O INTREBARE ADRESATA DE MARIO MICHELANGELO STROMILLO CELOR MAI MARI EXPERTI AI FIZIOLOGIEI DIN INTREAGA LUME - CARE ESTE ORGANUL REPONSABIL CU CIRCULATIA SANGELUI ?

Cred ca raspunsul unanim va fi acela ca doar inima este cea care face sangele sa circule, evident.

Ramane sa se vada daca aceasta afirmatie este adevarata.

Inima nu face altceva decat sa asigure o propulsie mai buna si nu este ea cea care reda sangelui elementele primare precum proteinele , glucidele, lipidele etc...

In realitate, potrivit lucrarilor considerabile ale lui Augusto Krogh, trebuie sa se admita ca rolul initial si primordial apartine capilarelor, acestea fiind organe care se contracta si care pulseaza.

Au fost observate variatii ale calibrului capilarelor in timpul diferitelor perioade ale zilei, lunii si anului. Dimineata, capilarele sunt mai contractate decat seara, metabolismul general este diminuat. Astfel se explica scaderea temperaturii centrale dimineata si cresterea acesteia seara. La femei, in perioada premenstruala, numarul capilarelor deschise este mai mare, de aici rezultand un metabolism mai activ si o ridicare a temperaturii. In perioada dintre septembrie si ianuarie se observa spasme ale capilarelor si multiple staze. Iata una din cauzele bolilor de sezon si ale bolii ulceroase in lunile septembrie si martie.

Staza periodica sau spasmul in capilarele degetelor sta la baza fenomenelor degetelor „moarte”, ale acrocianozei, ale bolii lui Raynaud.

Stazele sau spasmele in organele labirintice provoaca asa numitele ametelile ale lui Menière.

Krogh estimeaza universalitatea de distribuire a capilarelor in organism, intinderea considerabila a suprafetei lor (63.000 m²), lungimea lor (100.000 km).

Experiment de efectuat: sacrificati un termometru obisnuit cu mercur, faceti in asa fel incat mercurul sa urce si apoi rupeti termometrul la cele doua capete. In acest fel veti obtine un tub capilar de 10 -12 cm. Puneti in gura unul dintre cele doua capete (fara a il atinge cu limba sau cu buzele ude) , iar celalalt capat punandu-l intr-un pahar cu apa. Acum incercati sa faceti bule. Nu veti reusi nicidecum. Incercati mai cu forta: nimic! Incercati cu forta maxima, corespunzatoare cu aproximativ ½ kg pe cm². Daca totul este in regula, se va forma o bula de marimea capului unui ac cu gamalie.

Etapa a doua: acum mergeti sa consultati un specialist in fizica si puneti urmatoarea intrebare, care este foarte usoara: „daca intr-un simplu tub capilar este necesara atata forta pentru a face sa treaca o bula de aer, cata forta este necesara pentru a face sa treaca sangele, care este lichid si de cele mai multe ori viscos?” Sau: care ar fi, din punct de vedere stiintific, presiunea necesara pentru a face sa treaca intr-un capilar lichidul care contine particule (globule rosii etc.) de cele mai multe ori mai mari decat insusi capilarul?

Acum voi veti spune: capilarele au o anumita rezistenta adaptata la presiunea sanguina. Da, acest lucru este adevarat, dar nu justifica efortul enorm pe care ele trebuie sa-l sustina. Aici puteti face cum vreti calculele, dar raspunsul este: daca nu sunt mii de kg/cm², cel putin sunt sute de kg/cm².

Intrebati-va, acum, cum se poate ca inima (1/20 cai putere) sa ofere un efort asemanator. Si, in plus, chiar daca aceste capilare ar rezista la o presiune iesita din comun sau chiar mai mica, globulele rosii nu ar trebui sa iasa lipite intre ele precum spaghetele? Ar fi logic, dar nu se intampla asa. Este evident ca inima singura nu poate produce o presiune atat de puternica ca sa miste sangele in capilare, ci mai degraba acestea sunt SUPTE DIN NOU de efectele magnetice sau electrice. Adica, fiecare celula este inainte de toate un sesizor electromagnetic, si simte (sau i se comunica) faptul ca fiecare globula se apropie. Apoi, se transforma intr-un fel de electromagnet care atrage o globula supta mai inainte. In acest mod sangele poate circula chiar si cu o presiune aproape zero. In plus, globulele rosii, in conditii normale au toate aceeasi polaritate si din aceasta cauza nu pot „ sa se lipeasca” una de alta.

Din pacate, explicatiile de acest fel sugereaza o fiziologie complet diferita de cea adoptata de stiinta primitiva si materialista pe care o cunoastem, o fiziologie pe baza de celule foarte sensibile, inteligente, aproape ganditoare, electromagnetice care dialogheaza unele cu altele , o fiziologie pe baza de bio-magnetism, neo – electricitate, vibratii si cine mai stie pe cate alte lucruri. Dar toate acestea sunt tabu pentru medicina industriala.

Prin urmare ramane aceeasi intrebare: da, inima misca sangele in marile vene si in artere, dar cine sustine circulatia in punctul cel mai critic, miliardele, firavele capilare? Medicina trebuie sa descopere ...”oficial”. Cu atat mai bine ca Natura a descoperit deja totul. Chiar de putin timp: doar de cateva miliarde de ani.

Cateva notiuni de biofizica nu dauneaza nimanui!

Microexploziile

Scoala noastra a demonstrat in mod amplu ca un obuz, in cutia sa, cantareste 500 kg = ½ tona. Proiectat in aer are o putere de 25.000 tone si parcurge o distanta de 20 km, depasind legea gravitatii. Energia exploziei exprimata in greutatea materiei inerte depaseste legea gravitatiei.

Procesul de expectorare, de proiectie al expectoratiei, aglomerarea picaturilor de mucozitate si de puroi, care ies din adancimea alveolelor din bronhii, miscarea impotriva gravitatiei ar putea fi explicata drept rezultat al numeroaselor explozii enzimatice din protoplasma ale celulelor endoteliale ale alveolelor, ale celulelor epiteliale ale mucoasei bronhiilor si bronhiilor mai mici.

Urcarea apei subterane pana in varful unei plante, acest curent care incepe in radacini, pompand apa din subsol si transportand-o la 40, 50, 60 de metri inaltime, ar putea si ea sa fie explicata cu ajutorul microexploziilor enzimatice care se produc in protoplasma celulelor vegetale ale radacinilor si in cea a celulelor care tapeteaza canaliculii, prin circulatia limfatica in adancimea trunchiului arborilor. Exploziile enzimatice calculate, regulate, guvernate sunt principalul izvor al energiei vitale si psihice.

Pentru a explica acest fenomen este suficient sa-l confruntam cu ceea ce se intampla atunci cand un depozit de pulbere nu este bine ventilat: se poate produce o autodeflagratie. Din aceasta cauza lipsa ventilatiei, hipoxemia locala ar putea provoca, in general, autodeflagratii in celule si in tesuturi. Explozia pneumoniei este un exemplu de-a dreptul evident.

In lanturile proteinelor , care plutesc si se misca in citoplasma si in lichidele extracelulare, gasim acetona si in reactiile catabolice se gasesc substante eterificate, alcoolificate.

Acum se poate explica izbucnirea neasteptata a bolilor contagioase acute si a dermatozelor acute.

Viziunea de ansamblu strans microbiologica este mult prea naiva si mult prea simpla.

Exploziile enzimatice bine armonizate reprezinta directia vietii normale. Aceleasi explozii dezarmonizate, slabite, fara ritm constituie cauza primara a degenerarilor cronice.

Protoplasma contine sulf. Deci, aceasta reuneste substantele si organizeaza conditiile necesare pentru izbucnirea microexploziilor celulare. In protoplasma celulara se produc fara oprire micro-explozii enzimatice si aceste explozii reprezinta izvorul primitiv al energiei vitale.

Aceste numeroase microexplozii se realizeaza pe o suprafata de 200 hectare, care este de fapt suprafata totala a protoplasmei corpului uman.

In fiecare punct explozia organizata si limitata in mod miraculos, este slaba si inofensiva , dar numarul enorm al tuturor micro-exploziilor este suficient pentru fluenta continua a energiei vitale.

Febra poate ca este o diminuare a numarului si a intensitatii microexploziilor.

Oboseala, poate ca este o diminuare a numarului si intensitatii microexploziilor enzimatice. Un nou capitol s-a nascut in biologie si in patologie: este vorba despre patofiziologia enzimatica.

Constructorii bombei atomice nu au inventat nimic nou. Nu au descoperit nimic nou. Nu au descoperit un principiu nou. Au concentrat energia exploziva, care este izvorul vietii, intr-un spatiu foarte restrans si au creat un mecanism al distrugerii, al mortii colective.

Mario Michelangelo Stromillo

Evaluare: 5.0/5 (1 vot)

O INTREBARE ADRESATA DE MARIO MICHELANGELO STROMILLO CELOR MAI MARI EXPERTI AI FIZIOLOGIEI DIN INTREAGA LUME - CARE ESTE ORGANUL REPONSABIL CU CIRCULATIA SANGELUI ?

Arhiva fisiere