea si alaptarea. Dar sunt mai ales instrumente biologice pentru conceperea si trairea din punct de vedere mintal a marii Nasteri a Universului, pentru a putea produce acel Izvor care il generase pentru nevoia de supravietuire universala.

Reflectand bine, nu putem altfel decat sa traim secunde de extraordinara fericire prin intuirea faptului ca cinci adevaruri fascinante nu doar ca reglementeaza viata intregului Univers, dar ca si esentele lor – vii si palpitante – se regasesc in fiecare nucleu celular. Doar in felul acesta omul reuseste sa conceapa grandoarea infinita a vietii sale, frumusetea si perfectiunea incomparabila a persoanei sale si mai ales eternitatea de nesuprimat.

Dupa ce a citit si inteles tot ceea ce va urma, bolnavul se va simti deja mai bine. Vindecarea sa i-a venit in intampinare in clipa in care energia cuvintelor citite a ajuns la centrii nucleici pentru a gasi in acestia corespondente identice. – Chiar si cuvintele scrise sau rostite, au puteri formidabile.

Ele primesc o miraculoasa forta terapeutica imediat ce sensurile lor coincid cu acelea deja scrise, din eternitate, cu structurile Cosmosului si Omului.

Scoala nostra a prezentat procesul de formare al pamantului care s-a intamplat cu timpul sub influenta vegetatiei naturale.

Elementele de baza au fost lumina, caldura soarelui, aerul, apa de la ploaie si mineralele de la roci. Omului nu ii ramane, deci, decat sa se armonizeze cu aceste forte pentru a-si trai constient natura sa printre animale, in regnul vegetal si in cel mineral.

“Fotografia pastreaza bioplasma persoanei sau lucrurilor in forma eterna si deci toate operatiile care se desfasoara asupra unei fotografii au acelasi efect ca si cand s-ar desfasura asupra persoanei insasi.

MISTERELE NATURII

In jurul nostru totul este secret. Creatia ascunde minuni infinite. Ni se pare ca un val le acopera si pe acest val il numim “mister”. Dar in realitate misterele nu exista; exista doar limitele simturilor noastre si ale inteligentei noastre care nu stiu sa zareasca ceea ce exista in cadrul material si in cel spiritual. S-ar putea ca microbii sa se ascunda privirilor noastre? Nu. Ei traiesc in mod natural, in proportiile lor infinitezimale, in acelasi fel in care traim noi, si vederea noastra prea slaba nu reuseste sa perceapa prezenta acestora. Daca ochii nostri ar avea forta de penetrare a razelor X noi am vedea chiar si in interiorul corpurilor. Asa se intampla cu toate lucrurile. Cine ne poate asigura, totusi, ca “eul” nostru nu percepe in mod inconstient o cantitate de senzatii cu caracter fie fizic fie psihic? Noi stim, de exemplu, ca corpul nostru indepliniste neintrerupt multe functii indispensabile vietii si ca ele nu sunt deloc cunoscute de noi insine. Nu numai asta dar o multime de raze, care provin din fiecare parte a cosmosului si care constituie o retea foarte compacta reglementata in lume mai minunata decat Legile Naturii, ne investesc si ne patrund si, fara indoiala ca trebuie sa produca in noi niste efecte care sunt necunoscute.

Materia fizica, din care se compune corpul nostru, are o viata proprie inconstienta pe care noi reusim in parte sa o descoperim prin cercetari indelungate si cu ajutorul unor instrumente care inregistreaza variatiile care se produc in corpul nostru. Termometrul, de exemplu, (pentru a-l relata pe cel mai simplu), ne arata temperatura corpului in gradatiile sale minime care scapa sensibilitatii noastre. Si asta pentru a nu mai vorbi de toate aparatele precise si geniale care se gasesc in diversele laboratoare de cercetare stiintifica.

Dar deja din vremea antica era cunoscut un mijloc foarte simplu , la indemana tuturor fiintelor umane dotate cu o anumita sensibilitate, pentru a face cunoscute manifestarile ascunse ale “eului” nostru.

Un astfel de mijloc ( apoi considerat stiinta) este Radiestezia , care dupa cum se stie, prin intermediul captarii iradiatiilor pe care fiecare corp si fiecare substanta le emite, ne permite sa descoperim corpuri sau substante ascunse, de a cunoaste pozitia, natura, forma, cantitatea si influenta pe care o exercita unele fata de celelalte. Astfel de iradiatii nu sunt perceptibile de catre simturile noastre materiale, cu exceptia unor indivizi care le pot capta si simti direct in diferite moduri. Totusi aproape toate persoanele normale le pot prinde, intelege, interpreta, mai mult sau mai putin in mod puternic si chiar folosindu-se de mici si foarte simple aparate care indeplinesc pentru noi functia unor antene radio.

Nu ne lungim prea mult in ceea ce priveste radiestezia si drumul pe care l-a parcurs aceasta stiinta de-a lungul secolelor de pe vremea lui Boehr si pana astazi, deoarece foarte multi autori au trasat deja istoria acestei stiinte.

Vom mentiona doar, in scop explicativ, cercetarea prezenta ca nu doar corpurile animale sau minerale emit o raza proprie lor, denumita “fundamentala” ( aceea care nu este decat valoarea electromagnetica a fiecaruia), dar ca si corpurile omenesti au una indreptata spre un punct cardinal determinat sau spre unul din punctele intermediare.

Fiecare raza, apoi, emisa de o anumita substanta are culoarea sa particulara.

Putem afirma ca fiecare lucru, din univers, are personalitatea sa speciala, chiar daca face parte dintr-un intreg.

In lista substantelor scrisa de Boehr, cifrele sunt comparabile cu gama culorilor date de Goethe, care a divizat scala liminoasa, de la negru la alb, in sapte intervale egale, dupa cum urmeaza:

Negru violet albastru verde rosu portocaliu galben alb

0 1/8 2/8 3/8 5/8 6/8 7/8 1

Si astfel, deci, precum intre substantele si corpurile ce compun universul, si intre fiintele vii exista curenti electromagnetici care ei insisi se produc si se schimba.

Creaturile umane comunica intre ele prin intermediul gandului care se exprima prin cuvantul vorbit sau scris, prin gest, prin muzica si prin artele figurative. Sufletele comunica intre ele prin intermediul sentimentelor. Si toate acestea constituie viata spiritului. Noi nu cunoastem gandurile care nu ne sunt comunicate, nu stim de cine sunt produse sentimentele.Totusi gandul, care este un curent electromagnetic, este in mod continuu proiectat in jur de milioane de persoane si fara ca noi sa ne dam seama ne invadeaza din toate partile, si in eul nostru spiritual au loc tulburari, schimbari, oscilatii etc, produse de toate iradiatiile care il patrund: asa cum i se intampla si eului fizic.

Deoarece, atunci cand ne gandim, noi efectiv cream ceva concret, vibrant, viu, desi impalpabil si invizibil, gandurile au fiecare o forma si o culoare derivata din sentimentul care le-a produs.

In natura, am spus, fiecare raza colorata se raspandeste intr-o directie determinata; deci este logic ca si sentimentele sa aiba o orientare analogica, in functie de clasa careia ii apartin, si deci suntem sintonizati cu razele provenite din culori. Vibratiile care pleaca de la un individ care se gandeste la un altul cu un sentiment de ura, sunt in mod necesar diferite de cele produse de dragoste: totul este o gradatie de lungimi de unde care ne este prezentata in planul pasiunilor umane.

Precum culorile calde si pozitive, sentimentele aprinse si afective vibreaza la unison cu intreaga natura, in directia Sud; in timp ce cele reci si negative se indreapta spre Nord. Calitatea gandurilor ne determina culoarea.

Nu este imposibil ca un aparat sa reuseasca sa capteze si sa inregistreze undele – ganduri, precum televizorul sau radioul ne aduc la cunostinta undele lumina – sunet concretizandu-le in imagini si muzica. Primele tentative fericite exista deja gratie studiilor si experientelor unor eminenti oameni de stiinta. Sunt citati aici de exemplu: Cazzamalli, Besant, Leadbeatere si in final vienezul Reinchenbach.

Totusi este interesant de observat cum intre toate aceste experiente efectuate in timpuri si in locuri diferite exista o analogie si toti sunt de acord in ceea ce priveste determinarea culorilor.

Toate acestea, in rest, puteau sa para foarte ciudate si chiar absurde cand notiunile cu referire la electricitate, magnetism, la compozitia atomilor, la vibratii etc erau mult mai limitate decat sunt azi.

ENERGIA

Premisa de baza

Ansamblul energiilor unei fiinte vii este numit corp energetic sau mai bine zis energetico – electromagnetic ale carui campuri interactioneaza si formeaza marea retea care infasoara intregul Pamant in conexiune cu planetele si cu sistemele galactice.

Campurile electromagnetice sunt constituite din fotoni, care lucreaza cu frecvente diferite si cu calitati vibratoare; ceea ce numim lumina vizibila este produsa doar de o banda ingusta in timp ce celelalte benzi nu sunt inca vizibile.

Fotonul poate fi imaginat ca un fir de lumina care in timpul bataii inimii strabate toti atomii corpului. Este vorba de cea mai elementara unitate de energie pe care o cunoastem, constituent primar al intregului univers, din care deriva particule precum electronii, care formeaza atomii si toate undele electromagnetice.

Fotonul este intr-o relatie constanta de comunicare cu realitatea externa. Fiecare contact relational cu o energie – informatie externa este, de fapt, inregistrata de catre foton (perceptie) ca alterare cantitativa si calitativa (frecventa si lungime de unda) a energiei – informatiei campului sau de constiinta ce este modificata ( dobandire de informatii) mai mult sau mai putin durabil in timp (memoria) si care poate fi transmisa (comunicare) prin intermediul unei noi relatii.

Sa ne reamintim ca o imagine perceputa de ochi este alcatuita din fotoni sub forma de cuante de constiinta ale acelei informatii, care atunci cand ajunge pe retina intra ca semnal nervos in sistemul biochimic, devenind parte din aceasta; informatia apartine, astfel, subconstientului si va deveni mai mult sau mai putin constienta in functie de informatia pe care aceasta o are in intregul sistem.

In foton, energia, informatia si constiinta sunt o unitate invizibila, de aceea orice alterare a sa va modifica totalitatea, adica ansamblul de energie (informatie si constiinta). Constiinta cosmica a fost redefinita de catre rusi camp informational al universului, ai carui fotoni sunt unitatile de informare.

In realitate, toate procesele de informare si de comunicare sunt mediate de fotonii diferitelor benzi electromagnetice (unde radio, TV, radar, microunde, infrarosu, lumina vizibila, unltraviolete, raze X, raze cosmice) sau se realizeaza prin intermediul schimburilor de electroni de care depind procesele fizice, chimice, biologice si cibernetice.

Biofizicianul german Popp F. a dovedit ca cele mai importante procese energetice metabolice ale celulelor sunt mediate de comunicarea de informatii care se realizeaza pe o banda ingusta a ultravioletelor.

Acest corp energetic/electromagnetic chiar daca este invizibil, exista.

CELULE SI ELECTROMAGNETISM

Organizarea de baza a celulei este structurata in trei parti principale: membrana, citoplasma si nucleu; prima actioneaza ca filtru, deoarece lasa substantele hranitoare sa patrunda si elimina gunoaiele; a doua este un lichid care umple interspatiile in care plutesc lizozomii, ribozomii care transforma diferitele substante in mitocondrii care produc energie; nucleul, ce cuprinde ADN, conduce reproducerea si directivele celulei insasi.

In celula gasim baza vietii si actiunea sa este de tipul Bio – Electro – Chimico – Magnetic: Bio pentru ca este vie, Electro deoarece produce energia necesara pentru a genera un camp magnetic ( sarcina electrica este de 70 mm Volti), Chimico din cauza reactiilor care au loc acolo.

Este util sa amintim cateva observatii ale lui Lakhovsky:

- Celulele oricarei fiinte vii sunt capabile sa oscileze si sa emita radiatii.

- Orice celula ii datoreaza viata nucleului, in care exista forme similare circuitelor electrice dotate cu autoinductie si cu capacitate, susceptibile oscilatiei pe diferite frecvente de unde, care corespund gamei undelor cosmice.

- Excesul sau insuficienta amplitudinii sau frecventei acestei radiatii duce la un dezechilibru oscilator care ii este fatal organismului.

Viata poate fi alterata sau suprimata de niste circumstante care provoaca un dezechilibru. Microbul, care vibreaza pe o frecventa inferioara sau superioara fata de frecventa celulei provoaca un dezechilibru oscilator. Celula sanatoasa este, atunci, obligata sa-si modifice frecventa si amplitudinea propriei vibratii pentru a anula sau pentru a domina actiunea nefasta a microbului; nu este vorba sa-l ucida ci sa recreeze oscilatia normala a celulei.

Cu trecera timpului, celulele se uzeaza si se reinnoiesc printr-un proces care este definit diviziune cariochineza sau cariochineza, efectuand o diviziune a nucleului si apoi a citoplasmei care formeaza doua celule – fiice. Cand circumstantele lor de viata se dovedesc anormale (tesuturi batrane, expresii degenerative in general) diviziunea se realizeaza aproape ca o procedura de urgenta (amitoza).

In aceste procese se evidentiaza in celule prezenta de sarcini electrice pozitive si negative, bine separate si orientate, adica polarizate. Polarizarea exprima intotdeauna orientarea, distribuirea si separarea sarcinilor electrice libere ale celulei, pentru inductia unui camp electric; depolarizarea indica lipsa organizarii expuse mai sus.

Importanta acestor stari se dovedeste a fi evidenta, de exemplu, in cazul animalelor care isi ling ranile; de fapt, frecarea mecanica pe celulele tesutului care se cicatrizeaza permite depolarizarea celulei, mentinand activa regenerarea amilozica de urgenta pentru vindecare, care mai poate fi obtinuta, de exemplu, prin efectul ionizant al radiatiilor solare.

Detinatorul premiului Nobel Eigen M. sustine ca nu materia este cea care ne diferentiaza de animalele mai putin evoluate, alcatuite si ele din 20 de aminoacizi care compun corpul nostru, ci calitatea si cantitatea informatiilor administrate ( densitatea informatiei).

Anticii taoisti sustineau ca energia este “substanta constiintei”; in limbajul actual putem spune ca este partea cea mai informata a constiintei.

Cercetarile mele au evidentiat existenta unor forme de comunicare intre partile interne ale celulelor, inregistrata de rezistenta electrica a membranelor superficiale “celulele individuale puse in contact au produs o jonctiune de comunicare intr-un interval de timp surprinzator de scurt”.

Polarizarea, despre care este vorba, este produsa de liniile de forta ale unui camp electrostatic, care se realizeaza in fiecare parte a celulei individuale si permite realizarea fie a proceselor metabolice redox (procese de oxidare – reducere) fie a reproducerii.

Atunci cand lipseste in totalitate sau aproape in totalitate polarizarea sarcinilor celulelor rezulta un metabolism sarac, pentru care procesul va tinde spre o transformare de fermentatie caracteristica celulelor batrane, ranite, lezate, canceroase de care este legat procesul amniotic, de insanatosire… pana la restabilirea conditiilor electrice ale celulei, repolarizarea sarcinilor, care o readuc la norma de oxidare – reducere… Neputandu-se restabili polarizarea din cauza conditiilor ambientale ostile, procesul amilozic va continua la nesfarsit producand o degenerare.

Daca mediul inconjurator este favorabil unei activitati celulare normale, procesul degenerativ se poate produce doar atunci cand cauza, actiunea depolarizanta, este continua si recurenta ca de exemplu: fumul, acoolul, ingerarea in mod obisnuit de mancaruri si bauturi la o temperatura ridicata, purtatori de corpuri straine sau de proteze care ranesc tesuturile cu care sunt in contact, expunerile frecvente la surse luminoase bogate in raze ultraviolete, la soare in orele din dupa-amiezile de vara, tot asa si toate practicile care in transplanturile de organe tind sa evite fenomenul de respingere.

Organismul asigura, oricum, autoapararea prin emiterea temporara a unui lustru de melanina, aceeasi care protejeaza in mod constant negii sau prin formarea de bataturi impotriva depolarizarii celulelor epiteliale: ingrosarea stratului cornos de cheratina devine un scut si reduce presiunea, distribuind-o pe o suprafata mai mare. Firele de par impiedica, printr-o functie mecanica lubrificanta, depolarizarea gratie tocirii pielii in timpul frecarii.

Rusul L.L. Vasilev (Leningrad) sustine ca mitogeneza se putea provoca prin stimularea electrica a celulelor nervoase si un grup de-al sau de cercetare a anuntat in 1974, ca doua culturi izolate de celule puteau sa comunice prin intermediul radiatiei UV, ca urmare a unor experiente repetate de 5.000 de ori cu un indice ridicat de succes. Ei au sustinut ca fluxul de fotoni transporta informatia de la o celula bolnava la una normala, intrerupand functionarea ultimei ca si cand si aceasta fusese infectata. Norvegianul Schjelderemp si Stromillo au afirmat ca nu virusul este cel care ucide ci o reprezentare EM a acestuia.

Galvani, Oersted si Ampere au specificat legatura dintre electricitate si magnetism, dar cand Einstein a corelat variabilele timp, spatiu si materie a schimbat conceperea universului. Astazi cibernetica si ecologia ne-au permis sa intelegem mediul inconjurator drept sistem unic si revolutia biofeedbackului a permis sa se inceapa rezolvarea relatiilor dintre minte si materie. Termenul indica traseul “prin care dobandim informatii despre procesele corpului nostru in legatura cu care nu putem fi constienti in mod normal si astfel invatam cum sa controlam aceste procese prin intermediul unei reintoarceri a informatiei.” In general corpul se autoregleaza singur, dar cand aceasta nu se intampla presiunea sangelui creste, de exemplu, pe neasteptate, creierul se poate imbolnavi, inima se dovedeste tulburata.

Corpurile emit foarte multe semnale electrice care pot fi adunate si urmarite cu instrumente adecvate: inima emite o data pe secunda o unda de polarizare care o traverseaza creand un camp dipol, detectabil cu un galvanometru; creierul emite semnale de circa 10 ori mai slabe cu o frecventa care porneste de la mai putin de un ciclu pe secunda la cateva mii. S-a demonstrat ca mintea poate face muschii sa se relaxeze, ca pulsatiile cardiace pot sa se sincronizeze cu ritmurile musicale. Cand rezistenta pielii este ridicata creste relaxarea, si viceversa pot aparea stari sufletesti contrare.

Burr H. si Northon F.S.C. (Yale) au formulat, in 1935, teoria ca toate organele vii poseda un camp electric organizatoric de tensiune independenta fata de variatiile locale ale conductivitatii pielii si de curentii ionici care strabat tesuturile, “campurile V”, masurate in mV., oscileaza la curent continuu si alterneaza cu ritmuri lente si cu impulsuri neasteptate care reflecta fie variatiile interne fie pe cele externe. Burr a descoperit ca toate fiintele vii sunt inconjurate si strabatute de campuri electrice care le ordoneaza si le controleaza organizand substanta fizica cu care sunt asociate. El spune: “Acolo unde exista viata, exista si proprietati electrice”. Ca urmare teoria sa este supusa evaluarii. Toate fiintele umane, precum animalele inferioare si plantele au “campul V” ( V – viata) , care poate fi detectat chiar si la distanta de corp. Profesorul Motoyama H. obtine, in 1976, brevetul pentru Aparatul sau de masurare a conditiilor meridianelor si a organelor interne ale corpului care le corespund; fiecare linie a meridianelor este presarata cu lumini (puncte) care sa induca locul unde trebuie realizat tratamentul. In 1967 un grup de oameni de stiinta sovietici au descris existenta campului bioplasmatic al omului ca un sistem care nu e in echilibru cu grad inalt de stabilitate.

SEMNIFICATUL PROFUND AL TERMENULUI ENERGIE

“ Fiecare lucru este o manifestare energetica diferentiata de un principiu unic”

Este universal acceptat al doilea concept si anume acela ca totul este “Energie.”

Rezervandu-ne dreptul de a clarifica in curand semnificatia profunda a termenului “Energie”, vom spune imediat ca energia nu este materia nuda si cruda care ne inconjoara si din care sunt facute toate formele vii, inclusiv noi, ci este ceva care se afla inauntru, ca inteligenta creativa, in aceeasi masa pentru a indeplini evolutia si schimbarile. Deci nu exista masa solida, lichida, gazoasa, atomica sau luminoasa care sa nu aiba o energie – inteligenta proprie si specifica. Ba mai mult, este atat de apropiat raportul masa – energie, incat se poate spune cu toata seninatatea ca orice forma materiala nu este altceva decat energie solidificata, fie si asa la diferite niveluri de necesitate, de finalitate, de evolutie.

Galaxia noastra, Calea Lactee, este o energie. Pagina pe care o cititi in acest moment este si ea o energie. – Si tot asa vanturile, lumina, marile, sanatatea, mancarea, bolile, animalele, plantele, soarele, respiratia, terapiile… in fine totul este incontestabil energie, adica inteligenta creativa.

De exemplu, ochiul, cu nenumaratele si multicolorele sale arhitecturi, este materie organica. Vederea, care este procesul perceptiv sau actul de a vedea, este energia implicita din ochi.

In acest moment, este foarte clar, ca nu este ochiul cel care isi obtine energia specifica pentru a putea sa transmita imaginile capturate, ci este insasi energia care se concentreaza si se organizeaza in structuri oculare pentru a-si putea exercita functia sa vizuala. Infinitele transformari ale energiei in forme solide sau mai putin solide, sunt dictate de imperioasa necesitate de a converti invizibilul in vizibil, fara aceasta trecere nu i-ar fi posibila acestei energii sa se intoarca la invizibilitatea sa primordiala.

Se contureaza astfel enorma disproportie intre creativitatea energiei universale si creativitatea mecanica elaborata de om. In prima, este energia care creeaza formele in care trebuie sa se manifeste pentru a se exprima. In a doua, este omul care construieste mecanismele sale, toate nascute moarte, in care va trebui mai apoi sa insereze niste forte mecanice pentru a le pune in miscare.

Daca o anumita energie are nevoie sa zboare la mari inaltimi, aceasta se transforma intr-o superba pasare, atunci cand omul vrea sa faca acelasi lucru, trebuie sa inventeze aeroplanul.

Nu exista niciun dubiu ca energia in chestiune este o inteligenta uimitoare, nu este nici expusa limitelor de timp sau de spatiu si este deci total independenta de fenomenalitatea evenimentelor, si nu este nici conditionata de uzura manifestarilor sale nedefinite. Cu alte cuvinte, energia care prezideaza procesul digestiv nu cedeaza nici nu isi pierde calitatea sa cu exceptia cazului in care alimentele ingerate se dovedesc otravite.

Unde duc toate aceste consideratii?

Inevitabil la intuirea ca totul este inteligenta creativa, totul este mintal, totul este in primul rand “non materie”, de la cea mai mare stea la cel mai mic graunte de nisip. Ideea pana acum impartasita cu altii potrivit careia noi traim intr-o lume materiala este in totalitate falsa si este purtatoare de inselatorii, de rataciri, de deviatii culturale, de terapii inconcludente si in fine de inhibitii evolutive.

Daca nu intelegem inainte de toate ce suntem nu vom putea niciodata “vedea” ce vom fi. Pentru ca inca nu am inteles pe deplin adevarata dimensiune a SIDA – ca sa mentionam doar una – am fost inselati de propria nostra ignoranta investigativa. Si cand vom crede ca am descoperit atat de asteptatul vaccin, acela se va demonstra absolut inutil. Este ca si cum ai agresa intruna un sarpe in obscuritatea noptii. Toti se vor napusti asupra lui lovindu-l cu bete, dar numai cu aparitia soarelui isi vor da seama ca acel sarpe era doar o bucata de sfoara.

Daca suntem profund constienti ca inainte de toate energia creativa este “dupa”, dar numai “dupa” masa de circa 70 Kg de materie organica si anorganica, aceasta face ca acea energie din care suntem facuti sa isi multiplice potentialul creativ, ducandu-ne la o calitate mai inalta a vietii.

Este ca si cand energia nu ar cere altceva decat sa fie identificata si iubita. Ce persoana nu s-ar intrista daca s-ar vedea neglijata sau ignorata? Si daca munca sa creativa ar fi atribuita altora?

Intr-o situatie schimbatoare si analoga, omul isi arunca energia vietii, in momentul in care o ignora, nu o recunoaste, o deghizeaza si in multe cazuri chiar o persecuta! – Poate un astfel de individ sa cunoasca bucuria de a trai? – Se poate stabili armonie intre sfera exterioara si cea interioara? Nici gand!

In caz contrar, cand omul intuieste ca el insusi “este” acea energie, etern dispusa sa-l serveasca, sa-l protejeze si sa-l insanatoseasca, atunci sperantele sale devin certitudini, suferintele sale dispar, dimensiunea sa devine infinita, bolile sale – chiar si cele mai ingrozitoare – se vindeca; De ce ? – Pentru ca dupa ce a inteles, in sfarsit “vede”.

Deschiderea unui boboc al unei flori observata la o viteza cinematografica ridicata, nu este oare similara unei explozii?

Si care este prima senzatie care izbeste ochii?

Culoarea sa!

Acea floare a trecut de la o stare de extrema concentrare, asa cum era in totalitate inchisa in sine insasi, la o stare opusa, si anume de deschidere completa sau, mai bine zis, de expansiune extrema. Petalele sale, dispuse in evantai spre spatiul extern, simbolizeaza razele energiei primare in calatorie spre infinit. Intuitia universala potrivit careia fiecare lucru este o manifestare energetica diferentiata de un principiu unic, incepe sa castige credibilitate.

Sa ramanem inca putin si sa observam proiectul florii. Nu poate trece neobservata particularitatea ca semintele pastrate in ea, in momentul coacerii, se gasesc in adancimea centrului, nu la periferie. Si iata inca o data mareata valoare reproductiva a centrului.

Daca ar trebui sa se acorde cea mai buna calitate energetica cui ar fi atribuita semintelor sau tot restului florii?

Bineinteles semintelor, in masura in care ele garanteaza continuitatea, cu toate ca nu sunt atat de stralucitoate, multicolore si parfumate ca si petalele.

Ei bine, ce reiese din aceasta observatie?

Ca semintele, datorita faptului ca sunt generatoare de viata, stau in floare asa cum Spiritul nostru sta in Mintea noastra. In schimb corpul este reprezentat – prin imaginea florii – de catre spatiul extern al florii insesi. Astfel ca petalele indeplinesc functia de punte intre seminte (Spirit) si nimic (corp). Nu este poate mai mult decat cunoscuta afirmatia ca mintea umana este puntea ce uneste corpul cu Spiritul?

Mario Michelangelo Stromillo

Evaluare: 5.0/5 (1 vot)

MEMORII TERAPEUTICE BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO

Arhiva fisiere