BIOTERAPIE BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO - LECTIO MAGISTRALIS

ROMANIAN MEDICAL FOUNDATION

INSTITUTUL CLINIC DE PERFECTIONARE

DE LA

ATHENEU DE STIINTE MEDICALE

FARMACOLOGICE SI STOMATOLOGICE

Ministarul Educatiei Nationale, Ministerul Sanatatii,

Ministerul Justitiei

Mario Michelangelo Stromillo

Presedinte si Rector

MARIO MICHELANGELO STROMILLO

Lectio Magistralis

BIOTERAPIE

        Medicina nu poate fi oficiala sau alternativa, este una singura si este aceea care-l vindeca pe acel individ si acea patologie in modul cel mai adecvat situatiei respective. De aici rezulta nevoia de a oferi publicului aceasta lucrare de consultare imediata care are drept scop ambitios sa confrunte, prin intermediul unui efort critic, cu seriozitatea si cu rigoarea cercetarii, toate experientele de frontiera in sectoarele pe care in mod traditional cercetarea oficiala le-a exclus sau le-a uitat. Si pe de alta parte trebuie sa existe o mai mare capacitate critica si de deschidere din partea cercetarii experimentale pentru a recepta si a extinde cu o atitudine naturala critica si autocritica contributiile care provin din cercetari originale efectuate in afara circuitelor traditionale ale cercetarii universitare.

        De fapt omul poate fi considerat un sistem complex. In acceptiunea lui Von Bertalanffy care defineste sistemul o entitate operativa, din punct de vedere calitativ si nu doar cantitativ, diferita de ansamblul partilor sale. Vechea conceptie mecanicista conform careia omul era vazut ca o masina, care putea fi descoperita in mase compacte, organe si aparate, este substituita in mod progresiv de o viziune de tip sistemic si organic in care masina poate fi interpretata ca un complex sistem deschis si capabil de a se autoapara. Dar logica descompunerii treptat in cele mai mici parti care coboara de la microscopul optic la microscopul cu scanare, de la microscopul electric pana la cele mai rafinate dozaje de ADN celular, in timp ce descrie realitati tot  mai specifice si mai hiperspecializate, oferind dreptate cu greutate dinamicii intregului. Tot asa, chiar si in filosofia moderna a stiintei, se tinde sa se considere important nu atat „studiul lucrurilor” cat „studiul relatiilor dintre lucruri”. Acest tip de contact al cercetarii stiintifice, care, in mod clar, nu vizeaza doar medicina si biologia, ba chiar mai mult, discipline precum fizica si in special fizica teoretica, poate fi definit apropiere holistica, din grecescul „olos”. Pentru a explica si a intelege modul de functionare al unui sistem este deseori, mai util, ca in loc sa se analizeze intr-o maniera hiperselectiva parti din ce in ce mai mici ale realitatii, sa se incerce sa se inteleaga  mecanismele complexe de circulatie ale datelor si informatiile care mentin entitatile mici si singure unite intr-un punct care functioneaza in maniera structurata. Doar in acest fel studiul unui organism viu, care ar parea complicat si incurcat daca ar fi supus unui studiu in mod exclusiv de maruntire si de hiperspecializat, va aparea in schimb complex si sistematic.

        Provocarea complexitatii consta chiar in a reusi sa analizezi intr-un obiect de cercetare nu doar fragmentele de materie care constituie obiectul ci si circulatia energiei drept capacitate de indeplinire a unei activitati cu alte cuvinte ecosistemul si informatia drept capacitate de autodiferentiere fata de mediu care mentine unite cartile intr-un joc functional.

ELECTROMAGNETISM

        Traim intr-o realitate materiala, mai exact facuta din materie solida, lichida si gazoasa. Putem percepe in mod direct duritatea unui corp, cand il lovim, dar fizica ne spune ca aceasta realitate este de fapt compusa din vid si din unde de energie... (In atom) nucleul si electronii sunt tinuti impreuna de forta electromagnetica, una din cele patru forte fundamentale ale naturii... (Ea) este cea mai cunoscuta si studiata si este exprimata in termeni de cuanti, sarcini, campuri si unde.

        Electromagnetismul se datoreaza in mod esential activitatii electronilor, particulelor dotate cu sarcina electrica negativa, cu un „spin” ( o rotatie), atata timp cat se rotesc in jurul axei lor in sensul acelor de ceasornic si in sens invers acelor de ceasornic si au o masa.

        Mecanica cuantica a descoperit ca particulele, precum electronul si fotonul prezinta o dubla natura deoarece pot fi considerate fie particule fie unde dotate cu o miscare de rotatie ca si cand ar avea un camp.

        Electronii, care se rotesc in orbite sferice concentrice in jurul nucleului isi maresc energia si primesc un foton de lumina, daca il pierd emit un foton care salta din orbita. Un asemenea salt cuantic constituie una dintre bazele energetice ale materiei.

        Deoarece pe fiecare orbita nu poate exista mai mult de un electron cu acelasi „spin” (W. Pauli, 1945), reiese ca atomul exprima legi armonice si electronii se comporta „auzind” si „percepand” prezenta unui alt electron cu aceeasi rotatie.

        Fiecare particula incarcata,  in miscare produce un camp electromagnetic de fotoni virtuali, pentru care atomul se raspandeste ca unda de radiatie electromagnetica (E/M).             Campurile electromagnetice, care sunt vizualizate ca linii de forta sunt prezente in fiecare unitate vie: in atomi, celule, plante, galaxii.

        Radiatia electromagnetica este formata din unitati minime sau cuanti: fotonii, care se misca cu o viteza de circa 300.000 km/sec. Radiatia poate avea un spectru de emisie foarte amplu, de la cele mai joase la cele mai inalte frecvente, in care exista o banda specifica, fereastra optica, cea care corespunde frecventei armonice: culorile spectrului.

        Existenta vietii este formata, de aceea, dintr-o impletire de unde E/M, fluxuri de fotoni, unde de lumina vizibile sau nu. Fiecare unda este definita de o lungime si o frecventa; prima exprima distanta spatiala intre doua ciocniri, a doua exprima timpul in care se realizeaza un ciclu.

        Atunci cand miliarde de atomi se unesc pentru a forma o celula sau o molecula, se formeaza o sintonizare a undelor E/M intr-o banda mai ampla si mai complexa.

        Deci, noi traim intr-o multitudine de campuri si de radiatii E/M: cele mai slabe ca si cele din celulele noastre, cele mai ample relative Pamantului si cele mai intense ale sistemului solar si ale galaxiilor.

        Intelegerea legilor undelor E/M devine fundamentala. Din fizica stim ca atunci cand doua unde similare sunt in faza (ciocnirile sunt in armonie) formeaza, ca rezultat, o unda de energie dubla si viceversa, atunci cand ciocnirile sunt opuse undele se anuleaza. In concluzie, fizica cuantica a descoperit ca materia este unda vibranta in miscare si in schimbare.    Electronii si fotonii au dubla natura de unde si de particula.

        Din contributiile lui T. Khun observam ca fiecare perioada istorica produce paradigme precise, modele ale realitatii, in dimensiunea fizica/obiectiva. Noul model care deriva din ceea ce a fost expus mai sus este cel holografic.

        Gabor D. a elaborat, in 1947, cateva ecuatii pentru a descrie o posibila fotografie tridimensionala (holografia) care este realizata pentru prima data de Leith E. – Upatinicks J. cu folosirea laserului (1965).

        Lumina laser este un tip foarte special de lumina cunoscuta ca lumina coerenta, extrem de ordonata, cu toate undele

miscandu-se in mod sincronic ca si soldatii din timpul unei defilari. Stim ca a avut multe aplicatii in stiinta, in medicina si in industrie: discuri video, telecomunicatii prin fibre optice si in chirurgie (in special in cea oculistica).

        Fotografia tridimensionala sau holograma este creata cu un procedeu de interferenta energetica si dovedeste un principiu extraordinar al naturii: fiecare parte poate contine esenta intregului. El insusi furnizeaza un nou si exceptional model care poate ajuta stiinta sa inteleaga atat structura universului cat si natura multidimensionala a fiintelor vii.

        Pentru a intelege mai bine rezultatele acestei cercetari vom analiza modul de functionare al hologramei asa cum a fost descris de Brennan.

        Este vorba despre proiectia unei imagini tridimensionale care porneste, in mod aparent din nimic. Aceeasi imagine „ se construieste in doua faze”, prima fiind ilustrata de figura A. Se injumatateste o raza laser cu un dispozitiv potrivit numit divizor de fascicul si prin intermediul unei lentile se trimite una dintre cele doua jumatati pe un obiect ( de exemplu pe un mar), facandu-l apoi sa se reflecteze dintr-o oglinda pe o placa fotografica. Cealalta jumatate se reflecta pur si simplu intr-o oglinda si este trimisa prin intermediul unei lentile, pe aceeasi placa fotografica. Intre cele doua jumatati ale razei laser se stabileste un anumit raport de faze. In acel moment se face fotografia. Rezultatul este o imagine produsa din interferenta celor doua raze in momentulu in care ajung impreuna pe placa fotografica, cea care apare ca si o serie indescifrabila de linii rasucite.

        Apoi se trece la a doua faza (figuraB) care consta in indepartarea marului, a divizorului de fascicul, a celei de-a doua oglinzi si a celei de-a doua lentile. Daca in acest moment se trimite raza pe placa fotografica prin intermediul unei lentile va aparea o imagine tridimensionala a marului suspendata in spatiu! Chiar mai surprinzator: daca se taie in doua placa fotografica, fara a modifica nimic altceva, va continua sa existe imaginea suspendata a marului, chiar daca aceasta ar fi putin estompata. Daca se mai taie o parte din placa ramane imaginea intreaga a marului dar este si mai estompata, si „tot asa mai departe”.

        Hologramele sunt tridimensionale, unele permitand chiar sa te intorci in jurul obiectului proiectat si sa-l vezi de deasupra si de dedesubt ca si cand ar fi real.

        Domeniile de aplicare ale acestui model sunt cuprinse de diverse discipline: fizica, biologie, medicina, sociologie,psihologie si cosmologie. Celulele corpului sunt perfecte unitati holografice deoarece fiecare dintre ele contine, in ADN, informatia completa a unitatii umane. Fizicianul creierului Pribramn K. afirma ca holograma se dovedeste un model perfect pentru a descrie procesele cerebrale, fizicianul Bohm D. afirma ca probabil  universul este hologragic (1971).

IONOSFERA

        Fiintele vii sunt supuse pe pamant unor influente continue dintre care marea majoritate sunt forte invizibile si putine dintre ele sunt percepute in mod constient. Este suficient sa mergi in Britania sau in Normandia pentru a verifica direct efectele mareelor joase si ridicate, datorate fazelor lunii, care conditioneaza stilul de viata cotidiana al locuitorilor locali. Dar ce sa mai spunem despre „analogia dintre perioada cuprinsa intre doua luni noi (in jur de 28 de zile) si ciclul menstrual, corelatie care era cunoscuta chiar si in antichitate!”

       Biosfera, scrie Vernadsky, este „mediul in care traim, este natura care ne inconjoara si la care ne referim folosind un limbaj comun”. Aceasta natura nu este deloc straina sau externa naturii noastre umane: facem cu adevarat parte din ea, atata timp cat suntem fiinte vii, cu toate celelalte forme de viata”:  a trai si a respira. Respiratia noastra ne leaga de toata Biosfera!” In ea se gasesc „diferitele tipuri de organizare a materiei: biocosmica, biogena si cea care traieste adica biomasa, ansamblul tuturor organismelor si microorganismelo”.

        Potrivit teoriei termodinamice sistemul „planetei vii” functioneaza datorita fluxului de energie libera care curge, pe baza principiului lui Carnot, de la „izvorul cald” al soarelui spre „izvorul rece” al spatiului interstelar.

        Biosfera se dovedeste, deci, a fi „regiunea transformarilor energiei cosmice si organismele vii sunt transformari de energie” Intregul spatiu, care poate fi conceput, este patruns de radiatii, ale caror unde se intersecteaza in mod constant si repetat (intre ele). Ele sunt de diverse tipuri: unele se caracterizeaza in principal prin capacitatea de a transporta energia (de exemplu, lumina si caldura soarelui) altele se refera la particulele materiale si electrice. In functie de lungimea lor de unda produc efecte luminoase, termice, electrice etc. transformand mediul natural. Acolo unde „ conditiile sunt favorabile respiratiei, materia vie se propaga rapid; acolo unde se dovedeste imposibila, aceasta isi stopeaza extindera teritoriului.      Acest schimb gazos reprezinta un alt exemplu de transformari ale energiei solare”.

        Corpul nostru este inconjurat si strabatut de o pluralitate de campuri:

-        Electrice izostatice ale pamantului;

-        Electrostatice generate de corpul nostru;

-        Magnetice terestre;

-        Gravitationale ale pamantului, ale lunii si ale planetelor care inconjoara soarele;

-        Electromagnetice, generate de perturbatiile magnetice care trec dincolo de spectrul luminii vizibile, razele ultraviolete;

-        Magnetice, generate de oameni, de exemplu prin radio, TV etc.

        Ne vom opri atentia asupra primelor doua aspecte. Se stie ca planeta este inconjurata de o sfera cu o anumita sarcina electrica numita ionosfera, care incepe de la inaltimea de 80 Km.   Aceasta fasie este cunoscuta prin reflectia undelor radio. Datorita faptului ca sarcina sa electrica este foarte ridicata, se formeaza fata de pamant un condensator ceea ce inseamna ca intre cele doua exista o diferenta de potential: pamantul este incarcat negativ si ionosfera este incarcata pozitiv. Aceasta diferenta de potential ramane constanta, cu o valoare de 200V pe metru.

        Corpul nostru are, deci, o cantitate de electricitate al carei camp electrostatic poate fi masurat cu electrometrul.

UNDELE COSMICE

        O capetenie indiana Hopi i-a spus lui C.G. Jung: „Soarele este Dumnezeu. Oricine il poate vedea”. Soarele este una din multitudinea de stele prezente in universul observabil, cu o masa de circa 335.000 de ori mai mare decat cea a pamantului. Se crede ca acesta are un nucleu intern cu reactii nucleare in lant, inconjurat de o zona de conventie, infasurata de fotosfera, acolo unde petele solare nu apar vizibile, apoi de cromosfera un strat gazos supraincalzit si de o coroana solara care inconjoara totul.

        Eruptiile solare produc o crestere fie in intensitatea emisiei de raze X fie in producerea de lumina ultravioleta si aceasta provoaca un deficit  ionosferei terestre avand efecte care se schimba in functie de altitudine. „Imperfectiunile” de pe suprafata soarelui au fost deja sesizate de incasi, se vorbea despre acestea in cronicile rusesti din secolul al XIV-lea si chiar si de Keplero. Doar in 1833 s-a descoperit ca petele solare erau de natura electromagnetica, pana cand in secolul nostru, le-a fost determinata natura ciclica. In ciuda studiilor efectuate originea acestor pete si a ciclurilor lor ramane misterioasa.

        Un exemplu al „legaturii” magnetice dintre pamant si soare se sesizeaza cand are loc aurora boreala, in timpul careia liniile de forta ale campului magnetic urmeaza traiectoria spiralei, in care particulele solare se transmit de la soare la pamant. Astazi se stie ca de la soare provin cel putin 50% de electroni in plus fata de directia opusa (Maxwell, 1946).

        Lakhovsky evidentia faptul ca pe langa luna si uraganele magnetice si curentii tehnici deranjeaza liniile telegrafice si telefonice. El scria: „se pare ca ciclonii si cataclismele terestre se datoreaza in principal petelor solare ale caror variatii par sa fie periodice la un interval de circa 11 ani. Nu este absurd sa credem (adauga el) ca interferenta produsa de petele solare poate provoca oboseala si tulburari trecatoare si este probabil ca gustul unui fruct sa poata fi influentat de aceste interferente.

        Activitatea solara este exprimata in „pete”, cu alte cuvinte eruptii cu emisii de unde-radio de intensitate puternica, unde se afla intense campuri magnetice, care provoaca un blocaj in propagarea caldurii, deci o scadere a fluxului de energie, care produce pe pamant tulburari fizice si de mediu. Sa nu se uite existenta „vantului solar”, alcatuit din particule expulzate in toate directiile (electroni si hidrogen ionizat) care interfereaza cu campul magnetic terestru.   Deasupra atmosferei se formeaza doua fasii – Von Allen – precum doua cochilii  care strang particulele electrice avand efecte negative asupra suprafetei (efecte climatice).

        De acum, s-a demonstrat felul in care activitatea solara influenteaza pamantul, clima sa, deci ecosistemele sale si existenta animala si umana. De fapt, astazi, se stie ca petele solare se dizolva, parcurgand un ciclu cu durata de 11,1 ani, provocand o crestere enorma a intensitatii campurilor magnetice si electrice cu emisie de unde-radio foarte intense, care produc perturbatii pe pamant si ecosistemelor sale. Japonezul Takata M. deja afirmase, in 1951, „ca nu exista nicio indoiala ca radiatia solara trebuie sa contina o componenta eficienta din punct de vedere biologic care este inca necunoscuta, caracterizata printr-o mare putere de patrundere si printr-o  intensa activitate ionizanta.” Conform sovieticului Dubrov exista o corelatie intre toate acestea si bolile cardio-vasculare referitoare la permeabilitatea vaselor sanguine.   Descoperirea lui Piccardi G. (1951 – 1961) despre influenta activitatii solare asupra reactiilor chimice ale apei si ale coloizilor a dus la experimente clare pe esantioane de sange. Molecula de apa actioneaza ca un  rezonator la  radiatiile cosmice. S-a demonstrat ca undele cosmice trec prin mai mult de 37 de metri de apa, echivalentul de absorbire de m. 1,80 de plumb, adica sunt de 100 de ori mai penetrante decat razele X.

        Lakhovsky, fiind intrebat care este provenienta energiei necesare pentru producerea si mentinerea oscilatiilor celulare, a raspuns ca este vorba de o radiatie esterna cosmica pe care astrofizicii au numit-o raza penetranta sau unda cosmica a carei variatii sunt foarte daunatoare pentru mentinerea echilibrului oscilator al celulelor si pot produce boala si moarte.

In concluzie, s-a demonstrat ca fiintele umane dovedesc un potential electric pe suprafata corporala si sunt inconjurate de un camp electric, care se schimba in consonanta cu miscarile sezoniere si fazele lunare. A fost observata si o puternica corelatie intre atacurile cardiace, activitatea solara si puntea de maxima perturbatie magnetica.

SOARELE SI CLIMA TERESTRA

        Relatiile dintre soare si clima terestra sunt inca foarte departe de a fi intelese, dupa cum arata, in 1977,  publicatiile a 345 de statii de studiu asupra climei existente in lume.

        Este poate util sa amintim ca atunci cand soarele straluceste tindem sa fim mai veseli, in timp ce atunci cand ploua timp de doua sau trei zile percepem mai mult frig si suntem tristi.  Mai putin evident este ceea ce nu intelegem in mod constient, cum demonstreaza studiile noastre, aparute la Royal Academy of Marine Sports and Sciences in primul compendiu general de biometeorologie, care are ca tema efectele factorilor cunoscuti (temperatura, umiditatea, presiunea) dar si ale celor geofizici (campuri electromagnetice si gravitationale, unde si configuratii, factori atmosferici,  sarcini electrice spatiale, conductibilitatea si radioactivitatea aerului) cat si a celor biotropici (tulburari in campurile naturale geoelectric si magnetic), variatii de origine indepartata ca, de exemplu, mareele planetare.

        Noi am extins si perfectionat intuitiile lui Tromp publicate in 1963 enumerand principalii receptori ai stimulilor biotropici precum pielea, aparatul respirator (gat si plamani), ochi, nas, sistemul nervos, creierul si in special, hipotalamusul.

        Pielea reactioneaza la radiatiile termice, la cele ultraviolete si la variatiile de aciditate. Cele termice pot duce si la dereglari  hormonale ale glandei pituitare, ale tiroidei si ale celei suprarenale, ale nivelului zaharului din sange, ale nivelului de albumina si globulina, ale compozitiei celulare si ale functionarii ficatului si a pancreasului.

        Plamanii si gatul sunt influentati si de ionizarea aerului, de aciditatea sa, de variatiile de presiune ale oxigenului, de urmele de ozon etc. Multe dintre aceste elemente influenteaza si ochii si nasul.

        Amintim ca inca se discuta despre efectele climatice referitoare la pacientii cu boli mentale si asupra procentului de sinucideri (Stromillo 1992 – 1996). S-a confirmat, totusi, ca vantul cald si uscat din Elvetia de Nord (foehn) provoaca tulburari precum hemicrania, depresia, ameteli, iritabilitate, reducerea controlului reflexelor. Merita sa fie amintit faptul ca lumea de la tara prevede schimbarile climatice „simtindu-le in oase”.

        Procesele de formare a campurilor de frecventa foarte scazute (ELF), care circula de-a lungul circumferintei pamantului fara a pierde multa energie au constituit o problema cunoscuta incepand inca din anii `50. Atunci cand se formeaza, de exemplu, fulgerele se produc forme si impulsuri sau unde EM numite atmosferice cu frecvente care se intind pe banda VLF pana la 10 KHz. Intraspatiul dintre pamant si ionosfera constituie un rezonator cu cavitatea concava sferica. Prof. H. L. Koening (Monaco) a stabilit ca semnalele ELF naturale sunt mai puternice la inceputul dupa-amiezii si mai slabe in primele ore ale diminetii. Toate acestea influenteaza fiintele vii. Un experiment efectuat in Germania a aratat ca soarecii, tinuti intr-un camp artificial la 50 Hz si 15 KV/m timp de 50 de zile, sufereau o incetinire a ritmului cardiac sub influenta campului ELF.

        Se stie ca orice frecventa peste sau sub gama de 20.000 Hz este cunoscuta ca fiind infrasonica sau ultrasonica si rezonanta provoaca tulburari precum oboseala, ameteli, greata, iritatie, formarea de alergii si chiar colapsuri nervoase. Infrasunetele pot circula, ca si undele electromagnetice ELF, la mari distante si expunerea prelungita la zgomote poate modifica  nivelul colesterolului din sange, poate produce variatii in potentialul electric al pielii, tensiuni in muschii scheletului, dupa cum am demonstrat noi impreuna cu alti cercetatori sovietici.

        Aerul este alcatuit in principal din molecule (oxigen, anhidrida carbonica, azot) care sunt in echilibru din punct de vedere electric, adica neutre. Atunci cand una din ele pierde sau primeste un electron devine sarcina. Acest proces de ionizare poate proveni de la lumina ultravioleta care izvoraste de la soare, de la radioactivitatea solului, de la apa care se misca rapid in timpul furtunilor.

METEOSENSIBILITATEA

        Ciclurile care au atras in mare parte atentia sunt cele de 24 de ore, care sunt foarte evidente: volumul nucleului celular variaza in mod regulat in timpul celor 24 de ore. Astfel se intampla si in cazul temperaturii corpului,frecventei contractiilor cardiace, capacitatii de a reactiona la stimuli:  presiunea sangelui si frecventa pulsului scad in timpul noptii. Exista un fel de rac care isi schimba culoarea in functie de mediu in functie de fazele lunii, in timp ce stridiile urmeaza ritmul mareelor: se deschid si se inchid in concordanta cu miscarea acelora.

Ciclurile reprezinta, in contextul nostru cultural, o serie de evenimente care se repeta aparent intr-un timp nedefinit. Cateva dintre acestea sunt cunoscute ca ziua/noaptea, lunile, anotimpurile si anul. Dar aceleasi evenimente se extind si asupra plantelor, animalelor la nivel celular, asupra populatiei, in fiziologie, medicina, metereologie, geofizica si astronomie.

        Bioritmul uman, denumit circadian, care descrie perioada de circa 24 de ore, alterneaza intre lumina si intuneric ca urmare a rotatiei zilnice a pamantului. Aceste comportamente ciclice caracterizeaza multe procese vitale precum temperatura, respiratia, presiunea si circulatia sangelui, secretia de saruri minerale, nivelurile metabolice, diureza, pulsatiile etc. Ciclurile infradiene se refera, in schimb, la cele care se raporteaza la foame, somn – veghe, respiratie.

        In medicina chineza fluxul energetico-vital al omului, care se desfasoara de-a lungul celor 12 meridiane principale, incepe la 3 dimineata si continua la intervale regulate de 2 ore.

        Daca ne intrebam ce se intampla cand un ciclu resimte un influx extern cu acelasi camp de frecventa si de intensitate raspunsul este „bio – entrainment” adica un proces prin care fiintele umane sunt  „legate” la cicluri, ritmuri, unde, care provin din exteriorul corpului lor.

        Meteosensibilitatea studiaza starea de indispozitie produsa de factorii metereologici. Hipocrate a afirmat ca” „in medicina cel care vrea sa realizeze investigatii corecte trebuie sa faca ceea ce urmeaza. De la inceput sa observe anotimpurile anului: ce poate realiza fiecare dintre ele, deoarece nu este nimic asemanator Intre ele, ci dIfera foarte mult unul fata de celalalt si prin schimbarile lor; urmeaza vanturile: cele calde si cele reci, mai ales cele cunoscute tuturor oamenilor, si apoi si cele cu caracter local intalnite doar in unele localitati”.

        Doctorul Mouriquand G. A introdus, in 1926, termenii meteosensibil pentru cei care au reactii fiziopatologice la schimbarile atmosferice si metastabil pentru cei care sunt mai putin supusi factorilor climatici. De atunci, in multe tari se cunoaste sub denumirea de  stiinta experimentala. Royal Academy of Marine Sports and Sciences in cadrul departamentului de Ecologie Clinica face distinctie intre elementele meteorologice de parametri mari (anotimpurile, temperatura, vanturile, presiunea, radioactivitatea, undele electromagnetice, soarele) de de parametri mici (ploaia, zapada, innorarea, negura, furtuna, umiditatea, seceta). Printre bolile „meteotropiche” se evidentiaza cele ale aparatului respirator, afectiunile cardiovasculare, tulburarile reumatice si ale aparatului digestiv, dezechilibrele neuropsihiatrice, bolile contagioase si cele de piele.

        In continuarea studiilor efectuate la Universitatea Libera de Ecologie Clinica din cadrul Royal Academy of Marine Sports and Sciences asupra trecerii vantului Midy, cald si violent, a lui Autan cald si arid s-a observat ca influenteaza in mod negativ persoanele nervoase, hemicraniile, hipertensivii si hipotensivii, cardiopaticii, bolnavii de reumatism. Efectele distrugatoare pentru organism sunt provocate si de sirico (vant cald de sud-est) in Italia, de vantul de sud-vest in Spania, de „simun” (vant foarte cald, fierbinte) din Sahara, foehnul in Elvetia si Austria, „shamsin” in Egispt, „sharav” in Izrael.

Astazi, se cunoaste cauza patogena a vanturilor care deriva din faptul ca sunt insotite de un exces de ioni pozitivi care se afla in aer. Campul electric definit de prezenta cantitativa de ioni + si -, variaza in functie de densitatea populatiei locale, de nivelul de urbanizare, de tipul de industrializare si de poluarea climei si de variatiile sale temporale (ceata, innorare, ploi, vanturi  etc.).

        Ionii pozitivi si negativi influenteaza pe fiecare persoana in mod diferit, cu toate acestea cei pozitivi tind sa produca mai des efecte tulburatoare, in timp ce aceia negativi reduc febra fanului (rinita alergica), astmul si unele alergii. Se pare ca stabilizeaza si presiunea sangelui si imbunatatesc reflexele. Doctorul E. R, Holiday le-a numit „vitaminele aerului”, in timp ce Profesorul Kruger (California) considera ca exista o legatura directa intre ionii din atmosfera si metabolismul corpului. Si ca urmare la cercetarile Doctorul I. H. Kornblueh (1957) s-a stabilit ca cu acestia undele alfa umane pot fi reduse in frecventa si pot creste pana la 20%. Ca urmare au fost efectuate multe cercetari cu tratate practice pentru imbunatatirea performantelor  si a conditiilor de viata.

        Experimentele multiple efectuate in tari diverse au evidentiat ca prezenta ionilor are o influenta benefica, in timp ce preponderenta de ioni pozitivi genereaza efecte nocive.

Ionii negativi produc asupra sistemului nervos si circulator un efect calmant si revitalizant, accelerand cicatrizarea ranilor si imbunatatesc performantele sportive, actionand asupra sistemului muscular si endocrin.

        Preponderenta ionilor pozitivi accentueaza patologiile: dincolo de stimularea sistemului nervos, ei duc  la indigestie, la infarct si la ictus cerebral.

        Plantarea si semanarea cand este luna plina asigura o germinare rapida, in timp ce la inceputul primaverii luna „rosie” le inspira teama taranilor deoarece aduce ingheturi tarzii daunatoare recoltelor. Pentru fiintele umane nocivitatea ajunge la nivelul maxim in timpul lunii pline si la nivelul minim in timpul celei noi. Afectiunile morbide cresc de la primul sfert pana la luna plina pentru a scadea apoi dupa cea de-a 15 zi.

        Soarele transmite unde luminoase necesare dezvoltarii regnului vegetal si animal: razele infrarosii, care nu sunt vizibile, care genereaza caldura, pot provoca insolatii (durere de cap, rigiditate musculara la ceafa, voma, greata, temperatura ridicata etc.). razele ultraviolete sunt subdivizate in trei categorii (unde scurte U.C.V. , care nu ajung pana la noi, unde medii U.V.B., care ajung pana la derma, unde lungi U.V.A., care trec prin piele provocand imbatranirea si ridurile).

        Dovezile stiintifice ne permit sa stim ca functiunile nostre se modifica in functie de perturbatiile atmosferice: campul infectiilor, bacteriilor, ciupercilor patogene sunt sensibile la variatiile atmosferice si la cele ale anotimpurilor. Persoana meteosensibila este in general nervoasa, emotiva, fragila, in mod periodic nelinistita sau entuziasmata (distonie neuro-vegetativa).

        Se spune ca se moare mai mult iarna decat vara. Aceasta rezulta dintr-o mai mare intensitate a agentilor agresori sau dintr-o rezistenta mai scazuta a celui care este atacat? Cea mai mare parte dintre noi suntem de acord cu a doua ipoteza. In realitate procentele de calciu, fosfor, magneziu, vitamina C si D sunt mai scazute pe timpul iernii din cauza prezentei reduse a soarelui avand ca efecte slabirea fizica. Nu poate fi subestimata în timpul iernii, o insemnata dispersie de energie termică, din cauza temperaturilor scazute.

        Daca ne intrebam cum reactioneaza glandele endocrine la variatiile anotimpurilor, putem raspunde ca datorita hipofizei din timpul iernii aerul rece face sa scada secretia hormonului antidiuretic accentuand astfel diureza. Activitatea tiroidei se intensifica, de exemlu, iarna, prin cresterea procentului de secretie. Astfel, glandele suprarenale isi accentueaza intensitatea, in timp ce vara sunt mai putin active. Experimentele demonstreaza ca pancreasul diminueaza cantitatea de zahar din sange in timpul in care nu se mananca si astfel s-ar explica epuizarea perceputa dimineata in tarile calde.

        Periodicitatea dintre zi-noapte (lumina-intuneric/activitate-odihna, sunt inradacinate in noi. Aceasta periodicitate care pare a fi simpla si naturala, primeste o anumita importanta in ritmul circadian. Pe timpul zilei se pot inregistra variatii fiziologice si chimice: se produc modificari ale tensiunii arteriale, ale vitezei de sedimentare a eritrocitelor din  sange si a compusilor sai chimici (potasiu, glucoza, sodiu, calciu etc.).

        Excesul de caldura poate genera tulburari grave (insolatie, desidratare sau scaderea electrolitilor); in cazul  sugarilor  expunerea in exces la soare poate produce tulburari grave care pot degenera in  toxicoza. Frigul intens poate, in schimb, sa cauzeze o solidificare a lichidelor libere dintre spatiile intracelulare si extracelulare, paralizie cauzata de frig , microtromboza, degerare etc.

        Masele de aer care se extind pe sute sau mii de km se disting in aerul rece (polar) sau cald (tropice). Cand se intalesc creeaza zone de instabilitate avand efecte pe care le cunoastem (ceata, innorare, ciclon). In aceste circumstante organismul reactioneaza: glicogenul din ficat se transforma in zahar, tonusul muscular se intareste, creste presiunea arteriala, se accelereaza tot organismul. Atunci cand conditiile climatice se intorc la nivelul optim simptomalogia se inverseaza.

        Mai mult decat de compozitia aerului meteosensibilitatea este interesata de presiunea sa, care nu este niciodata constanta. Cum reactioneaza un om „normal” cand presiunea scade?  Apar stari de uitare, lapsus, se ratacesc obiectele  oamenii devin iritabili si irascibili, distrati, fata este tensionata, articulatiile se umfla, nivelul atentiei este mai scazut, se diminueaza activitatea sexuala, zgomotele devin insuportabile si reflexele sunt in general mai putin reactive; controlul fata de sine insusi scade. Atunci cand barometrul urca aceste fenomene se diminueaza.

GEOBIOLOGIA

        Chiar si pamantul este alcatuit dintr-o impletitura  de campuri electromagnetice care produc efecte precise asupra sistemelor biologice, asa cum este demonstrat de studiile de geobiologie. Am vazut deja modul in care pamantul formeaza, in realatie cu ionosfera, un enorm condensator care da energie tuturor fiintelor vii.

        De la scoarta terestra provine un flux de radiatii constituit de doua unde diverse.

        Cele  ale lui Schumann, cu raza foarte scurta cu  intensitateridicata de frecventa (de la 1 la 1.000 Hz), sunt produse de pamant ca emisie naturala. Ele se dovedesc indispensabile pentru echilibrul sistemului nervos central si periferic. Deficienta lor provoaca, de fapt, tulburari ale caror simptome sunt cefaleele, greata, oboseala, deteriorarea ninelurilor hormonale, scaderea sistemului imunitar, rezistenta mai mica la virusi. Cauza obisnuita a intreruperii acestor unde deriva din prezenta lungilor strazi asfaltate si din faptul ca se face abuz de ciment,

         Celelalte unde sunt produse de curgerea apelor subterane si faliile geologice care permit emisia de raze gama si neutroni; pe langa acestea, zacamintele naturale subterane de carbon, petrol – gaz, modifica campul radioactiv al pamantului si campurile magnetice si electrice (Hartmann, Curry).

        Din geofizica, stiinta care studiaza structura si compozitia globului terestru, se stie ca prezenta cursurilor de apa subterane produce efecte masurabile: anomalie a campului magnetic terestru, cresterea sarcinii electrice a aerului si a solului, cresterea campului de unde ultrascurte, diminuarea iradierii cu infrarosu etc.

        Geobiologii atribuie cauzele cutremurelor tensiunilor care se creeaza in interiorul pamantului, care sunt eliberate in zonele de falie. Natura permite ca aceste evenimente sa fie percepute cu anticipatie: pasarile nu vor sa se aseze in arbori, cainii incep sa se tanguie, unii pesti de apa dulce vin la suprafata apei, calmarii ajung la tarm fara sa-si dea seama, nivelurile apelor din fantani scade si valorile campurilor geoelectrice si geomagnetice prezinta variatii. Daca undele sonore, care circula cu 1000 km, pot fi auzite de fiintele umane, este posibil ca unele animale sa perceapa undele acustice sau electromagnetice de la miscarile subterane care preceda cutremurele.

        Particulele provenite de la eruptii solare tulbura atmosfera terestra in locurile in care energia lor se integreaza cu cea latenta a ciclonilor si anticiclonilor. Acest efect energetic poate cauza deplasarea polilor si unele fluctuatii in viteza de rotatie a pamantului, cu cresterea succesiva a energiei potentiale a atmosferei si eliberarea de energie chinetica, cu alte cuvinte cutremurul.

        Lakhovsky demonstreaza ca natura cutremurului schimba campul undelor cosmice la suprafata solului si acest lucru este suficient sa provoace in organismele vii un dezechilibru, susceptibil de a face sa apara chiar si cancerul.

        Lakhovsky continuandu-si cercetarile observa ca influenta solului nu avea de-a face doar cu probleme patologice, ci si cu aspectele igienice si demografice. In aceasta privinta este interesanta cercetarea efectuata la Paris si in principalele orase din Franta, in 1925, in cadrul careia s-a constatat ca densitatea de cancerosi din oras nu este distribuita la intamplare, ci corespunde naturii geologice a solului. In realitate, terenurile principale (argila, namol, straturi carbonifere, minerale de fier etc.) se comporta ca niste ecrane metalice care absorb la maxim undele si acest lucru provoaca la suprafata curenti intensi care interactioneaza cu campul cosmic, in schimb terenurile dielectrice (nisip, pietris etc.) favorizeaza patrunderea undelor la o mare adancime si nu au reactii apreciabile in campul cosmic la suprafata solului.

        Datorita faptului ca aparitia cancerului se leaga de dezechilibrul oscilator produs de variatia campului radiatiei cosmice (Nuclee energetice de Stromillo), se intelege ca apare rar pe terenuri izolate si frecvent pe terenurile conductoare care il altereaza.

STRUCTURA MULTIDIMENSIONALA A OMULUI

        O sinteza rapida a culturilor trecutului scoate in evidenta prezenta unui concept care se regaseste in multe dintre ele: ideea ca realitatea nu este doar ceea ce este vizibil, ceea ce se poate atinge, masura, percepe cu cele cinci simturi ca in conceptia carteziana ci este si realitatea invizibila care se afla peste tot, in oameni si in lucruri, inteleasa ca principiu organizatoric al vietii si sediu al inteligentei, este memorie, cunostinta si constiinta.

        Anticii egipteni distingeau in om corpul, copia sa invizibila (KA) si inteligenta.Chinezii distingeau substanta organica, suflul vietii si vointa. Sacrele scrieri indiene sustineau ca viata este rezultatul tensiunii dintre doua polaritati (pozitiva si negativa) organizate de o alta forta: mintea sau „spiritul”. Pentru medicii „ayurvedici” viata oricarei fiinte este sustinuta de fluxul continuu de energie de jos in sus si spre exterior. Energia invizibila trece prin meridiane si prin nadis, intra si iasa prin intermediul chakrelor, structuri invizibile dar „reale”, stimuland si reglementand manifestarea corpului vizibil. Chiar si antica tehnica a acupuncturii chinezesti exploateaza aceste structuri invizibile de mii de ani. In toate culturile antice, de la „Huna a Ahwaii” pana la samanii siberieni, de la incasii din Anzi la aborigenii australieni, de la culturile indiene, tibetane, chineze, asiatice la taditiile din nordul Europei, peste tot se gaseste o viziune a realitatii globale care admite prezenta simultana a vizibilului si a invizibilului, ba mai mult, uneori il considera pe al doilea mai important decat pe primul.

        Inca si acum acest comportament cultural este dominant doar in gandirea  orientala. In    Occident, in schimb, de la Renastere s-a pus accentul pe studiul importantei vizibilului, masurabilului, obiectului, fizicului, avand ca urmare demonizarea vrajitoarelor, magilor, alchimistilor. Deci, s-a dezvoltat si s-a accentuat analiza tot mai aprofundata a partilor tot mai „mici” dar „solide” apartinand realitatii materiale. Astfel s-a pierdut din vedere globalitatea fiecarui fenomen in parte si stransa sa interconexiune cu toate celelalte. Invizibilul a fost limitat in zona filozofico-religioasa.

        In ultimele decenii a fost initiat un traseu  invers: studiile si cercetarile fizicii au evidentiat existenta unei realitati in continua miscare constituita din particule subatomice (Stromillo), si din aceasta cauza atentia s-a indreptat din nou spre unicitatea realitatii. Astfel, reapare ideea ca ceea ce „nu se vede” este fundamentala deoarece conditioneaza existenta a ceea „ce se vede”.

        In mod treptat s-a afirmat conceptia ca nu exista diferenta intre materie, gand, emotii, spirit: substanta universala este o energie primara sau vibratie, cu frecvente diverse. Pe langa aceasta, si-au dat seama ca intr-un astfel de univers totul este legat si fiecare eveniment in parte se reflecta in tot cosmosul, ca unda provocata de o piatra aruncata in apa. Einstein spunea: „cand electronul vibreaza universul tresare”.

         Este oportun sa se aminteasca analogia dintre aceasta „substanta universala vibranta” si „il Prama” al indienilor si „il Ki” sau „Qi” al chinezilor si japonezilor. Strans corelata este viziunea orientala a omului ca ansamblu de straturi energetice vibrante la diferite frecvente, de la cele mai joase ale corpului fizic la cele tot mai inalte ale corpului eteric, astral, mental, cauzal, care au legatura cu sfera emotiilor, gandului, intuitiei.

        Variatele niveluri de frecventa ale realitatii pot fi explorate prin intermediul organelor (sau instrumentelor) de perceptie adecvate. Organele pe care toti le avem la dispozitie sunt cele cinci simturi si cu acestea se poate cunoaste si comunica cu nivelul cel mai dens (fizicul). Pentru a te apropia de nivelurile superioare, corpurile subtile, trebuie activate alte canale perceptive. Unele persoane gasesc in mod spontan ca au aceasta posibilitate: sensibilii, clarvazatorii. Probabil ca la origine omul era astfel integrat in natura incat ajungea in mod spontan la aceste izvoare de informatii.

        Treptat insa folosirea prevalenta a ratiunii, logicii, a emisferei stangi a diminuat functiile emisferei drepte, privand omul de legatura naturala dintre perceptiile subsenzoriale, informatii care provin de la niveluri mai subtile si cunoasterea constienta, care a ramas legata de nivelul fizic. 

        Raspandirea in Occident a cunostintelor si practicilor orientale a dus la o noua viziune a structurii corpului uman: nu mai este doar corp, ci o sinteza energetica de ordin chimico-fizico-psihico-spiritual, modulata intern si legata de mediul extern de o structura energetica subtila  prin care curge energia vitala, sistemul de chakra-meridiane. „Chakrele”, termen sanscrit care inseamna „roata”, desfasoara functia de a introduce energia provenita de la campul energetic al universului „in campul de aur”. Acesta energie este absorbita si metabolizata de fiecare chakra si indreptata spre cea mai apropiata parte a corpului, unde se afla un important plex nervos. Chakrele principale sunt sapte si sunt dispuse pe axele verticale ale corpului si au o prezenta fie anterioara fie posterioara.

        Pe langa existenta unui sistem – omul fizic structurat ( din aparatul nervos, circulator, limfatic, endocrin, cu retelele lor de transmisie (nevoi, vase sangvine, limfatice, canal respirator, digestiv etc.), s-a formulat ipoteza unui sistem – om subtil articulat in variatele straturi eteric, astral, mental, cauzal, corelate intre ele si, in final, cu fizicul prin intermediul sistemului de  meridiane chakra.

        Corpul eteric ca structura energetica organizata prefigureaza si precede formarea corpului fizic. Reteaua meridianelor constituie ceea ce se poate defini „interfata fizico-eterica”.

Aceste informatii sunt rezultatul studiilor efectuate pe animalele care apartineau grupului de cercetare corean condus de prof. Kim Bong Han, in anii `60, de prof. De Vernejoul in Franta, in anii `70, de doctorul Harold Burr, in anii `40, de prof. Stromillo, in anii `60 asupra dezvoltarii embrionale (Psiho-nervo-imuno-genetica prenatala de Stromillo).

        Structura corpurilor subtile  in totalitatea sa infasoara si intrapatrunde corpul fizic. Cel cauzal, cel mai inalt in frecventa, este nivelul de corelare cu energiile spirituale superioare si cosmos.

        Aceasta complexitate, care a fost din antichitate subiectul a variate studii, este, astazi, analizata cu instrumente cibernetice. Primele aparate pentru a individualiza energiile subtile au fost concepute de ing. Hoffmann. S-a folosit osciloscopul pentru a masura nivelul undelor de frecventa corelate cu diverse boli. Doctorul Abrams a demonstrat, in primul deceniu al acestui secol, ca diversele vibratii sunt in relatie cu patologii corespunzatoare, care se reechilibreaza in urma unor specifice tratamente frecventiale. In prima parte a anilor `60 medicul german Voll a creat instrumente pentru a masura si stimula punctele meridianelor acupuncturii.

        Consecinta acestor contributii de cunoastere si mutarea atentiei terapeutice de la planul fizico-chimico-organic la planul subtil-energetico-vibrational si pentru a actiona in planul subtil, pentru a avea influenta in planul fizic (psiho-nero-ergo-chinezo-ortognatodonzia de Stromillo) trebuie folosite urmatoarele tehnici: relaxare, training, „autogena”, nuclee energetice ale lui Stromillo, yoga, meditatie, pranoterapia, cromoterapia, magnetoterapia, piramidoterapia, energia „orgona”, medicamente frecventiale (esente florale, uleiuri esentiale, extracte si tincturi din plante, preparate homeopatice, „psico-neuro-ergo-cinesi-ortognatodonzia”, „psico-neuro-immuno-genetica- prenatale”, sinergie mentala).

        Aici suntem in domeniul medicinei vibrationale.

REALITATEA ELECTROMAGNETICA

        Din fizica se stie ca energia vibreaza ca un diapazon, oscileaza si rezoneaza la determinate frecvente.

        Alimentele pe care le mancam, aerul pe care il respiram, persoanele pe care le cunoastem, gandurile, sentimentele, corpul si mediul in care traim sunt campuri de energie care rezoneaza cu o frecventa diferita. Energia exista in spirit sub forma de „constiinta”, in mediul mental sub forma de gand, in cel emotiv ca sentiment, in magnetism si in gravitatie drept camp , in electricitate drept curent, in campul fizic sub forma de masa moleculara, in schimbul energetic sub forma de comunicare. Lumina,  sunetul, culoarea, electricitatea, magnetismul etc., sunt manifestari ale aceleiasi energii care se diferentiaza doar prin frecventa si prin conductor.

        Atomii se comporta precum mici radiotransmitatoare care emana unde, din cauza carora fiecare corp viu, de animal sau nu, emite radiatii cu frecvente proprii care il caracterizeaza. Fiecare individ se dovedeste a fi ca un diapazon, asa cum fiecare organ ale carui celule exprima o rezonanta armonica, ce ramane constanta pana cand nu apare o modificare.

        Fiecare vibratie are o lungine de unda proprie, precum fiecare nota a unui pian. In concluzie, energia emisa de tesutul celular este articulata in rezonante armonioase (lungimi de unda) derivate din vibratia activitatii moleculare.

        Energiile electromagnetice prezente in mediu produc in jurul lor un camp ce interactioneaza cu cel care exista la suprafata pielii nostre, care se poate observa cu un tester. Activitatea acestor campuri permite corelarea energetica cu alte unde vibrationale: interactiunea tuturor acestor energii formeaza corpul bioplasmatic. Circulatia energiilor in el reprezinta sfera de cercetare a medicinei traditionale orientale, a acupuncturii, a homeopatiei.

         Descoperirea naturii electromagnetice (EM) a vietii dateaza de doar doua secole. S-a demonstrat ca forta nervoasa era de natura electrica si i s-a masurat viteza de transmitere (nasterea neuro-fiziologiei moderne). In 1924 s-a descoperit  ca undele cerebrale erau EM (Hans Berger) masurabile cu electroencefalograful si apoi cu magnetoencefalograful (1969), care surprindeau undele magnetice (Cohen D.) aflate doar la cativa centimetri de cap.

        Electricitatea este utilizata de sistemul nervos pentru a transmite mesaje, de la creier pentru a elabora informatiile si de la diverse organe pentru reactiile lor chimice.

        Chiar si oamenii se dovedesc a fi niste transmitatoare radio: semnalele strabat corpul care iradiaza unde EM in spatiu, de fiecare data cand inima se contracta emite o unda cu frecventa de la 1 la 3 ciclii pe secunda (3Hz) in limbaj radio, masurata cu electrocardiograful, muschii emit unde EM ai caror Hz variaza in functie de dimensiune si de forta exercitata.

        Deja cu 2500 de ani in urma grecii au identificat existenta unui mineral care putea atrage bucati de fier si care le dadea aceiasi putere.

         In 1600 un medic englez a redescoperit ceea ce au observat navigatorii inainte cu 400 de ani: acele  unei busole sunt intotdeauna aliniate cu cel pe care astazi ii numim poli magnetici (nord si sud) care nu coincid cu cei geografici.

        Paracelso era convins ca corpul uman are calitati magnetice si s-au facut la Londra, in 1767, primele tratamente cu socul electric. Mesmer a presupus, pe parcursul cercetarii sale, ca originea oricarei boli deriva de la o „obstructie” produsa intr-un anumit organ al corpului care impiedica circulatia „fluidului”. Acest fluid magnetic „vindeca imediat” bolile nervoase si prin mijlocire pe celelalte. Magnetismul a fost acceptat, in parctica medicala, de regele Danemarcei si Suediei. Biserica catolica a condamnat doar abuzurile. Chiar si atunci cand labele de la broastele lui Galvani au inceput sa se contracteze s-a considerat ca electircitatea era misterioasa forta vitala, dar deja in secolul trecut, la Copenhaga, se tratau diferite forme de durere cu magneti. Studii sistematice s-au efectuat in anii `30 facute publice impreuna cu cele sovietice in congresul de la Moscova (1969). In Florida s-a demonstrat (Moxey E.S.) ca ritmurile creierului uman se pot inrautati fara ca pacientul sa fie constient de acest lucru.

        Brown F.A. (USA) a demonstrat ca acele campuri slabe precum cele magnetice, de intensitate mai mica fata de cele terestre (0,4 G) care nu pot fi observate de catre om ii ajuta pe melci si pe viermi sa-si schimbe directia si pe raci sa-si schimbe culoarea. Cercetarile facute in Olanda asupra unor specii de rechini ( „squali”) au demonstrat sensibilitatea lor foarte mare la curentul alternativ. S-a demonstrat ca pasarile urmeaza campul magnetic al soarelui si al stelelor cand zboara. Se pare ca penele lor actioneaza ca niste traductori piezoelectrici in campul frecventelor radio (1-20 KHz).

        Rusul L. L. Vasilev (Leningrad) sustine ca se putea provoca mitogeneza prin stimularea electrica a celulelor nervoase si un grup de-al sau de cercetare a anuntat, in 1974, ca doua culturi izolate de celule puteau comunica prin intermediul radiatiei UV, in urma unor experiente repetate de 5.000 de ori avand un indice ridicat de succese. Ei au sustinut ca fluxul de fotoni transporta informatia de la o celula bolnava la una normala, intrerupand functionarea celei din urma ca si cand si aceasta ar fi infectata. Asemenea cercetari au fost deja incepute in 1968 de Stromillo M. M. (Italia) si de sovieticii Petrovich, Chourine si Michailova. Norvegianul Schjelderemp fiind de acord cu teoria nostra a afirmat ca nu virusul este cel care ucide ci o reprezentare  EM a acestuia.

        Galvani, Oersted si Ampere au identificat legatura dintre electricitate si magnetism, dar cand Einstein a corelat variabilele timpului, spatiului si materiei a schimbat conceptia universului. Astazi cibernetica si ecologia ne-au permis sa intelegem mediul ca un unic sistem si revolutia biofeedbackului a consimtit sa inceapa sa rezolve relatiile dintre minte si materie. Termenul indica „parcursul” prin care obtinem informatii despre procesele corpului nostru, informatii pe care nu le cunoastem in mod normal si astfel invatam cum sa controlam aceste procese printr-o intoarcere  a „informatiei”. De regula corpul se autoregleaza dar cand acest lucru nu se intampla presiunea sangelui creste, creierul se poate imbolnavi, inima poate fi perturbata.

        Corpurile emit foarte multe semnale electrice pe care putem sa le sesizam si sa le urmarim cu instrumente potrivite. Inima emite o data pe secunda o unda de polarizare care o traverseaza creand un camp dipol, care poate fi observat cu un galvanometru. Creierul emite semnale de circa 10 ori mai slabe cu o frecventa care incepe de la mai putin de un ciclu pe secunda pana la cateva mii. S-a demonstrat ca mintea poate face muschii sa se relaxeze („psico-neuro-ergo-cinesi-ortognatodonzia” de Stromillo) , ca bataia cardiaca se poate sincroniza cu ritmurile muzicale. Atunci cand rezistenta pielii este ridicata se mareste relaxarea si viceversa pot aparea stari sufletesti reactive.

        Burr H. si Northon F.S.C. (Yale) au formulat, in 1935, teoria potrivit careia toate organele vii poseda un camp electric organizator de tensiune independenta de variatiile locale de conductivitate ale pielii sau de curentii ionici care strabat tesuturile: „Campuri V”, masurate in mm. V. oscileaza la curent continuu si alternativ cu ritmuri lente si cu impulsuri neasteptate, care reflecta fie variatiile interne fie cele externe. Burr a descoperit ca toate fiintele vii sunt inconjurate si strabatute de campuri electrice care le ordoneaza si le controleaza organizand substanta fizica cu care sunt asociate. El a spus: „acolo unde este viata, exista si proprietati electrice”. Toate fiintele umane, ca si animalele inferioare si plantele au „campul V” (V=viata), care poate fi observat chiar si la distanta de corp. Prof. Stromillo M. M. obtine, in 1976, brevetul pentru „Testul Stromillo „ (S.T.) Chromatic Test for Psychosomatic Reactions” pentru a masura starile meridianelor si a organelor interne ale corpului corespunzatoare acestora. Fiecare linie a meridianelor este presarata cu „puncte” care evidentiaza, printr-o simpla utilizare a culorilor, dezechilibrele energetice electrice ale corpului, aratand unde trebuie efectuat tratamentul. Testul mai sus mentionat a fost efectuat in toata lumea de circa 5 milioane de pacienti avand rezultate excelente.

        In 1976 un grup de oameni de stiinta sovietici au descris existenta campului bioplasmatic al omului, ca un sistem fara echilibru cu un inalt grad de stabilitate.

BIOELECTRONICA „TERENULUI”

        Prin cuvantul bioelectronica se inteleg, in general, toate aparatele electronice utilizate pentru orice analiza, test asupra elementelor si partilor corpului (EAV, Vega, Mora, mineralograma, Nuclee Energetice ale lui Stromillo, Testul Stromillo (S.T.) Chromatic Test for Psycho-somatic Reactions, sau examenul urinei numit „Tumtu” sau „Bioelectronica Vincent”).

         Ne amintim ca omul inca din antichitate a afirmat ca materia este „forta” la diferite stadii de „vibratie” creata de energia Psiho Electrica Fundamentala (PEF), care se manifesta prin intermediul opusilor sai Yang si Ynn, (E+) + (E-) = Em (Energia cu Masa, adica Materia).

        Electronii este bine stiut ca oscileaza mai ales in atomii care se afla in „mitocondrii” in interiorul celulelor. Mitocondriile au un ADN propriu si cromozomi cu propriile lor gene specializate.

         Cromozomii sunt si antene sonore pe frecventele Universului. Atunci cand „terenul” (lichidele intracelulare) se altereaza mitocondriile si deci cromozomii si genele din interiorul lor nu rezoneaza pe toate frecventele, din cauza pierderii de electroni si acumularii de pozitroni, impiedicand curgerea normala a energiei Campului Psiho Magnetic Universal. Genele se modifica (ingrosandu-se) primind informatii de suferinta, durere, boala. Aceste alterari bioelectronice modifica succesiv nivelurile biochimice alterand tesuturile si generand boli atat in fiinta respectiva cat si in generatiile viitoare. Informatia bolii devine deci genetica si retraita de copii in momentul in care genele sunt solicitate la maxim elibereaza informatia, programului mental si al genezei umane: conceperea, duplicarea celulara in placenta si pe toata perioada de crestere a micului om, producand cu usurinta malformatii in copilul care e pe punctul de a se naste sau boli succesive numite „genetice”.

        Genele aflate in cromozomii mitocondriilor, sunt si cele care sufera in mare parte si cu mai multa usurinta alteratiile numite „genetice”, fixand informatia patologica a variatelor maladii determinand somatizarea lor in pacient sau in neamul lui.

         Mitocondriile sunt „centrala energetica” prezenta in citoplasma fiecarei celule umane. Ele sunt cele care produc energia vitala si deci electronii necesari pentru perfecta functionare a hologramei psihofizice care reprezinta de fapt ceea ce suntem noi.

         In interiorul mitocondriei, proteinele, carbohidratii si grasimile se combina in mod chimic cu oxigenul si in prezenta unor cantitati potrivite de vitamine si minerale produc molecule de ATP, care reprezinta in cuvinte simple „benzina” adica energia de care are nevoie organismul pentru a trai in mod dinamic.

        Cu cat sunt emisi mai multi electroni din mitocondrii cu atat mai bine functioneaza intreaga „masina umana”.

        Exista celule cu o viteza metabolica ridicata (de exemplu, celulele muschiului cardiac) care pot contine multe mii de celule de acest fel, altele doar cateva zeci. In orice caz, organismul uman este alcatuit din circa 30 de miliarde de celule, in total in jur de 400 de milioane de miliarde de mitocondrii.

        Chiar si moartea unei celule nu mai reprezinta un eveniment misterios, secretul sfarsitului ei este ascuns in mitocondrii (descoperirea s-a realizat in SUA la Universitatea din Pittsburgh.

Exemplu de modificare genetica

Prin vaccinari (de orice tip ar fi ele) introducem in organismul nostru substante toxice care modifica terenul (lichidele intracelulare si extracelulare) drept urmare celula isi pierde metabolismul specific si functional, ciclul lui Krebs este modificat, membrana osmotica isi modifica propria putere si impiedica intrarea substantelor care ii sunt utile ei si eliminarea substantelor emise, deci mitocondriile sale, care sunt partile cele mai sensibile, sunt atacate de terenul alterat. In cazul intoxicatiilor, electronii si moleculele ATP nu sunt produse in cantitati normale,deci, energia corpului isi reduce intensitatea si individul se simte slabit. In fine,  cromozomii si genele se modifica (primesc informatii noi inregistrandu-le in ele) si din cauza faptului ca nu mai pot sa rezoneze pe frecvente universale bine determinate de „calibrarea de control”. Acest proces patologic inregistrat produce asa numitele boli „genetice”.

        In acest caz, in realitate, este intoxicatia vaccinala, motorul si cauza acelor alterari genetice si a bolilor succesive ale persoanei vaccinate, chiar si pentru slabirea progresiva si ireversibila a sistemului imunitar care deriva din aceasta.

        Se stie ca in agricultura biologica, se incepe, inainte de a semana sa se studieze structura bioelectronica chimica a terenului a culturii care se pregateste pentru insamantare. Se realizeaza variate si diverse „carotaje” pentru a cunoaste analizand substantele continute in teren pentru a intelege care este „pozitia” sa fata de valorile acido/bazice a caror cunoastere ne permite in cunostinta de cauza sa inseram un tip de samanta potrivita acelui tip de teren pentru a obtine o recolta foarte buna.

        Prinicpiul analizei bioelectronice a corpului uman sau animal se bazeaza pe aceleasi principii: gasirea coordonatelor electronice ale terenului (lichidele corpului) in asa fel incat sa se inteleaga ce fel de boli se pot contacta in viitor si/sau care sunt deja contactate, daca parametrii au fost alterati fata de S.P. (Sanatate Perfecta).

        A cunoaste raportul acido/bazic si oxido/reductor al metabolismului pacientului este de foarte mare importanta pentru a putea formula orice fel de diagnostic sau terapie utila si fara a avea contraindicatii periculoase pentru sanatatea pacientului. In realitate, la spital, in sectiile de reanimare, asupra pacientului vindecat, lucrul fundamental de facut este controlul constant al raportului acido/bazic care trebuie sa fie intotdeauna in raporturi adecvate, astfel pacientul moare.

        Starea metabolismului corpului o cunoastem utilizand sangele si facand analiza sa bioelectronica. Astfel sangele arterial indica ceea ce este transportat in celule si cel din vene, ceea ce este transportat afara din celule.

        Saliva ne furnizeaza indicatii utile despre digestie, echilibrul hidric, sistemul limfatic si functia pancreatica.

        Urina ne permite sa cunoastem functia renala, hidrica, cati electroni (energie) sunt eliminati impreuna cu substantele vitale excedente si cu rezidurile.

        Prin urmare a cunoaste prima data pozitia „terenului” pacientului, in raport cu Sanatatea Perfecta este prima dintre investigatiile cognitive care trebuie efectuate, dupa ce s-a facut o exacta si satisfacatoare anamneza morfologica ( fizionomica) si o investigatie spirituala cu pacientul, in asa fel incat sa se inteleaga si ce fel de conflicte spirituale are pacientul, relaxandu-l cat mai mult posibil, pentru a-l face, treptat, sa aiba incredere in sfaturile sugerate de specialist.

        Eul/mintea interactioneaza intotdeauna in toate procesele de sanatate sau de boala, fiind cauza principala (constienta sau inconstienta) a oricarei situatii de indispozitie. Spiritul Fiintei este tot timpul activ, zi si noapte, intr-un „colocviu” informational, cu variatele organe ale corpului, dar mai cu seama cu creierul, rinichii, plamanii, intestinul, intr-un circuit inchis de comunicare de asemenea reguland umorile celulare (lichide intercelulare si extracelulare) modificand in fiecare clipa „terenul” bio-electrico-chimic al fiintei vii, pentru a putea mentine in raporturi bune echilibrul acido/bazic si puterea „RedOx” de oxido/reducere.

        Bolile, dupa cum am afirmat deja de atatea ori, sunt consecinta conflictelor spirituale care „coboara din cerul spiritului” in „pamantul fiziologic” si cand gasesc „terenul” potrivit, se inmultesc generand rezultatul conflictului, boala sau rezultatul actiunii raului adica al ignorantei.

        Erorile spirituale fac sa i se intample subiectului actiuni gresite care altereaza intotdeauna puterea acido/bazic (pH) oxido/reductor (rH) si puterea dielectrica (ro`) a tesuturilor si celulelor, deci procesele homeopatice se altereaza si chiar si temperatura corpului producand distrugerea florei bacterice intestinale, alterari nutritionale si deci intoxicarea tuturor lichidelor corpului si in final a „terenului”.

        Acizii sunt „distribuitori de protoni” potrivit a ceea ce s-a afirmat in 1923 la Broenstedt.

        In mod contrar substantele bazice sunt „protoni receptori”.

        O crestere a protonilor provoaca scaderea valorii pH-ului , o scadere de protoni mareste valoarea pH-lui.

        „Sistemele tampon” sunt prezente in organism si in sange, dintre care cele mai importanete sunt:

a)      tamponul bicarbonato-acidocarbonic > 50%

b)      sistemul hemoglobina oxihemoglobina circa 30%

c)      tamponul hemoglobina – proteina de plasma

d)      tamponul de fosfat

        Ecuatia lui Henderson – Hasselbach este importanta pentru a intelege bine sistemele tampon si raportul adecvat acid/bazic al sangelui si ale tesuturilor. Acest raport corespunde la 20:1 si trebuie sa fie tinut in mod constant.

        Se stie ca in agricultura ploile acide duc la moartea plantelor. La fel si in cazul corpului uman, dezorganizarea raporturilor adecvare acido/bazice a lichidelor corpului determina patologii care in mod inevitabil duc la moartea prin suferinta si un amplu spectru dintre cele mai diferite patologii.

        Chiar si reactiile de transmiteri de electroni activatori ai  activitatii biologice a organismului trebuie sa fie mentinute cu ajutorul unui potential electronic definit „potential RedOx”.

         Toata lumea stie ce inseamna aciditatea: otetul, lichidul bacteriilor, acidul pentru a desfunda chiuvetele etc., toti acestia sunt acizi din cauza atomilor liberi de hidrogen care „mananca” sau pornesc la atac impotriva altor atomi ai legaturii care sunt mai slabi pentru a se uni cu ei intr-un mod cat mai stabil.

        Sangele, urina si saliva reprezinta perfect starea  de aciditate a tuturor lichidelor vitale extra si intercelulare si deci, se masoara din comoditate sangele, urina si saliva. Aceste valori sunt in stransa relatie si pe langa aceasta sunt variabile in mod individual dar intotdeauna interdependente.

PARAMETRI STANDARD AI VALORILOR BIOELECTRONICE PENTRU O S.P.

Sange pH: 7,30-7,35;  rH 21,5-23,5; ro`:  190-210

Saliva   pH 6,50-6,75; rH 21,5-23,5; ro`: 296-500 

Urina  1 (recoltata dimineata imediat dupa ce ne-am ridicat din pat) pH  6,50-6,80; rH 22,5-24,5; ro`: 30-40

        Factorii sau coordonatele electromagnetice interdependente ale bioelectronicii sunt:

1 – factor de ionizare sau magnetic; masa sau de inertie: pH, deci gradul de aciditate sau de alcalinitate

2 – factor de sarcina electronica sau de electricitate, elasticitate, sensibilitate: cati electroni exista intr-un pH determinat exprimat in microvolti rH.

3 – factor de rezistivitate sau dielectric; viscozitate sau de supraincalzire exprimata in Ohms: ro` sau R.

        Toate aceastea sunt confirmate cu fermitate potrivit celui de-la doilea principiu al termodinamicii.

VALOAREA REPREZENTATIVA SI PERFECTA A CELOR TREI FACTORI AI BIOELECTRONICII

1 – pH-ul, valoare statistica a protonului (H+). Este un factor de masa sau de energie cinetica. El are locul preponderent in orice manifestare a energiei vitale si reprezinta potentialitatea magnetica si la el trebuie recondusa cea mai mare mobilitate ionica.

 2 – rH-ul, valoare statistica a electronului – prin intermediul fortei de polarizare a H₂, produs din reactia: (2H+) = (2e-) = H2, el este cu adevarat un factor de sensibilitate prin excelenta, deoarece masoara sarcina de electroni si reprezinta potentialitatea electrica.

3 – ro`-ul sau R rezistenta electrica este cu adevarat factorul principal de supraincalzire. El reprezinta rezistenta la orice supraincalzire sau in acelasi timp potentialul dielectric K, menita sa fie mentionata, capacitatea electrica C=f  (K), capabila sa mareasca aceasta supraincalzire.

        Se stie ca intr-un corp uman, in jur de 60 de trilioane de celule scufundate intr-un lichid numit apa se nasc si se reproduc, functioneaza, transmit, primesc informatii si mor supunandu-se legilor electromagnetismului, se comporta in practica ca niste oscilatori electromagnetici si aceasta conteaza pentru toate tesuturile vii.

        Exista valori electronice care nu pot fi controlate fara de care viata este imposibila. Limite destul de restranse intre care se pot manifesta delicatele metabolisme ale vietii; de ex: pH-ul nu depaseste  9,40si nu este mai mic de  6,40 ; rH nu depaseste  36 milivolti si nu este mai mic de 16; ro`nu depaseste  400 ohms si nu este mai mic de  90.

        Sarcina principala a bioelectronicii este de a cuantifica si a califica energiile electromagnetice care se manifesta si actioneaza

intr-un „teren” determinat.

        Tulburarile bioelectronice sunt doar de patru tipuri: oxidat – acid; oxidat – alcalin;

redus – acid; redus – alcalin.

        Ei sunt termeni electronici si biochimici combinati. Ei sunt folositi pentru a da  o denumire celor patru variante ale aceleiasi tulburari. O lipsa de armonie intre psihic, suflet si corp determina intotdeauna modificarea termico/nutritionala care la randul sau favorizeaza si provoasca intoxicarea (acumularea de paraziti si toxine) corpului si ca urmare apare suferinta.

        Suferinta sau durerea este o senzatie Spirituala / Psihica, Sufletului / Eu-lui atunci cand nu se respecta Legile sacre ale Naturii cele care conduc toata lume a Energiilor de aceea, dupa cum am spus deja, bolile sunt interferente in circulatia normala a energiei (E) cu variatii ale polaritatii ei in corpurile vii. De fapt boala este o modificare  a acestor „vibratii mecanice” datorate modificarii  termice moleculare si a variatiilor celei atomice.

        Polarizarile si variatiile Energiei ionoelectronice produse atat de Eul (Ego-ul Mintii) atunci cand acesta urmeaza planuri mentale aflate in conflict si deci opuse Legilor Naturii, cat si de alimentatia de proasta calitate (mancaruri nenaturale, apa, aer poluat, folosirea medicamentelor, serurilor, vaccinurilor, anxietate si stres etc.) si atunci cand modificarile bioelectronice ale lichidelor corpului coincid cu variatiile atmosferice produse de: Pamant (apus, zori, clima si anotimpuri), Luna (fazele lunare si ciclurile lunare), Soare (cicluri o data la 11 ani), Planete, Cosmos; se modifica puternic si drastic valorile bioelectronice ale corpurilor fiintelor vii; (acesta este motivul pentru care in mod ciclic si sezonal apar si dispar „gripele” si alte boli). Aceste variatii provoaca, din cauza fenomenului interdependentelor impuse de legile „fluido-termo-dinamice”, modificari in transformarea energiilor biochimice a terenului, generand intoxicare in lichidele celulelor si tesuturilor, in care spori, ciuperci, microbi virusi, simbionti se vor multiplica intr-o maniera anormala, marindu-si activitatile si, generand, in unele cazuri, chiar si prioni (denumiti si „amiloizi”) si proteine toxice produse sau acumulate in corp si formate chiar din teren.

        Prin intermediul ADN-ului, putem sa adunam toate informatiile bolilor inregistrate de electronii continuti in Genele imortale ale ADN-ului, care exista in ele din momentul aparitiei Universului.

        Doar unirea, adica intregul erorii etice, conflict spiritual + variatie bioelectrica a terenului (lichidele corpului) este cea care produce intotdeauna modificari Termo/Nutritionale, cu alte cuvinte: intoxicare, datorita tulburarii normelor activitatii bioantagoniste a sporilor, ciupercilor, bacteriilor, virusilor generand deci alterarea proceselor homeopatice si deci chiar boala si care in functie de variatele tipologii ale „terenului” si predispozitiilor genetice ale fiecareia produc orice tip de „simptom” pentru a avertiza Mintea (personalitatea) si Eul /Ego-ul Fiintei ca greseste prin felul in care se comporta.

         Cand „terenul”, apele corpului sunt in ordine, adica din punct de vedere bioelectronic in valorile Sanatatii Perfecte, agentul patogen este inactiv si nu poate elibera NIMIC deoarece nu este nici macar creat si daca este introdus imediat este schimbat sau izolat, uneori expulzzat. La fiecare variatie bioelectrochimica a terenului microbii simbiotici (endogeni) se schimba

specializandu-se asa incat sa favorizeze vindecarea bolnavului.

        Doar daca Terenul este dezorganizat din punct de vedere electronic si intoxicat din cauza comportamentelor care nu sunt in conformitate cu legile naturii, intervine boala.

       Se stie ca in orice laborator biochimic pentru a face orice microb sa prolifereze se pregatesc culturi potrivite locului in care se stabilesc. Doar daca mediul, terenul (cultura) este potrivit se produce schimbarea si proliferarea microbului si pentru a face aceasta trebuie sa avem grija sa alegem temperatura si pH-ul potrivit.

        Din cauza acestui motiv in bioelectronica se analizeaza valorile terenului fara a tine cont de tipul „agentului patogen” care poate fi stabilit acolo. Daca variem valorile electronice ale mediului (terenului) cu tehnicile oportune, reordonand pH-ul, rH-ul, ro`-ul valorile potrivite ale mineralelor, ale vitaminelor si ale factorilor vitali, cunoscand in prealabil deviatiile acestora prin intermediul refacerii proceselor metabolice, de tampon si acelea de eliminare, putem sa-l ajutam pe pacient, dupa ce va anula cauzele spirituale  (in primul rand lipsa de informatie asupra procesului de sanatate/boala) ingrijindu-l cu medicamente naturale si dezintoxicante pentru a-l duce apoi la vindecarea totala.

         Tehnica bioelectronica permite un control al ecologiei corpului si mediului precizand valorile poluarii terenului analizat. 

         Analiza electronica consta in masurarea celor trei factori fizici cunoscuti: pH, rH, ro`.

        Cu acesti trei factori putem masura curentii vietii, curenti care in realitate sunt microcurenti, care pot fi masurati gratie electronicii. Ei reprezinta in mod riguros o solutie apoasa care devine solubila prin disociere electronica.

        Formatiunile biologice, chiar si cele inerte precum fildesul, de exemplu, contin de la 12% la 14,5% apa.

        Se mai constata ca fara apa sau fara solutie apoasa NU exista VIATA.

        Din punct de vedere bioelectronic viata este definita ca o anumita stare de solutie (lichidele corpului) intre diverse limite de pH, rH si de rezistivitate  ro` si aceasta conteaza si pentru orice fel de viata microbiana in mediul fiecarui ingredient bioelectronic. Aceasta inseamna ca pentru fiecare punct cartezian din harta bioelectronica, de exemplu, in fiecare punct de pH, exista o infinita varietate de spatiu viu (ciuperca/microbiana/virala) si pentru fiecare variatie a sarcinii electronice rH-ul in functie de rezistivitatea respectivei ro` a acelui spatiu viu.

        In acel spatiu specific determinat de sarcinile bioelectronice in functie de pH-ul relativ avem nenumarate schimbari ciuperci/microbiene/virale posibile.

         De la faza micotica la cea bacteriana si in final la cea virala, orice tip posibil din familia microbiana se transforma si se schimba, in functie de variatiile valorilor (pH, rH, ro`) descrise mai sus referitoare la teren, adica valorile bioelectronice ale lichidelor extracelulare si intracelulare.

       Astfel devine indispensabil sa se cunoasca orice tip de deviatie bioelectronica a terenului, pentru a-l dezintoxica si pentru a-l putea readuce la normalitate, actionand doar asupra sarcinilor bioelectronice ale terenului, la schimburile microbiene potrivite se va gandi organismul in mod automat, prin intermediul programului mental pentru supravietuirea speciei, inscrisa in electronii continuti in genele ADN-lui.

        Pentru organismele organizate si complese, procentul de apa necesar vietii, tinde sa fie ridicat. Intr-un adult normal si sanatos procentul de apa, sange, lichid interstitial, limfa sau lichid circulant  extracelular, lichid intracelular se apropie de 70% din greutatea corporala.

        Intr-un nou-nascut acest procent se apropie de 80%. Intr-un batran el scade pana la circa 60%. Daca procentul este  sub 55% inevitabil intervine moartea.

        Moartea, trecerea, transformarea fiintei, sau incetarea vietii ni se dezvaluie potrivit intuitiei noastre sprijinita de riguroasele masurari bioelectronice ca fiind precum o limita pentru excesul concentratiei moleculare, o reintoarcere la starea paracristalina (remineralizare, reintoarcerea la „pulbere”, „pulberea pamantului”) prin eliminarea progresiva a lichidelor. Aceasta din urma se produce printr-un exces de alcalinizare cu exces de sarcina electrica si hiperpresiune osmotica.

        Toata biologia este dominata de legea pH-ului, rH-ului si ro`-ului.

        Reactiile biochimice sunt posibile numai intre valori relativ stranse (trei factori) ion/electronici. Din aceasta reiese ca valorile limita ale sanatatii si vietii sunt inscrise in interiorul spatiului biologic si electronic pe care ei il determina.

        Aceasta tehnica electronica ne permite sa precizam cu rigurozitate valorile si sensul devierileorfiziopatologice in functie de valorile S.P. (Sanatatii Perfecte), in final sa corectam in perfecta cunostinta de cauza si sa concretizam cu precizie notiunea foarte vaga de „Teren” dandu-i un caracter stiintific precis.

        O notiune precisa a terenului reprezinta de fapt un interes extrem nu doar in campul biologiei, al prevenirii si ingrijirii patologiilor dar si in domeniul cercetarii, al controlului alimentelor si al eficacitatii sau daunarii tuturor produselor farmaceutice.

        Pacientilor nostri le prescriem, pentru refacerea functiei de eliminare a pielii, frectii cu manusa din franghie pana cand se inroseste pielea si apoi racirea cu apa, o dieta hidrica (min 3,5 l pe zi) pe baza de apa cu pH-ul potrivit si cu o scazuta valoare de reziduri minerale, administrarea de anumite substante tampon (prafuri, tablete etc.) alcaline sau acide dupa caz, pentru reordonarea devierilor existente (acido/bazic + oxido/reducere).

        O dieta fundamental vegetariana, disociata, biologico/biodinamica integrala, imbinata cu „drenajul” terenului folosind in anumite cazuri,  clisme repetate si/sau saruri tampon potrivite, reactivand pH-ul intestinal si capacitatea de absorbire a mucoasei gastro-intestinale prin repopularea florei bacteriene simbiotice intestinale prin intermediul asimilarii unor produse adecvate si anumite aporturi de minerale si vitamine zilnice. Cele enuntate mai sus sunt etape, sunt caile obligatorii si necesare pentru a putea parcurge „drumul Sanatatii Perfecte”, drum pe care doar o abordare serioasa si cognitiva a terenului o poate indica.

        Repetam ca factorii care se iau in considerare in bioelectrica sunt microcurenti si sunt in primul rand in numar mic, dar ei definesc caracteristicile primordiale ale fiecarei stari a fiintei vii si in realitate echilibrul instabil al unei pozitii medii, cu o serie de actiuni si de reactii, in care predomina intotdeauna o tendinta, mai mult sau mai putin puternica in sanul fiecaruia dintre sistemele acide, bazice si de polarizare catodica in electroni (exces de sodiu sau de potasiu, putere de oxido/reducere).

        Aceasta ordine a rapoartelor este considerata drept rezultatul diferitelor actiuni contrare, ea este dependenta de trei factori unici: pH, rH, ro`, care sunt de fapt cei trei factori electromagnetici necesari si suficienti pentru a caracteriza o stare biologica.

DEFINITIA pH-ului, rH-ului, ro`-ului sau R-ului

        Cei trei factori fizici care constituie bioelectronica sunt:

pH – factor magnetic; rH – factor electric; ro` sau R – factor dielectric.

        Acesti factori fizici sunt in mod esential legati de proprietatea Apei Pure, solvent universal si ionizant al tuturor solutiilor.

        A putea controla starea acestor „ape” cu instrumente bioelectronice potrivite, reprezinta o cucerire interesanta pentru a putea cunoaste starea de sanatate a fiintelor vii.

        Mecanismele biologico-fizice care sunt legate de apa, scot in evidenta caracteristicile si constantele cele mai importante. Se stie, de exemplu, ca ea este alcatuita din hidrogen si oxigen, dar este mai putin cunoscut faptul ca apa este intotdeauna acida sau alcalina (neacida). Echilibrul chimic este instabil. Atomii care o alcatuiesc au raporturi geometrice ciudate intre ei. Apa are magnetism si caracteristici electrice, deci ea este sensibila la campuri electromagnetice (terestre, lunare, solare, cosmice) si cine stie cu cati alti factori interactioneza ea.

        Atunci cand lichidele organice coboara sub 55%, ceea ce reprezinta un procent critic dedus din analizele noastre electronice in momentul agoniei, se ajunge in mod inevitabil la moarte din cauza excesului de alcaniza superelectronizata, hiperpresiune osmotica, variatie a puterii dielectrice.

       Atunci cand rezistivitatea intregului sange scade sub 90 Ohms, moartea este inevitabila.

        Aceasta corespunde unui exces de presiune osmotica datorata unui exces de electroliti, de saruri ionizate si neionizate.

       PH-ul

      PH-ul unei solutii reprezinta logaritmul negativ al concentratiei ionilor hidrogen (H+) in solutie adica: pH=Log (H+). El este un numar care variaza de la 0 la 14,14 si valoarea pe care o primeste pentru o substanta, ofera masura aciditatii (exces de ioni H+) sau bazicitatii (exces de ioni OH-) solutiei.

        O solutie este acida cand pH-ul este cuprins intre 0 si 7,07, bazica atunci cand pH-ul  este cuprins intre 7,07 si 14,14.

        Atunci cand pH-ul este egal cu 7,07 solutia este neutra.

        Reamintim ca ionii sunt atomi legati care au pierdut sau primit un electron, astfel transformand atomul, neutru din punct de vedere electric in ion pozitiv sau in ion negativ.

         A vorbi despre pH si a nu lua in considerare rH-ul este insuficient.

        RH-ul completeaza pH-ul atata timp cat el este cel care furnizeaza masura reactivitatii moleculare a ionizarii, potentialitatea sa de reactie si tendinta sa evolutiva, electronica.

        Intre doua elemente analizate care au acelasi pH, dar care au un rH de 10 respectiv un rH de 35, exista „o lume” enorma de diferente, de proprietati si de activitati.

        Ei pot fi din cand in cand, otravuri sau remedii in functie de starea pH-ului si a rH-ului organismului viu in care sunt solicitate sa interactioneze.

        La fel sa vorbesti de rH fara sa indici pH-ul nu are niciun sens.

        RH-ul  - factor electric, reprezinta presiunea lui H₂ (sau O₂) manifestata in solutie, pe un catod inatacabil de platina intr-un circuit de electroliza introdus in solutie.

        RH-ul este logaritmul modificat de semn al presiunii lui H₂  pe catod, electrodul de platina.

        RH-ul = 0 corespunde unei presiuni de hidrogen molecular H₂  de 1 atmosfera pe cm² de solutie.

        Pentru rH = 0 presiunea de O₂ este nula. Se spune ca acel catod este polarizat la maxim de H₂. In acest caz curentul este la minim. Din aceasta se deduce ca solutia analizata este incarcata la maxim de elctroni (negativi).

        La rH = 28 exista neutralitate atata timp cat presiunea H₂ o echilibreaza pe cea a lui O₂, aceasta valoare 28 corespunde unei presiuni de H₂ (10 la 28) de atmosfera, ea este o presiune extrem de slaba care permite trecerea unui curent pozitiv.

        Din aceasta se deduce ca solutia examinata este mai putin incarcata de electroni adica mai putin negativa, decat solutia cu un rH inferior.

        RH-ul normal al sangelui uman al unei fiinte sanatoase se situeaza intre valorile de 21 si 23, pentru un pH intre 7 si 7,1 cu o rezistivitate ro` de la 200 la 220 de Ohms.

        Corespondentii potentiali se numesc de oxido-reducere, ei variaza in functie de variatia pH-ului.

        Un rH slab corespunde unei solutii reductoare. Un rH ridicat corespunde unei solutii oxidante.

        Echilibrul intre raporturile de oxidare si reducere este situat la rH =28 (neutralitate).

        La un asemenea rH potentialul pozitiv este mai ridicat in teren acid si potentialul negativ este mai ridicat in teren alcalin (bazic) si invers.

        Ro` sau R, factor dielectric sau rezistiv indica concentratia de electroliti a solutiei si semnaleaza direct puterea dielectrica a acesteia . Se masoara in Ohms pe cm/cm².

        Cu cat rezistivitatea unei solutii este mai mica cu atat concentratia de electroliti conductori este mai mare si puterea dielectrica este mai mica.

        Rezistivitatea este inversul conductibilitatii electrice si a presiunii osmotice.

        Rezistivitatea unei solutii este o functie directa a puterii sale inductoare specifice si a capacitatii sale electrostatice. In consecinta, activitatea unei solutii organice apoase este legata de rezistivitatea sa la puterea sa ionizanta si la capacitatea sa electrostatica.

        De aici reiese ca fiecare aport exagerat de minerale prin intermediul alimentatiei sau al bauturilor, apelor minerale sau nutritiei cu alimente produse in urma utilizarii ingrasamintelor chimice sau cu carne macinata de la animale ingrasate prin stabulatie si hranite cu produse cu aditivi sau folosirea medicamentelor chimice, introducerea in corp a vaccinurilor, serurilor, toxinelor; autoprovocarea de anxietate, stres, fobie, va perturba activitatea vitala a apelor corpului, introducand electroliti conductori, cei care maresc, daca nu sunt eliminati, conductibilitatea terenului, micsorand rezistivitatea sa.

        Una dintre caracteristicile comune bolilor moderne din tarile „civilizate” este aceea de a avea o scazuta rezistivitate a sangelui. In mod normal in bioelectronica se obisnuieste sa se masoare acesti trei factori mai sus descrisi din: saliva, urina si sange; uneori chiar din excremente. Putem afirma ca valorile sangelui la tinerii adulti sanatosi au urmatoarele valori ale pH-ului: de la 7,2 la 7,35, in timp ce valorile corespunzatoare limitei extreme a vietii, mortii sunt: 6 si 9,4.

         Pentru rH valorile limita ale vietii, in cazurile de degenerare terminala, corespund unei rezistivitati minime a sangelui egala cu 100 – 120 Ohms, S.P. fiind cuprinsa intre 190 – 200 pentru adulti si de 220 – 250 pentru sportivi.

                                                                             Mario Michelangelo Stromillo

Arhiva fisiere

• Memoria alimentelor
• Cu Medicina Cosmosofica a lui Stromillo traim deja viitorul
• Medicina Cosmosofica
• Educatia Sufletului
• Dragostea in arta
• Calcification the cause of old age
• Menstruatia
• Precepte, maxime si reguli sanitare
• Viata este un ansamblu de oscilari nucleare in perfecta armonie intre ele
• De Arte Medica Synthesis
• Clinica Medicala Homeopatica
• Principii de medicina macrobiotica
• Lectii psihiatrie
• Bioterapie
• Cercetare de prof. Mario Michelangelo Stromillo
• Foto-cromo-radiant
• Medicina
• Minerale
• Dragostea adevarata
• Infarct
• Aditivii Alimentari
• Majoritatea oamenilor importanti ai omenirii au fost vegetarieni
• Fiinta umana - vizualizarea clara a unui camp electromagnetic rotativ pus in miscare de propiul sau centru
• Sida nu exista si nu a existat niciodata
• ce poate creierul
• revolutie genetica
• IN MEMORIAM OCTAVIAN PALER
• CROMOTERAPIE
• CE BEM, CE MANCAM?
• ILUZII OPTICE!!!
• RENASTEREA VULTURULUI
• Paste Fericit
• MAMA NATURA - MANA UMANA
• MAMA NATURA - FETUS UMAN
• CELE MAI BUNE 13 ALIMENTE PENTRU SANATATEA TA
• Program de purificare niciodata conceput pana acum - Mario Michelangelo Stromillo
• IT IS BEATIFUL
• TEROARE!
• IMAGINI SUPERBE DIN SPATIUL COSMIC
• FEMEA IDEALA
• DRAGOSTE ADEVERAT
• FETITA CU 2 FETE
• LOUVRE
• CE-VOI-FI-CAND-VOI-FI-MARE
• BRASIL
• DEOSEBIT
• DOCUMENT
• FAUNA - FLORA - WINDERMUIS
• I BELIEVE
• PRIMAVARA
• TEMPO
• VERYNICE
• BALLENESSUDARGENTINES
• PENTRU_PRIETENI
• COLORIAGE
• A LITTLE PEACE
• BEST OF 2006
• BLOEMEN
• CODUL_SAPTE
• DACA_VREI_FERICIRE
• exlusiv_doamnelor
• FURCULITA
• NATIONAL GEOGRAPHICS PHOTOS
• PARADOXUL
• PHOTO SUPERBE
• PENTRU_VOI
• CURCUBEU
• DALI
• FANTASTIC MACINE
• ITALY
• MINUNI_2006
• WORLD CHAMPION
• CELE MAI INTERESANTE STATUI DIN LUME
• STAY RESSAMLIK
• TEST DE PERSONALITATE TIBETAN
• 10 REFLECTII CASATORIE
• WONDERFUL
• APA SAU COCA COLA
• PEOPLE
• ROMANIA-UN PIC DE NOSTALGIE
• GUINNES BOOK OF WORLD RECORDS
• MEGA PROYECTOS DE CONSTRUCCION EN DUBAI
• PASSCONTROL
• AFGANISTAN
• DANZA LENTA
• ECONOMOSIND VIATA
• BEIGING OLYMPICS 2008
• POESIAE COMESTIBILE
• NU TOTI POT OBTINE O VICTORIE CU FORTA
• MANCARE PENTRU VENDECARE
• CALATORIE FANTASTICA
• CE BEM, CEMANCAM?
• ACUARELE
• GARDASIL,VACCINUL CARE UCIDE!
• LOVE YOUR LIVER
• BEATIFUL PHOTOS
• CARPE-DIEM
• VREI SA INCHEI IN FOR..
• DANZA
• BEST
• TRENUL VIETII
• UN CALCUL SIMPLE
• EXCELENT!
• ASTRONOMIA
• BUCEGI-MISTERE
• NU VACCINURILOR!!!!
• LA VACCIN DE LA CONSPIRATION
• JURNALISTA PUNE SUB ACUZARE OMS ONU PR. GRPA PORCINA