| SANATATEA SI LEGILE SALE BY MARIO MICHELANGELO STROMILLOCu foarte mult timp în urmă,atât de îndepărtat încât mintea umană nici măcar nu şi-l poate imagina,Universul s-a format din nimic altceva decât dintr-un Gând. Fiecare fiinţă umană este creatăca şi energie, căreia îi este dat un nume sau un număr astfel încât să poată firecunoscută în orice parte a Cosmosului, chiar şi atunci când aceasta devinematerie, ca urmare a necesităţii şi evoluţiei spirituale. Din păcate Oamenii se îmbolnăvesc,iar atunci Aceştia încearcă să-şi îngrijească propriul corp material de bolilecare se formează, cauzate de un dezechilibru al forţelor şi de mulţi factorimateriali: hrană, aer, apă, serviciu, mediu, îmbrăcăminte, etc ....etc....darvindecarea va avea loc doar dacă „bolnavul” va reuşi să reechilibreze spiritulcu corpul, ce posedă rolul de înveliş al inteligenţei, care este energia. Este important de subliniatfaptul că şi formularea fiecărui gând şi fiecărei idei duce la eliberarea deenergie. În orice emoţie, orice sentiment afectiv, impuls de dragoste sau ură,există un element stimulator sau mai bine spus un aspect energetic. Nu existăidei separate, reprezentaţii pure, orice idee reprezentând o forţă şi înconsecinţă concepţia idee-forţă este pură realitate. Bolile reprezintă ultimul stadiufizic al unei suferinţe de ordin material, acestea fiind în realitate cauzatede un dezechilibru energetic pasiv, astfel încât organele îşi scad gradualactivitatea până la încetarea completă a acesteia. Dacă de exemplu mai multepersoane se adună şi emană cu ajutorul minţii energii pozitive în scopulrealizării unei idei sau a unei reuşite cu privire la o vindecare, forţacosmică creşte, creând vârtejuri de energie curată şi luminoasă, care va înlătura întunecimea ce înfăşoarăorice fiinţă bolnavă. Energia produce o creşterespirituală şi schimbă calitatea vieţii, pentru persoana însăşi dar şi pentruceilalţi; persoana „bolnavă” va ajunge la punctul în care nu va mai avea nevoiede medicamente, care chiar dacă atenuează simptomele în anumite tulburări,provoacă daune mai mult sau mai puţin devastatoare altor organe. Reechilibrarea energetică a unuipacient se poate efectua atât pentru dureri mai mici, cât şi pentru boli grave,în toate cazurile fiind un stimulent pozitiv pe calea vindecării, un factorfavorizant excelent al relaxării complete şi al somnului. Aceasta, prinîntărirea şi reglarea circulaţiei energetice din toate zonele corpului,porneşte procese de dezintoxicare în vederea eliminării toxinelor, alinădurerea acută şi cronică, regenerează ţesuturile şi induce o stare de relaxareprofundă. Reglarea circuitului energetic reactivează sistemul endocrin,limfatic, circulator, digestiv, urinar, revitalizează sistemul nervos şineurovegetativ, întăreşte sistemul imunitar, restabilind echilibrul energeticgeneral al organismului, combate în mod eficient efectele cauzate de oalimentaţie greşită, de poluare, stres... Numărul terapiilor poate variaîn funcţie de tulburările de care suferă pacientul, putând recurge la maimulte, obţinându-se rezultate chiar şi lucrând de la distanţă. Aceste afirmaţiiar putea însemna pentru multă lume o adevărată nebunie sau fantazie extremă,dar ajunge să considerăm că putem face înconjurul Universului cu gândul şiîntoarce înapoi într-o secundă, având în acelaşi timp capacitatea de a rezolvaprobleme de dezechilibru energetic, cauzate de noi înşine sau de alţii. Terapeutul poate conducenenumărate experienţe lucrând doar cu mintea, care este centrul vieţii de lacare pornesc toate gândurile noastre, care au capacitatea de a modificarealitatea. Cauzele principale ale bolilorsunt egoismul, dorinţa şi pasiunea pentru forma materială, de fapt tot ceea cese manifestă pe plan fizic, psihic şi mental îşi are originea în planul moral.Durerea joacă rolul de a restabili armonia, aceasta nefiind cunoscută înplanurile mai înalte ale vieţii, există pe pământ, unde sufletele suntprizonierele materiei şi ne ajută să reflectăm şi să ne schimbăm: suferimpentru că nu am evoluat. Este important să ne amintimfaptul că gândurile noastre fac parte integrantă din starea de bine, întrucâtdacă noi emanăm continuu gânduri pozitive de bucurie, dragoste, gânduri bune,vibraţiile active ne ajută să rămânem mereu sănătoşi; dacă, în schimb, nutrimidei pasive, gândindu-ne la durere, la rău, la ură, vom crea un dezechilibruenergetic şi în consecinţă suferinţă şi durere. Omul va trebui să înţeleagă cănu există separare, ci doar unitatea unui întreg, ce reprezintă DragosteaUniversală. Naşterea are rolul de a ducefiecare fiinţă să călătorească în timp, pentru ca din necunoaşterea vieţii săajungă la cunoaştere şi adevăr pe care şi le însuşeşte prin intermediultimpului şi a locurilor existenţei sale. Trebuie să înţelegem că omuleste mai întâi de toate Spirit, corpul reprezentând învelişul sufletului,necesar existenţei pământene, un fel de îmbrăcăminte! Fiinţa umană este o structurăcompusă din diferite tipuri de energie şi posedă stadii superioare şispirituale, cu posibilităţi de evoluţie, deci cunoaşterea acesteia nu poate fiexprimată doar în termeni strict ştiinţifici. Nu există deci niciun instrumentde măsură mai bun decât fiinţa umană, care posedă în ea însuşi cele maicapabile şi complexe şi mai ales cele mai subtile organe senzoriale.Instrumentele externe create de ea însăşi reprezintă în definitiv o completarereferenţială şi parţială. În cazul în care aceasta vaprogresa în purificarea instrumentelor sale interioare, va produce în modnatural instrumente complementare externe mai bune. Fiecare porţiune de materieconţine energie, materia fiind deci energie în stare potenţială sau latentă, şiva deveni cinetică sau de mişcare atunci când va fi eliberată. Nucleele energetice ale luiStromillo (N.E.S.) nu fac rău, întrucât curg întotdeauna în cantităţile de carereceptorul are nevoie, declanşează autovindecarea, revitalizând corpul şimintea, restabilind echilibrul dintre diferitele părţi ale fiinţei umane,eliberează blocajele energetice, elimină otrava din corp datorită stimulării secreţiilor renale,intestinale, nazale, lacrimale, curăţării urechilor şi a pielii. Pot apăreaatacuri uşoare de febră şi reapariţia simptomelor unor boli avute în trecut,este vorba de un fenomen absolut trecător, întrucât după purificarea corpuluise revine la o stare perfectă de sănătate. În semplicitatea lor, N.E.S.constituie o centrală energetică întotdeauna activă, la care poate avea accesoricine în orice moment al zilei sau în timpul liber: Prin aplicarea zilnică aacestora, N.E.S. vor bloca multe boli în evoluţie, creând astfel false problemeşi îngrijorări nejustificate, dar energia devine un ajutor natural ce modificătot ceea ce se formează în stare de dezechilibru energetic: dureri, boli,slăbiciune fizică şi psihică, insomnii, stres, etc....etc... Potrivit gândirii indiene, omul modern trăieşte în
epoca lui Kali, dar acest termen Kali este pronunţat diferit faţă de cel al
zeiţei Kali, care este asociată cu distrugerea. Kali de odinioară înseamnă rău.
Aceasta este epoca Kali-ului rău în care tot ce este viu va fi distrus.
Culoarea neagră este asociată cu Kali. Krishna ar putea fi albastru-negru.
Istoria Kalpa-Rudra-Narayana din Purana înseamnă distrugerea unei ere şi apariţia
alteia. Să fie oare un alt grad pe spirala evoluţiei? Omul se mişcă într-o altă
vibraţie în afara celei de-a patruzeci şi noua? Se îndreaptă către un nivel
spiritual mai înalt? În termeni ştiinţifici, omul se îndreaptă dinspre o masă
mai densă către o masă mai puţin densă? Dacă ar exista mai puţină densitate în
om, acesta ar putea avea mai multă mobilitate în spaţiu. Culorile
albastru-negru asociate lui Krishna şi Narayana au avut întotdeauna puterea vindecătoare
şi distructivă.
Umanitatea pare să trăiască şi astăzi învăluită de
o ceaţă densă de inconştienţă, în care puţini sunt cei ce găsesc forţa necesară
pentru a se distinge, în ciuda tentativelor seculare inutile de reînnoire,
convinşi fiind de cât sunt de nejustificate suferinţele, nenorocirile,
diviziunile şi războaiele cauzate de folosirea greşită a voinţei, a cuvintelor
voastre, sentimentelor, inteligenţei voastre. ...Aceste haruri, pline de posibilităţi cosmice
nemăsurate, ar fi trebuit să le folosiţi pentru crearea unor lucruri utile
pentru evoluţia voastră, în armonie cu celelalte fiinţe şi cu natura. Câtă distrugere şi cruzime aţi revărsat pe pământ!
Pe parcursul vieţii voastre acumulaţi tot mai multă frică ce vă face să trăiţi
o viaţă lipsită de seninătate, încovoiaţi de greutatea sclaviei şi exploatării
ce nu vă distruge doar pe voi, ci şi mediul în care trăiţi. Amintiţi-vă: când se ignoră legile Universului se
pierde dreptul la seninătate şi se cunoaşte frica de moarte. Cu toate că încercăm să coborâm cu aripile
spiritului de-a lungul străzilor voastre pentru a căuta printre voi un colţ de
armonie, observăm, din păcate, că majoritatea sunteţi ocupaţi cu scopul
nesănătos de a o sufoca. Aţi construit case, grădini şi parcuri, şcoli,
biserici şi săli de sport; v-aţi înconjurat de statui, tablouri şi de o
multitudine de obiecte ce au îmbunătăţit condiţiile societăţii voastre. Aţi atins un anume progres construind fabrici,
spitale, farmacii şi magazine. Aţi stimulat economia prin intermediul pieţelor
şi a comerţului. Aţi scurtat distanţele spaţiu-timp ale călătoriile
voastre, deplasându-vă cu avioane, nave şi automobile de mare viteză; v-aţi
eliberat de eforturi realizând maşini tot mai sofisticate ce desfăşoară în mod
automat mii de lucruri pentru voi. Dar la ce vă foloseşte faptul că aţi realizat toate
acestea? Priviţi degradarea tot mai accentuată pe care aţi cauzat-o în mediul
care vi-a dat viaţă; aceasta, sub toate aspectele sale, dezvăluie hotărârea
stupidă a omului pământean de a continua concepţia greşită de viaţă, care nu
are nicio legătură cu existenţa omenirii şi a naturii. Sunt semne evidente ce dezvăluie subordonarea
inconştientă a multora la egoism, care, pentru a poseda obiecte şi bani, calcă
totul în picioare şi intră într-o cursă distructivă şi mortală. Totul este deja schimbat pe Pământ, şi oricât aţi
încerca să împodobiţi faţada, aţi transformat planeta noastră într-o închisoare
superaglomerată şi urât mirositoare din care nu mai există scăpare. Ignoranţa legilor armonioase şi injustiţia au
hrănit întotdeauna coşmarul fricii care, în toate aspectele sale, se prezintă acum
îmbrăcată în veşminte de culori tot mai sumbre, ce vă face să trăiţi zilnic în
instabilitate şi nesiguranţă. De ce nu vă puneţi întrebări cu privire la
semnificaţia reală a ceea ce voi numiţi progres? Şi dacă sunteţi convinşi că l-aţi realizat, de ce
vă văd veşnic trişti, apatici, descurajaţi, nesatisfăcuţi şi plictisiţi? Vă vedem descurajaţi, neliniştiţi, nesiguri, plini
de ură faţă de viaţă, vă auzim blestemând-o în timp ce o profanaţi călcând în
picioare, în numele Legii Universale care o conduce, marile fiinţe care o fac
să funcţioneze; deseori nici nu vă daţi seama că blestemaţi lucruri în care
spuneţi că nu credeţi. Nu este poate mai prejos de idealurile omeneşti realitatea
a tot ceea ce aţi creat în lumea voastră? Cine a creat suferinţele, nenorocirile, durerile,
diviziunile, certurile, frica, disperarea, lipsa de armonie, tâlhăriile,
sclavia morală şi fizică, jignirile aduse oamenilor, animalelor şi lucrurilor
naturii; cine a alimentat de-a lungul secolelor rasismul, exploatarea omului,
ura, neînţelegerile; cine a nutrit ranchiună, invidie, ipocrizie,
înşelăciunile, răutatea, prejudecăţile, superstiţiile, negativismul; cine a lăsat
moştenire generaţiilor numai nenorociri, cine a furat liniştea şi bunăstarea,
cine a exercitat puterea şi constrângerile, cine a inventat banii, bombele,
instrumentele morţii; cine a indus foamete, tristeţe şi descurajare; cine a
înmulţit catastrofele, genocidele, luptele, războaiele, accidentele, delictele,
violurile, violenţele, risipa, bolile, malformaţiile, nebunia, mutilările,
impotenţa, ororile, nepăsările, imperfecţiunile, captivităţile? Cine a consumat, erodat şi degradat Pământul
nostru, cine i-a murdărit oceanele, poluat lacurile şi râurile, cine i-a
dezbrăcat şi uscat câmpiile, văile şi pădurile; cine a invadat planeta cu
mizerie, a aglomerat străzile cu mijloace de transport şi vehicule, cine a
transformat oraşele în absurdităţi halucinante şi haotice? Cine continuă să colecţioneze arme biologice,
chimice şi atomice? Cine a creat frontierele, divizat Pământul în multe
moşii nu doar pentru a face hărţile cât mai colorate, cine comercializează,
parcelează şi vinde teritorii, cine îşi însuşeşte resurse ce aparţin
patrimoniului comun al fiinţelor de pe Pământ? Cine altul...dacă nu omul?!!!! Însă acesta, în ciuda acestei înşiruiri mai mult
decât elocventă, aruncă vina pe D-zeu, pe cer, pe divinităţi, pe ghinion sau pe
Eva. Îi este frică de necunoscut, îl sfidează
nepedepsit, îl încalcă şi se ascunde, după ce cauzează daune ireparabile, în
spatele paravanului absurd al fricii de extratereştri care, după opinia sa,
fiinţe ale altei lumi, ar coborî pentru a invada Pământul, pentru a-l distruge
şi pentru a supune supravieţuitorii unei sclavii eterne şi întunecate. Dar ce ar mai putea distruge aceşti invadatori
fantomatici, dacă la acest lucru v-aţi gândit voi, şi ce fiinţe ar putea
transforma în sclavi, dacă sunteţi deja voi înşivă sclavii voştri, ai
sistemului vostru şi ai închisorii pe care aţi construit-o? Lumea basmelor, puteţi fi siguri, nu înspăimântă
Pământul şi creaturile sale, în timp ce realitatea voastră distruge nu doar
fantazia, armonia, dragostea şi frumuseţea, ci şi întreaga voastră VIAŢĂ. SĂNĂTATEA ŞI LEGILE SALE Toţi, împreună cu medicii,considerăm că ştim ce înseamnă SĂNĂTATE, dar când cerem cuiva să o defineascăîn mod explicit se observă o anume nesiguranţă, aşa cum se întâmplă cu tot ceeace pare a fi evident, dar care în realitate este mult mai complicat decât secredea. Se vor obţine astfel mai multe răspunsuri, de tipul: „înseamnă să nesimţim bine”, „înseamnă să nu fim bolnavi”, „înseamnă să ne simţim în formă”,„înseamnă să nu suferim”. Din majoritatea răspunsurilor sepoate evidenţia că noţiunea de sănătate este deseori subiectivă. Ar fi oricum util să încercăm săo definim în mod obiectiv: individul este un laborator enorm în care, în modconstant, se produc reacţii de orice fel. Este o maşină mare compusă din diferiteorgane, fiecare dintre acestea având propria-i funcţie specifică, dar care demulte ori interacţionează între ele. Fiecare celulă din corpul nostru este unlaborator complet. Starea noastră de sănătatedepinde chiar de bunul mers al acestei neîntrerupte activităţi în întregimeasa. Dar este vorba atât de un echilibru fizic, psihic, cât şi spiritual.Nenumărate studii efectuate asupra creierului, în special asupraneurotransmiţătorilor, par să demonstreze, fără niciun dubiu şi cu tot maimultă claritate că psihicul nostru, atenţia noastră, memoria noastră şi toatecelelalte funcţii pe care suntem obişnuiţi să le atribuim creierului, depind decâteva reacţii electro-chimice. Deci a fi „sănătoşi” înseamnă ane bucura de o senzaţie de bunăstare fizică, spirituală şi mentală, ce derivădintr-o funcţionare perfectă a tuturor reacţiilor care au loc în organismulnostru şi de un raport perfect între cosmos şi oameni. Ar fi trebuit să intuiţi demultă vreme că timpul şi spaţiul sunt dimensiuni necesare evoluţiei spiritualea oamenilor şi că, pentru a le cunoaşte, trebuie să lucraţi în acestea, să văînchideţi propriul corp şi sufletul, cape urmă să ieşiţi cu acesta, mai buni, mai eterici, într-un singur cuvânt:transformaţi. Când se ating anumite argumentecu privire la structura omului, interlocutorii se comportă ca şi copiiibosumflaţi, pregătiţi să închidă expresiile vieţii în formule cristalizate şirestrânse! Înţelegem sentimentul invidiei,dar fiţi siguri că suntem imuni la acesta; acesta obstaculează şi deseoriînchide calea pe care ajung sfaturile şi ajutorul nostru. Patogeneza „obezităţii” poate ficonsiderată în homotoxicologie o fază de depunere de reziduuri în mezenchim.Dintr-o examinare atentă a etiopatogenezei obezităţii, cea de tip ginoid ocupă unloc important. Această formă este întâlnită în special la femeile cu activitateovariană şi apare, în general, în perioada pubertăţii, putând fi prezentă şi lasexul masculin când există manifestări de hipogenitalism. Adipozitatea în forma de tipginoid are mai mult caracter hiperplazic. Ţesutul adipos se localizează în jumătatea inferioară a corpului,dincolo de linia orizontală care traversează buricul şi cu predilecţie în zonapelviană; de la această zonă se distribuie până la genunchi („culotte de cheval”)sau până la călcâie („pantalon de zuave”). Cauzată aproape întotdeauna dedezechilibre alimentare ce duc la tulburarea raportului protide/lipide,prezintă complicaţii metabolice scăzute, importante fiind în schimbcomplicaţiile de ordin mecanic cum ar fi artroza, slăbiciunea ligamentelor,tulburări ale circulaţiei venoase, formarea varicelor şi ulcerul varicos. Organismul obezului conţine apăîn cantităţi mai mici decât organismul cu greutate normală, retenţia de apă,atunci când este prezentă, putând fi considerată un episod tranzitoriu ce poatefi atribuit mai multor factori: endocrini, renali, dietetici şi psihologici. Deci, folosirea diureticelor înobezitatea comună, poate fi considerată o eroare terapeutică care, pe lângăfaptul că poate provoca posibile dezechilibre electrolitice poate duce lahiperaldosteronism şi, deci, la o secreţie secundară de ADH, responsabilă deobezitatea rebound, printre cele mai dificile de tratat. Celulita este o afecţiunediferită de obezitate, a cărei denumire ştiinţifică exactă este distrofiedermo-hipodermică. Boala nu reprezintă nicio stare inflamatoare şi nicioinfecţie la nivelul dermei şi al hipodermei ci, dimpotrivă, exprimă o alterarea permeabilităţii vasculare dermo-hipodermice, un aport scăzut de substanţenutritive şi de oxigen, o acumulare de reziduuri, o reacţie fibro-scleroticăasupra ţesutului conjunctiv. Ridurile feţei nu reprezintăexpresia marcată a unui sentiment, aşa cum se crede în popor, acestea sunt defapt cauza unei îmbătrâniri cutanate care se exprimă printr-o diminuare atonicităţii pielii, printr-o scădere a funcţiilor glandelor şi funcţiilorcirculatorii, printr-o relaxare a muşchilor feţei. Toate tratamentele împotrivaridurilor au ca obiectiv regenerarea ţesutului elastic. Tratamentele cele mairăspândite sunt injectarea locală decolagen, peeling-ul, dermoabraziunea, laserul, acupunctura, ridopunctura şifito- cromopunctura lui Stromillo. Principalele tipuri de riduriale feţei sunt denumite astfel: · Ridurile aventurii · Riduri de reflecţie · Riduri de oboseală · Ridurile sexualităţii Cauzate de slăbirea ţesuturilorpleoapei inferioare. · Ridurile lui Venus · Ridurile danturii · Riduri sociale · Ridurile lui Marte · Ridurile lui Mercur · Ridurile Lunii · Ridurile lui Jupiter Pielea este ca un ecran de televizor,imaginea apare defectuoasă atunci când în spate există ceva ce nu funcţionează. Deci nu ecranul trebuie reparat,ci defecţiunea care stă la baza acestei imagini defectuoase. Febra este o reacţie aorganismului de combatere a agentului infecţiei. Febra, în cazul în care nuatinge puncte extreme, nu ar trebui să ne îngrijoreze; este un simptom „bun”,bineînţeles dacă există un diagnostic. Când temperatura creşte,microbii sau viruşii nu se mai pot reproduce. Un organism care face deseorifebră, demonstrează că este sănătos şi că reacţionează cu forţă la agresiuni. În anumite aspecte, copiii suntmai avansaţi, iar alteori sunt mai în urmă. Unii umblă la zece luni, darvorbesc la treizeci, alţii pronunţă câteva cuvinte, dar nu prea stau bine înpicioare. Nu putem spune că este vorba de întârzieri până: la opt luni pentruprimul dinte, şaptesprezece luni pentru mers, doi ani pentru vorbire. În ceea ce priveşte statura,copiii sunt „programaţi” dinainte; nici măcar cu ajutorul terapiilor puse lapunct de institutul nostru nu-şi vor putea depăşi limitele, dar, cu siguranţă,eliminând toţi factorii ce cauzează întârzierile, acestea vor ajuta organismulsă valorifice la maxim posibilităţile sale. Dacă nu puteţi zâmbi, atunciînvăţaţi să zâmbiţi. Credeţi că nu are nicio legătură cu medicina? Vă înşelaţi,întrucât comunicarea cu ceilalţi devine mai uşoară şi în consecinţă şi moralulva fi ridicat. Din observarea şi cercetareapacienţilor noştri, ne rezultă că există persoane triste, închise, timide,deschise, temătoare, bănuitoare, mai sunt şi cele ce abia reuşesc să zâmbească:zâmbiţi mai des. Organele voastre interne, în special stomacul, vor firecunoscătoare. Amigdalectomia este o operaţieinutilă şi devastatoare pentru sănătatea pacienţilor. Medicii igienişti ştiu săo vindece; este ilogică întrucât operaţia nu modifică în niciun felfragilitatea terenului care favorizează angina. Cu atât mai puţin ar fi cazulsă înlăturaţi amigdalele hipertrofice fără angină. Amigdalele, pe lângă faptulcă joacă un rol foarte important în organism, sunt considerate şi santinelelecăilor respiratorii superioare; înlăturându-le, microbii atacă căileinferioare. Bolile la nivel respirator,precum astmul şi isteria, pot fi ajutate de artă, de culori, de muzică, demişcări ritmice şi de ocupaţiile ritmice – cum ar fi ţeserea cu fibre colorate,vorbirea sau respiraţia ritmică şi dansul. Cândva, poate, fizicienii,fiziologii şi psihologii vor fi în măsură să găsească drumul prin acestlabirint de interpretări imperfecte şi nu se vor mai comporta ca orbul care aidentificat elefantul (o poveste care nu are nevoie să fie repetată) sau canebunul, care, la ospiciu, îşi scria lui însuşi scrisori. Când psihiatrul îlîntrebă pe pacient ce face, acesta îi răspunse calm: „Scriu o scrisoare”.Psihiatrul, satisfăcut, îl întrebă din nou: „Cui îi este adresată scrisoarea?”.Pacientul răspunse din nou liniştit: „Mie însumi, bineînţeles!” Atunci mediculîntrebă: „Şi ce anume scrii?” Atunci pacientul răspunse: „Nu ştiu; nu am primitîncă scrisoarea”. Dilema de acest tip se numeşteîn Budismul Zen „legătură dublă”. Indiferent de întrebarea pe care o punemedicul, acesta intră în dificultăţi dince în ce mai mari şi îşi întinde singur capcana; la fel se întâmplă când sereexaminează diversele interpretări ale culorii, dictate de sistemul mintal al maimultor tipuri de indivizi. 1. Pentru realist, culoarea roşie a trandafirului depinde detrandafir. 2. Pentru fizician, culoarea trandafirului depinde de luminareflectată. 3. Pentru fiziolog, culoarea trandafirului este roşie cândeste privit direct, dar este galbenă sau gri în funcţie de ochiul care îlpriveşte. 4. Pentru psihologi, roşul trandafirului nu este altcevadecât o însuşire a florii, nu o caracteristică a luminii şi nicio manifestare aochilor, ci e pur subiectiv şi depinde de cel care îl priveşte. 5. Pentru pictor, trandafirul reprezintă creaţia sa pepânză. 6. Pentru noi, un trandafir este un trandafir: rămâne unreflex semantic al modalităţii de răspuns al persoanelor. Când celulele se adaptează unuifactor de tensiune reîntorcându-se la metabolismul său primar de evoluţie,acestea nu fac altceva decât să folosească înţelepciunea corpului care zaceadormită în modelul său potenţial, structurat subatomic. Gândul este vibraţie, o vibraţiefoarte puternică, ce poate anula spaţiul şi timpul. Omul şi universul sunt alcătuiţidin aceleaşi elemente; aceştia interacţionează între ei. Tratamentul trebuie săînceapă din interior spre exterior, de sus în jos. Occidentul atacă boala dinafară. Germenii sunt trataţi cu medicamente: dar germenii sunt una din cauzeletulburărilor. Germenii sunt cauza sau rezultatul bolii? Răspunsul la aceastăîntrebare reprezintă cauza erorii medicinii comerciale pe plan filozofic. Emoţia este un răspuns expresivplasmatic. Stimulii plăcuţi sau vibraţiile potrivite provoacă o emoţie aprotoplasmei din centru către periferie. Dimpotrivă, stimulii neplăcuţi, sauvibraţiile greşite provoacă o emoţie de la periferie către centrulorganismului. Aceste două direcţii de bază ale curenţilor plasmatici biofizicicorespund celor două efecte de bază ale aparatului emoţional: plăcerea şidurerea. Mişcarea fizică plasmatică şi senzaţiile emoţionale corespunzătoaresunt identice din punct de vedere funcţional. Sunt indivizibile. Se ştie că dinpunct de vedere funcţional nu sunt doar identice, ci şi antitetice în acelaşitimp, excitaţia plasmatică biofizică se manifestă printr-o senzaţie, iar osenzaţie se exprimă printr-o mişcare plasmatică. Această senzaţie este corelatăcu forţa de bază a vieţii însăşi. O emoţie plăcută înseamnă mişcare, extindere,orientare către un câmp de creştere, o emoţie neplăcută înseamnă retragerea însine însuşi, a fi egocentric şi inhibat. Toate bolile ar trebuitratate cu ajutorul acţiunii atomice a remediilor. Introducereaîn corp a remediilor electromagnetice nu este însoţită de o asimilare fizică ci de o explozie atomicăce eliberează energia încarcerată de rigiditatea musculară,de nelinişte si de o respiraţie incorectă. Cu ajutorulacestora se restabileşte activitatea moleculară normală. Aş dori să le reamintesc acestorsoloni ai medicinei care încă resping teoria căradioelectronica anihilează spaţiul-distanţa, dar în realitate foloseşteforţele care dau viaţă în spaţiu pentru a surveni vindecarea; deci, vă placesau nu, radioelectronica este astăzi noua medicină a spaţiului. Vibraţiiledevin auxiliarele medicinii radioelectronice ale spaţiului, întrucât vin dinpământ, fiind înrădăcinate în sol şi în plante, în cadrul cosmosului, şi dincosmos revin pe Pământ. În acest sens principiul podului spirală ar putea fiaplicat culorii: culoarea leagă Pământul, viaţa plantelor, animalele şi omul cuUniversul. Culoarea evoluează ca o spirală sau ca o viţă de vie, iar efecteleculorii produc schimbări la toate nivelurile prin intermediul vibraţiilor, carese mişcă ca şi cum s-ar transfera de la un nivel la altul. Aceste experimente deradioelectronică efectuate de noi de aproximativ cincisprezece ani trateazăefecte mult mai importante decât celefizice, din moment ce întreaga materie este la bază vibraţie. Concluziaevidentă la care se ajunge este că starea de bine este rezultatul armoniei însistemul complex de vibraţie care implică structura organică a corpului. Cauza radicală a bolii, potrivitconvingerilor noastre, pare să existe în profunzime, într-un câmp sub-atomicasupra căruia activităţile gândului joacă un rol fundamental. O nouă eră istorică începe şi îndomeniul psihiatriei! Nerespectarea originii şi ascopului esenţial al prezenţei noastre pe Pământ, trimite Umanitatea spre eroriculturale înfricoşătoare, din care doar puţini reuşesc să iasă. Celorlalţi lise impune în continuare orbire culturală, minciuni ştiinţifice, suprapunere avalorilor, şi, ceea ce este mai rău, depistări religioase. Se recurge lapersecuţii, sacrificii umane, războaie sfinte, jafuri, genocide, dueluri şimoarte.....foarte multă moarte!, toate acestea doar pentru ca astfel de devierisă domine. Până nu va ajunge să seidentifice cu adevărata sa origine şi cu devenirea sa escatologică, Omul simteinstinctiv necesitatea de a se agăţa precum naufragiaţii, de crezuri religioasede diferite origini şi de divinităţi ştiinţifice inexistente. – Tocmai aceastăstăruinţă a sa în căutarea de pseudo-culturi demonstrează că Omul nu poaterenunţa la identificarea cu D-zeul suprem, dar greşeşte, întrucât acestprincipiu îl caută în afară, şi nu în el însuşi. – Forţa ce-l împinge în afaragraniţelor propriei Vieţi – pe cât de incredibil vi s-ar părea – ia naşterechiar din alimentaţia sa, supraîncărcată cu alimente acide, şi, în acelaşitimp, din acea lipsă de nutriţie psihico-spirituală de care viaţa are marenevoie. Noi ne găsim în dubla situaţiede a fi, în acelaşi timp, Fii şi Taţi ai Energiei Universale, care, în timp ceasigură eternitatea sa, o asigură şi pe a noastră. Noi – deci – nu putem muri!Nici măcar dacă am dori! Concepţia pe care o avem astăzidespre moarte, concepţie care s-a infiltrat cu ale sale funeste metastaze încultura mondială, trebuie înlocuită radical. Nu există moarte, ceea ce numimcu acest cuvânt reprezintă doar o schimbare a stării, deci o ulterioară şinecesară fecundare, o multiplicare şi în sfârşit o poliţă a eternităţii. Pentruaceste motive, moartea nu poate fi o pedeapsă, ci doar un premiu, cel mai nobildintre toate. Ţineţi întotdeauna cont căenergia urmează gândul vostru, şi deci gândurile sunt alimente. Nu felul de mâncare pe care îlconsumaţi vă nutreşte, ci energia pe care acesta o generează. Este greşit, deexemplu, să spunem astăzi am mâncat lasagne, un grătar sau un peşte; ar trebuisă spuneţi, în schimb: astăzi m-am hrănit cu energia generată de lasagne,grătar sau peşte. Impulsurile sexuale înflăcăreazămai ales persoanele lipsite de forţă. Impotenţii trebuie să suspende oriceactivitate sexuală timp de 3-6 luni, să consulte un medic cosmosofic şi săpractice acest exerciţiu până când redobândesc forţă. Dacă se ajunge la erecţie– datorită energiei acumulate pe baza acestor exerciţii -, practică activitateasexuală, nu fac altceva decât să piardă imediat forţa cu greu obţinută. Corpullor va deveni mai puternic şi vor fi în stare să beneficieze din plin de viaţăsexuală doar atunci când vor reuşi să acumuleze o cantitate însemnată deenergie şi să unească toate canalele energetice între ele. Nucleele energetice ale luiStromillo ajută în general tuturor. Vor fi folosite cu prudenţă doar de către„bolnavi”, fizici sau psihici. Sistemul nostru, la fel ca cel Taoist,instruiesc înainte corpul (soma), apoi mintea (psiche) şi doar în ultimăinstanţă se ocupă de dezvoltarea spiritului. Taoismul defineşte corpul ca fiindbarcă sau navă. Un corp perfect este ca o navă perfectă; şi o minte sănătoasăeste ca un motor puternic. Spiritul este diamantul pe care dorim să-l ducem ladestinaţie; la locul ce-i revine. Dacă nava şi motorul sunt stricate, diamantulnu va ajunge niciodată la destinaţie. Deci, dacă nu întărim corpul (bineînţelesnu cu injectări de vitamine) şi încercăm doar să protejăm diamantul, acesta vaajunge pe fundul mării înainte de a ajunge la destinaţie. 1. Întrucât inima controlează arterele şi venele, Energia(chi-ul cardiac) face corpul să zvâcnească în sos şi în jos (aşa cum fac maimuţelede pluş atârnate de un elastic). Acest sindrom indică că meridianul inimii esteîncărcat cu prea multă energie. 2. Ficatul controlează tendoanele, deci chi-ul hepatic poateprovoca apariţia crampelor la degetele mari şi la gambe. 3. Splina controlează musculatura, deci când aceasta esteîncărcată cu prea mult chi, corpul va fi cuprins de mişcări bruşte asemănătoaresăriturilor păsărilor. Este un semnal că chi-ul splinei este în mişcare. 4. Plămânii controlează pielea, deci când chi-ul acesteiaeste încărcat, persoana respectivă simte căldură şi mâncărime în tot corpul, şiîn special la faţă, ca şi cum ar fi pătruns de un şir de furnici. Este unsemnal că chi-ul plămânilor este în mişcare. 5. Rinichii controlează oasele, deci energia renală mişcăscheletul. De asemenea, când urcă în spirală de-a lungul coloanei vertebrale,chi-ul provoacă uneori excitaţie sexuală. Când energia atinge un organbolnav, aceasta se învârte în jurul zonei respective. Dacă suferiţi de rinichi,de exemplu, puteţi sesiza că chi-ul se învârte în mod repetat în jurul celordoi rinichi de la stânga la dreapta. În caz de tulburări gastrice sauintestinale, energia se scurge în dreptul stomacului şi corpul începe săvibreze. În afecţiunile cardiace energia se învârte în jurul inimii. Uneori, cardiaciisau hepaticii care practică aceste exerciţii şi acuză dintr-o dată o senzaţiede durere sau de apăsare în piept, se sperie, gândindu-se că această meditaţieeste nocivă şi sunt împinşi să o întrerupă. Câtorva elevi de-ai noştri li s-aîntâmplat să întrerupă meditaţia întrucât au fost sfătuiţi greşit de medici cenu cunoşteau efectele N.E.S. şi deci atribuiau Nucleelor Energetice vina pentrurespectivele tulburări. Contrar acestora, această simptomatologie indică faptulcă energia înlătură obstacolele care o împiedică să curgă. Aceşti pacienţisimţeau des bătăile inimii foarte puternice sau acuzau dispnee chiar înainte dea începe practicarea acestora, şi, oricum, nu le era frică. Deci când încep meditaţia nutrebuie să-şi facă griji dacă apar aceste indispoziţii. Este bine de ştiut căaceastă simptomatologie dispare când se restabileşte starea de sănătate. Înconsecinţă, este necesară continuarea meditaţiei; dacă se întrerup exerciţiileîn acest punct, tulburările vor continua să apară şi se vor înrăutăţi. Cândenergia reuşeşte să doboare obstacolele la nivelul toracelui, pot apărea vomasau diareea; dar, după această fază, se instaurează o stare de bine ce nu a maifost simţită până acum. Recentele descoperiri ale luiStromillo demonstrează faptul că fiecare corp uman, fiecare organ are propriulsău orientament, adică propria sa simpatie sau sintonizare cu un anume punctcardinal. Toţi ştiu că Pământul nostrupoate fi definit un enorm magnet, cu polul negativ (semnul -) la Nord, şi polulpozitiv (semnul +) la Sud. Şi întrucât doi poli de acelaşi fel se resping şidoi poli contrari se atrag, deci polul pozitiv al unui magnet, sau acul cumagnet al busolei, este atras şi se îndreaptă constant către Nord, iar polulnegativ către Sud. Descoperirile noastre demonstrează că radiaţiile emanate defiecare corp demonstrează o relaţie intimă şi misterioasă cu radiaţiilemagnetice ale Pământului. Se poate spune deci că fiecare corp are propria saorientare, are o specială simpatie sau sintonizare cu un anumit punct cardinal. Cu toate că undele radiante serăspândesc în sens sferic, oricum acestora le place să se manifeste şi se lasăcaptate mai uşor pe linia care le uneşte în punctul lor cardinal preferat! Dece? Mister! Lucrul surprinzător este că nudoar corpurile orientează astfel radiaţiile lor, ci şi fiecare culoare, fiecaresunet, parfum, boală şi chiar viaţa şi moartea au orientarea lor specială şilansează radiaţiile lor către un punct cardinal preferat! Un domeniu amplu, de ofrumuseţe misterioasă, se deschide în faţa privirii noastre. Culorile, în a lorinfinită scară de nuanţe, au propria lor radiaţie, şi ceea ce este şi maisurprinzător este că şi aceste radiaţii sunt orientate, adică fiecare culoare,fiecare nuanţă are propria sa rază fundamentală! Violetul îşi îndreaptăradiaţiile spre Nord, indigoul spre Nord-Nord-Est; turquoise-ul spre Nord-Est,verdele spre Est, galbenul spre Est-Sud-Est, portocaliul spre Sud-Est, roşulspre Sud. Acestea sunt cele şapteculori ale irisului, sau ale curcubeului; dar oricine ştie că, din diferitelecombinaţii ale acestor culori, se pot obţine nuanţe de orice fel, care, chiardacă nu pot fi percepute de ochiul uman, acestea există într-un număr foartemare. Deci fiecare din acesteculori, chiar şi cea mai delicată nuanţă are propria sa orientare, şi anume îşiîndreaptă radiaţiile sale spre un anumit punct cardinal, dintre cele pe carele-am menţionat mai sus, în funcţie de culorile ce contribuie la formarearespectivei culori! Şi albul şi negrul,chiar dacă nu pot fi denumite propriu-zis culori, au propriile lor radiaţiiorientate. Albul, ce reprezintă fuziunea tuturor celor şapte culori aleirisului, îşi îndreaptă radiaţiile spre Nord-Vest; negrul, care este negativultuturor culorilor, îşi îndreaptă radiaţiile spre Sud- Vest. Fiecare individ are odispoziţie proprie de orientare, sau de polarizare, spre o anume culoare. Acumse întâmplă aici ceea ce se întâmplă în cazul magneţilor: doi poli de acelaşifel se resping, doi poli opuşi se atrag. Dacă de exemplu un individ esteorientat către culoarea roşie, ce îşi îndreaptă radiaţiile spre sud, va finecesar să-i oferim privirii acestuia îmbrăcăminte şi tapiţerie de culoareviolet (nord) cu nuanţele relative. Acest contrast aparent satisface sistemulnervos şi formează un caracter calm şi liniştit. Dacă respectivul individ ar fiobligat să privească îmbrăcăminte şi tapiţerie de culoare roşie, acesta ardeveni nervos şi irascibil. Sunetul Iată-ne în faţa unui noucâmp plin de minunăţii. Şi sunetul are radiaţiile sale! Nu intenţionăm sădiscutăm despre undele sonore, ci de cele mute, proprie fiecărei note: unde, cedezvăluie legea minunată, precisă şi eternă a sunetelor, ce a fost stabilită deCreator. Fiecare notă are propriarază fundamentală. Do-ul îşi îndreaptă radiaţiile spre Sud – Est; nota re spreNord-Est; mi spre Vest; fa spre Sud – Sud – Est; sol spre Sud; la spre Est; sispre Est – Sud – Est. Poate în sufletulmedicului cosmosofic, aşa cum şi în sufletul fiecărui om, este întipărită olege a armoniei sunetelor, care face creierul să vibreze cu anumite vibraţii,care sunt radiate către exterior. Dacă vibraţiile sunetului se unifică cuaceastă lege, are loc sintonizarea undelor; în caz contrar, acele unde seresping reciproc şi operatorul percepe dezacordul. Poate fi aceasta oexplicaţie corectă? Nu îndrăznim să afirmăm aceasta; dar posibilitatea de apercepe disonanţele unei legi abstracte prin intermediul instrumentelor fizice,ne duce cu gândul la o relaţie intimă şi profundă care ar trebui să existeîntre o lege întipărită de Creator în suflet, şi legea universală, pe care Elînsuşi, cu cea mai desăvârşită cunoaştere, a impus tuturor lucrurilor create. Corpul uman Fiecare organ alcorpului uman are propria sa orientare. Inima îşă îndreaptă undele sale spre Vest;ficatul spre Sud-Est; plămânii spre Nord-Vest; rinichii spre Nord-Est;intestinele spre Sud; etc... creierul spre toate direcţiile. Este foarte simptomaticfaptul că creierul îşi îndreaptă undele în toate direcţiile, în timp cecelelalte organe sunt orientate spre un anumit punct cardinal. Pare că în acestfel creierul doreşte să-şi afirme supremaţia absolută asupra tuturor organelorcorpului uman, care trebuie să primească obligatoriu de la el comanda şienergia pentru a funcţiona! Pentru cercetarea razelorfundamentale ale fiecărui organ în parte, se aşează persoana de examinat cufaţa înspre un punct cardinal; de exemplu spre Nord, va întinde braţul drept îndreptul umărului, i se spune să îl ţină drept cât mai mult posibil şi ulterior,cu mâna noastră, vom încerca să-l ducem în jos, dacă această manevră o putemefectua cu uşurinţă, înseamnă că trebuie să schimbăm punctul cardinal rotindcorpul celui examinat înspre nord-est şi aşa mai departe până ce braţulpersoanei de examinat va opune o rezistenţă semnificativă la presiunea noastră(Test kinesiologic). În cazul unui bolnav, acărui inimă va trebui să o examinăm, ar fi bine să fie îndreptat spre Est. Dacă,în schimb, se va examina ficatul, îl vom îndrepta înspre sud. Aceasta pentrubolnavii care pot sta drept în picioare. Infirmii sunt întinşi pe pat,terapeutul, după orientarea patului cu capul înspre nord şi picioarele spresud, va examina organul bolnav, iar apoi îi va întinde mâna rugându-l să ostrângă cât de tare poate, dacă strângerea este destul de energică acela va fipunctul cardinal al organului care se examinează. Cum funcţionează testulkinesiologic Un dactilograf, cuajutorul vibraţiilor cerebrale, suscitate de gândul său, mişcă degetele, apasătastele, tipăreşte literele care formează cuvinte şi fraze, ce reproducgândurile sale. Astfel scrisul dactilografului este rezultatul unei mişcărimecanice a tastelor, mişcare ce este comandată şi produsă în funcţie demişcările, pur mecanice, ale braţului şi mâinii. Braţele şi mâinile se mişcă înacea ordine determinată şi precisă deoarece vibraţiile creierului suscită omişcare, chiar dacă mecanică, a nervilor motori. Avem deci patru mişcărimecanice diferite, ce se produc una după alta, dependente una de cealaltă: vibraţiilecreierului, mişcarea nervilor, mişcarea braţului şi a mâinii, activareatastelor maşinii. Primul izvor al acestor mişcări mecanice este gândul(imaterial, şi deci nemecanic); ultimul efect al acestor mişcări mecanice estescrisul pe care îl reproduce gândul. Este necesar ca persoana examinată să segândească la ceva ce este adevărat, şi vrea, sincer şi fără efort să fieadevărat, permiţând vibraţiilor creierului său să transmită liber şi fărăobstacole undele potrivite. Aplicaţia frecvenţeiexacte – atât hrană, cât şi câmpuri magnetice corespunzătoare diferitelororgane, etc... – va schimba funcţia alterată, întrucât corpul, dacă îi esteoferită oportunitatea, are tendinţa de a se reîntoarce la modelul original. Culoarea greşită sauhrana eronată tinde să schimbe frecvenţa câmpului de forţă electromagnetică acelulei, iar această forţă interacţionează cu cel mai răspândit câmp de forţăal organului, care, la rândul său, implică întregul sistem; acesta acţioneazăapoi asupra câmpului de forţă a corpului în întregimea sa (reacţie tipică înlanţ). Această schimbare duce la oboseală, iar gradul de oboseală duce laepuizare şi moarte. Celulele au o anumităcapacitate de selectare la primirea razelor şi vibraţiilor aşa cum au şi capacitatea de respingere a celorde care nu au nevoie. Dacă celulele sunt lipsite de culoare, ceea ce este unalt mod de a spune hrană, acestea încep să se depolarizeze şi să-şi schimbefrecvenţa şi deci modul lor de creştere. Interpretarea stării desănătate a unui individ cu ajutorul observaţiei cromatice a diferitelor saleorgane 1. Prezenţa culorii roşii la unghiul larg al ochiului, înapropierea nasului, indică faptul că inimaeste puternică; această prezenţă, dacă există la unghiul mic al ochiului, situatîn apropierea obrazului şi a tâmplei, dovedeşte că inima este slăbită. Cu ajutorul culoriibulbului ocular putem stabili starea de sănătate a ficatului, cu ajutorulculorii pupilei starea rinichilor. Culoarea scleroticii indică stareaplămânilor, cea a pleoapelor superioare şi inferioare starea de sănătate astomacului. 2. Culoarea unghiilor indică, printre altele, stareaficatului. Acest tip de examinare ar trebui săfie însoţit de examinarea ochilor. De asemenea, de la culoarea unghiilor esteposibil să obţinem informaţii în legătură cu starea de nutriţie şi starea emoţionalăa corpului. Medicii turci, cărora mai demult nu le era permis accesul la harem,examinau mâinile pe care pacientele le arătau prin deschiderea unei anume draperii,pentru a stabili eventuale stări patologice pe baza observaţiei unghiilor,devenind astfel adevăraţi experţi în acest tip de diagnostic. 3. Culoarea urinei: galbenul deschis indică starea denormalitate; culoarea închisă indică prezenţaunor toxine şi substanţe nocive; culoarea roşiatică denotă o inflamaţie avezicii, disfuncţii renale, probleme cu prostata, prezenţa tumorilor maligne.Albul este semn de slăbiciune; galbenul de inflamaţie. 4. Culoarea fecalelor: culoarea maro indică condiţie denormalitate; albul indică prezenţa unorprobleme la nivelul ficatului, stomacului şi rinichilor; culoarea închisăprezenţa substanţelor toxice sau a unei inflamaţii a intestinului gros; negruleste semn de hemoragie internă – cu cât negrul este mai închis, cu atât maimari sunt tulburările corpului. Dacă viscerele se mişcă regulat, dar cu un ritmîncetinit şi se acuză crampe, atunci suntem în prezenţa unei colite sautulburări ale intestinului gros. 5. La observarea pielii, se vor examina atent unghiileîncarnate, buzele, ochii, buzele, mâinile,picioarele şi trunchiul... Culoarea pielii ne ajută să stabilim prezenţa excrescenţelor,ruperilor, contuziilor, abraziunilor, rănilor. În cazul hipertensiunii sau aaltor stări la care vasele sanguine rezultă dilatate, pielea are culoare roşie.În schimb, în cazul anemiei, pielea va fi palidă; această pigmentare poate fiatribuită numărului redus de globule roşii. În cazul tulburărilorcardiace şi de respiraţie cum ar fi bronşite sau pulmonite,pielea poate avea culoarea roşu aprins determinată de oxigenarea neadecvată. Înicter şi hepatită pielea va avea culoarea galbenă din cauza cantităţii crescutede bilirubină în fluxul sanguin. Diabetul zaharat, hemocromatoza sautratamentele prelungite pe bază de arsenic pot altera pigmentarea pielii. Petimpul sarcinii, poate apărea o decolorare în regiunea abdomenului şi în jurulsfârcurilor; în anumite cazuri, tot corpul poate dobândi o tonalitate maiînchisă în special dacă este vorba de femei brunete. În prezenţa pelagrei,pielea va avea o culoare mai închisă în palma mâinii, pe antebraţ, pe faţă, pegât. Înroşirea pe o suprafaţă întinsă a corpului indică arsuri solare sauscarlatină; această stare, pe o suprafaţă mai mică, este semn de inflamaţielocală. Lipsa pigmentului la extremităţi denotă probleme de circulaţie sauvitiligo. Moliciunea pielii, făcând abstracţie de vârsta individului, este semnde tonus muscular scăzut. Pieleaîntinsă denotă tensiune nervoasă, balonări, edeme sau excrescenţe. Pieleauscată poate depinde de vârstă, de detergenţi, de prurit, de mixedem, descorbut, afecţiuni renale, de o expunere prelungită la soare, sau de lipsavitaminei A. Pielea umedăindică excitaţie, instabilitate emoţională, febră, supraîncălzire. Lipsaelasticităţii ţesuturilor indică prezenţa atrofiilor. Mâinile recişi lipicioase sunt semn de circulaţie periferică slabă. Pieleasubţire şi delicată în jurul ligamentelor indică artrită. Transpiraţiaexcesivă poate depinde de excitaţie, stări de suferinţă, supraîncălzire,prezenţa paraziţilor, fracturi osoase, tuberculoză, menopauză, tulburăricauzate de sarcină. 6. Culoarea părului indică starea de sănătate a corpului şifurnizează terapeutului informaţiilargi cu privire la funcţionarea rinichilor. Prin intermediulvopselelor de păr, pielea absoarbe unde cromatice de lungimi diferite, al cărorefect asupra organismului poate fi atât inofensiv, cât şi letal. Toată lumeacunoaşte faptul că vopselele pe bază de carbon sunt cancerigene. 7. Culoarea buzelor indică starea de sănătate a buzelor,dacă culoarea este roşu aprins, înseamnă căse produce gaz şi acizi în exces, că există anomalii ale proceselor defermentaţie ce provoacă o stare generală de inflamaţie; dacă culoarea estealbă, stomacul este în stare proastă; dacă culoarea este roz, există o starefebrilă; dacă culoarea buzelor are o tonalitate închisă, suntem în prezenţaunei condiţii fizice anormale; dacă culoarea închisă apare şi în jurul ochilor,se poate spune că există tulburări renale sau hepatice; la femeile tinerecearcănele pot fi atribuite menarhei. Dacă buzele sunt albăstrui sau de culoareroşu aprins, tulburările sunt în sectorul inimii sau a sistemului circulator. 8. Culoarea limbii poate indica până la o sută douăzeci destări patologice sau simptomatologice. Înmajoritatea patologiilor, limba dobândeşte culoarea galbenă sau o albeaţă. Culoarea galbenă indicăprezenţa unei stări inflamatorii: dacă limba apare de un galben uniform,întregul sistem a suferit o încetinire a funcţiilor sale, iar această stareindică întotdeauna constipaţie şi intoxicaţie. O limbă albă indică lipsainflamaţiei; o limbă netedă şi de culoare roşu închis indică încetarea aproapeîn întregime a funcţiilor renale, iar în acest caz situaţia este într-adevărgravă. În cazul unei limbi roşii, inflamaţia aparţine întregului sistem.Fiecare zonă a limbii corespunde unui anume organ: rădăcina are corespondenţirinichii, părţile laterale ficatul, partea centrală stomacul, iar vârful inima. 9. Culoarea mâinilor: de obicei medicina chinezească nufoloseşte ca şi tehnică de diagnosticareobservarea mâinilor, ci pune diagnostic în urma observării degetelor. Culoarearoşie indică răceli; culoarea roşu aprins stări febrile sau inflamatorii;culoarea albastru indică excitare sau frică, o culoare palidă indică prezenţascorbutului sau a anemiei. Galbenul deschis nu trezeşte preocupări deosebite,în timp ce galbenul închis este foarte îngrijorător; dacă galbenul închis seextinde şi la palma mâinii, dacă pacientul este copil, acesta ar putea muridintr-un moment în altul. 10. Urechea este organulsunetului şi al echilibrului. Sunetul nu este altceva decât vibraţie şi decipoate fi transformat în vibraţie cromatică. Urechea, la fel ca ochiul,reprezintă o multitudine de reflexe, şi este deci capabilă să nareze istoriacorpului. Nu putem trata în acest volum în mod complet toate diagnosticele cear putea fi puse pe baza urechii şi a reflexelor acesteia; vom face câtevaexemple utile pentru a demonstra raportul subtil dintre diferitele puncte aleurechii şi organele corespunzătoare, a căror cunoaştere reprezintă uninstrument indispensabil pentru cei ce exercită profesia de medic. Urechile aulegătură cu rinichii. Dacă la nivel fiziologic se înregistrează hipersecreţiide ceară, prezenţa puseului, dificultăţi de auz, aceste stări patologice pot fiatribuite unei proaste funcţionări a rinichilor. Dacă apare prurit la lobulposterior sau la canalul auditiv extern, acesta este semn de producţie excesivăde acizi în corp sau a unei stări inflamatoare a rinichilor. 11. Coloritul – tonalităţilesale cromatice şi corespondenţa organică; culoarea pielii indică situaţiaactivităţii cardiace şi circulatorii, precum şi starea emoţională aindividului. 12. Aspectul exterior;mersul, ţinuta, timbrul vocii, limbajul furnizează diagnosticianului uncadru al stării fizice şi emoţionale a pacientului. Trăsăturile feţei potindica agitaţie, preocupare, depresie, epuizare, stres, slăbire, obezitate şideformări. O pierdere uşoară a greutăţii poate depinde de probleme emotive, de dureristomacale, diabet, tumori maligne, anemie, intoxicaţii cu agenţi chimici. Senzaţia detremur poate însemna şoc, malarie, calculi renali, intoxicaţii cu medicamentesau tentativa corpului de a se elibera de aceste substanţe toxice. În bazacelor de mai sus ne putem opri puţin asuprarolului corespondenţei organice în stabilirea diagnosticului diferitelor tipuride patologii. Inimarezultă a fi în legătură cu limba şi cu pulsul. Starea de sănătate a ficatuluise reflectă în limbă, ochi şi unghii, şi în raport cu activitatea musculară.Organele ce corespund stomacului sunt buzele, limba, nasul şi pielea. Plămâniisunt în corelaţie cu porii cutanaţi, cu nasul şi pielea. Splina este în raportcu stomacul, colecistul cu plămânii, vezica cu rinichii, intestinele cuplămânii. Toate acesteobservaţii cu privire la corp vor fi luate în considerare în mod global şi nu fiecareîn parte, observaţia privită aparte putând fi înşelătoare. TEHNICI SECRETE DEAUTOVINDECARE Provenim din CausaCausarum – Datorită energiilor cosmosului, lumea statică se transformă în lumeadinamică a vieţii IGNORANŢA ESTE ALIATULCEL MAI PUTERNIC AL TUTUROR BOLILOR. Cea mai mare aberaţie lacare ne-a dus civilizaţia industrială prin materialismul istoric este tentativade a şterge personalităţile umane, uniformizându-le, iar aceasta doar pentru ostare economică bună: Omul a devenit astfel un număr. Ce contează, dacă arecreier sau dacă gândeşte, dacă iubeşte, dacă descoperă; acesta trebuie săgândească, să iubească, să descopere potrivit formulelor algebrice, aideologiei delirante, specie de acefalici: personalitatea, individuală,îndrăzneaţă, vioaie, în virtutea sa liberală, nu are valoare; este luată înconsiderare doar cea colectivă, gri, fricoasă în sufletul său limitat, frânatăde un institut dictatorial. Concepţia omului economic ne-a dus la cele maistranii ideologii: rasismul, spaţiul vital, naţionalismul, planificarea: toatefiind erori ce duc la degenerarea gândirii, care, pentru o stare ipotetic bună,se mulţumeşte cu anomalia, dacă nu cumva înseamnă o negare a personalităţii. Ştiinţa cunoaşteriinoastre biologice este neglijată de majoritatea oamenilor: aceasta incide multasupra totalităţii durerilor şi lipsurilor sociale. În dobândirea cunoştinţelorbiologice, criteriile ştiinţei sunt deseori neadecvate sau incapabile; deseoripentru a înţelege secretele vieţii trebuie să recurgem la divina putere aintuiţiei, acel instrument intelectual care străbate tainicul şi penetrează înmisterul nostru. Viitorul stă în cunoşterea biologică a noi înşine; în funcţiede modul în care vom şti să construim şi să nu ne lăsăm dominaţi de putereanecunoaşterii şi a decăderii, medicina academică va putea deveni ştiinţaviitorului dacă va şti să se folosească de toate ştiinţele şi va fi profesatăde o mulţime infinită de prozeliţi. În perioadele de aur aleexistenţei umane, artiştii au studiat formele anatomice ale omului; doar cu divinaputere a intuiţiei lor au luat de la natură acele lumini exprimate încapodoperele lor şi acele forme devenite nemuritoare în marmura rece, exprimândşi arătându-ne nouă, supravieţuitorilor, bucuria dobândită ca urmare aprogresului esteticii umane. Omul, în progresul său, are nevoie ca arta şiştiinţa să se alterneze, să fie reciproce şi să înainteze interdependente cătrevârfurile cunoaşterii. Există discipline ale dosctrinei umane, în care arta joacăo parte secundară (ştiinţe brute); în timp ce ştiinţa rigidă şi severă estesuverană; alte discipline, în care arta se alternează cu ştiinţa, uneori oprecedă, dacă nu chiar o domină: ştiinţele biologice şi în special medicina. Înaşa numitul diagnostic medical, mai ales atunci când suntem puşi în faţa răuluişi lucrurile nu apar în acea lumină în care suntem obişnuiţi să le găsim, aparecu adevărat nevoia de intuiţie clinică, citirea feţei, nevoia de artă în formădivină, care de cele mai multe ori nu greşeşte; face abstracţie câteodată de lacunoştinţele ştiinţifice, care vor fi apoi analizate. Este nevoie de ştiinţă,dar harul artei este mult mai util celui care merge la căpătâiului bolnavului,pentru a-l salva sau pentru a-i alina durerile. Harul artei se dobândeşte înparte prin educaţie, iar în mare parte datorită orientărilor mintale ale străbunilornoştri direcţi. Medicul trebuie să fieatât artist, cât şi om de ştiinţă şi să dobândească acea construcţie etică, menităsă-i ofere o imagine sacră în faţa oamenilor; să fie făcut sarcedot al aceluiminister pe care şi-l asumă atunci când, în epoca primitivă, încercă să câştigebunăvoinţa Divinităţii invocând ajutor pentru semenii săi şi nu inoculând viruşiîn sângele virgin al tinerilor sănătoşi. El trebuie să devină sacerdote al Umanităţii. VIAŢA ÎMBOLNĂVEŞTE: DECE? Istoricul are dreptatecând spune că orice eveniment nu este decât dovada învinuirii altora care sunt victima aceloraşiforţe psihologice ce au dus la inchiziţia spaniolă... Dacă acest indiscretindividualist va avea noroc, va fi etichetat ca şi visător, escroc, şarlatan,medic prost. Omul de ştiinţătradiţional ridiculizează metodologia cercetării istorice de comparaţie careîncearcă să evalueze descoperirile ocultiştilor sau învăţăturile indienilor şichinezilor. Acesta, posesor al unei neruşinate necunoaşteri, se mulţumeşte sălase acest tip de cercetare pe mâna aşa numitei „ştiinţe inferioare”:istoricul, fizicianul, psihologul, individul cu înclinaţii înspre ştiinţeleumanistice; în mod eronat uită că, cuvintele „sesam, deschide-te” din povesteacu Ali Baba, până acum considerate de domeniul ocultului, sunt în zilelenoastre evenimente obişnuite. Deschiderea peşterii, provocată de cucintelemagice „sesam, deschide-te”, se măreşte pe zi ce trece ca o vibraţie sonoră, înfiecare oraş, odată cu intrarea în acţiune a celulelor fotoelectrice. Ocultul de ieri pare săfi devenit maxima ştiinţifică de astăzi. Această afirmaţie nu înseamnă că oricelucru etichetat ca şi ocult ar fi exact şi sacru. Aceleaşi fleacuri apasăasupra ocultismului la fel ca şi asupra altor discipline. Mitologia, ezoterismul,astrologia, cosmosofia, filozofia, metoda ştiinţifică, toate străzile ducînspre cunoaştere. Cunoaşterea este inutilă dacă nu ştii să o pui în practică, devenindînţelepciune atunci când este folosită adecvat. Omul, prin meditaţie,penetrează în el însuşi şi înţelege că descoperirile sale şi puterie sale nu îiaparţin, dar sunt parte din forţele cosmice ale Universului pe care acesta leindividualizează în el însuşi, cu ajutorul organelor sale vitale : respiraţie,etc. Deci cheia vindecării porneşte din interior înspre exterior. Acestprincipiu diferă de concepţiile medicale ale omului occidental pentru careaccentul se pune din exterior înspre interior. Doar acum omul occidental adezvoltat, cu ajutorul psihologiei şi a psihanalizei, idei care în India suntvechi de mii de ani. Viaţa îmbolnăveşte, dece? Omul studiat la valorinormale, trebuie analizat şi în deviaţii şi alterări ale ţesăturii sale; dincunoaşterea acestora din urmă, putem avea o viziune mai înţeleaptă a vieţii.Uneori, ne este mai de folos patologia decât normalitatea pentru a cunoaşteomul. După stabilirea constituţiei, ca şi ţesătură biologică individuală,personalităţii, ca ţesătură biologică socială, cauzele ce alterează ţesăturatrebuie studiate cu acurateţe, cu scopul de a le învinge şi a le construi maibine. Cauzele, care alterează ţesuturile noastre, tulburându-le funcţia, ajungsă influenţeze acele reflexe sociale ce constituie personalitatea noastră.Medicina s-a născut şi a devenit concepţie de apărare; prin cunoaşterea cea maivastă a oamenilor, aceasta a dobândit progresiv conţinut social. De boală artrebui să fie interesată mai mult societatea decât fiecare individ în parte; săfie interesată mai mult, întrucât suntem conştienţi că atât individul are omare importanţă pentru ceilalţi, cât şi ceilalţi pentru individ. Organismuluman se completează cu cel social. Omul bolnav trage după el alţi oameni şiviceversa: aceasta este o constatare continuă. Concepţia unitară a vieţiiindividuale şi colective ne arată că problemele medicinii ar trebui să fiesociale. Cum ne îmbolnăvim?Cauzele sunt de natură complexă; se alternează în aşa fel încât rămânemperplecşi când încercăm câteodată să stabilim priorităţile. Viaţa esterezultatul luptei între mediu şi adaptare. Mediul oferă condiţii de viaţă, darpoluează viaţa prin pertubaţiile atmosferice (căldura, frigul, umiditatea,seceta) şi prin cele nutritive (hrana); din nou în lupta împotriva microbilor,de considerat inclusă în cea dintre mediu şi adaptare. Reacţionăm la mediu prinputerea noastră de adaptare, prin amplul joc al posibilităţilor noastre, prinrezistenţa opusă, de noi, cauzelor externe, ce perturbă ţesuturile organice prinproducerea de substanţe, adevărate arme chimice, care ţin în frâu germeniipatogeni (imunitatea). Adaptarea noastră ştiinţifică am îmbunătăţit-o prindobândirea de noţiuni de igienă; am realizat capacităţi lăudabile de igienăumană, individuală şi socială. Civilizaţia industrială,cu artificiile sale, cu ciudăţeniile şi principiile sale, a privat omul de nenumărateposibilităţi de adaptare. Omul respiră greu întrucât trăieşte în aglomeraţiaurbană; având timp disponibil, merge să se intoxice la cinema, în cafenele şilocaluri similare, locuri nu întotdeauna adecvate acestei atât de neglijată şinecunoscută viaţă umană. Omul uită sau nu cunoaşte importanţa enormă aoxigenului pentru sănătate. Plămânii, poluaţi de praful atmosferic în care seascund mulţi germeni şi substanţe toxice, de emanaţiile provenind de lafabricile industriale, de nicotina ucigătoare, au devenit bureţi impregnaţi cusubstanţe toxice, a căror viaţă s-a redus. Omul nu mănâncă bine, nici din punctde vedere calitativ şi nici cantitativ; această epocă a noastră s-ar puteadefini, fără doar şi poate, ca fiind dominată de mizerie. Aparatulgastroenteric a omului s-a transformat într-o cloacă putredă şi deosebit deinfectă. Unde sunt vitaminele, substanţe instabile, primele transformări aleenergiei solare în substanţe biochimice, păstrate în vegetale şi în substanţelecele mai hrănitoare: cerealele şi fructele? Vitaminele sunt primele faze aletransformării energiei solare în energie chimică: reprezintă primele lumini alevieţii organice ce se înalţă către viaţa spirituală. Şcoala noastră spune cămâncăm rău: mai multe substanţe cu conţinut fosforic decât cele cu calciu, deaici cariile dentare, căderea precoce a dinţilor, alterări ale oaselor şiarticulaţiilor, anumite tulburări neurovegetative şi multe alte anomaliicauzate de o alimentaţie neadecvată. Trebuie să mâncâm mai multe cerealeintegrale, mai multe legume crude şi fructe decât carne; să ne autoeducămpentru a ne îngriji mai mult de adevărata comoara dăruită cu generozitate demama natură : sănătatea. Avem datoria de a înţelegeşi preţui mai bine bunăstarea vieţii, începând să ne îngrijim de muşchiinoştri, de aparatul respirator, digestiv şi nervos, dacă dorim să ne dezvoltăm maibine în biologia superioară. Cunoaşterea omului începede jos, de la construcţia acestuia. Majoritatea alimentelorse păstrează în frigider şi se conservă în multe alte forme, care nu împiedicăalterarea eficienţei nutritive. Omul nu mai ştie să se descurce cu adversităţilemediului şi cu amplul joc al schimbărilor climaterice. Pielea sa a devenitfoarte vulnerabilă la calamităţile externe, mucoasele sale, hipo sauavitaminizate, sunt atât de slăbite şi plăpânde, încât oferă germenilorpatogeni posibilitatea de învinge uşor. Îmbrăcămintea neigienică, luminaartificială care înlocuieşte tot mai des pe cea naturală, lumina solarămoderată, multe alte artificii ale vieţii, ne conduc spre un spectacol oribilşi deprimant cu oameni cu faţa palidă, scofâlcită, schimonosită, care se plimbăpe străzile oraşelor oribile! Medicul,educat înspre sănătatea şi sfinţenia vieţii, simte o profundă durere în sufletcând vede în continuu aceste umbre umane, aceşti suferinzi, vlăguiţi,personalităţi ofilite înainte de timp, degradate de civilizaţia industrială. Unde am ajuns cu acestruşinos egoism uman? Cauzele ambientale ce perturbă existenţa, cu cei maidiversificaţi germeni patogeni, reuşesc să ne priveze uşor de ceea ce a fostcomoara vieţii noastre. Poetul Malherbe, adresându-se imaginii nobile atrandafirului viu, elogia viaţa efemeră, care durează: „L’espace d’un matin.”Omul de astăzi trăieşte fericit puţin timp şi se ofileşte imediat: ce să maispunem de multe fete tinere, cărora le va fi încredinţată sarcina sacră de a fimame? În timp ce toatelucrurile tind către distrugerea vieţii umane, mulţi se agită să fabricemedicamente: o întreagă ceată de indivizi se dedică industriei medicamentelor.Ştim din biochimie că multe medicamente înveninează practic organismul nostru masacrândvitaminele şi hormonii indispensabili organelor. Această sărmană fiinţă umană,tratată şi retratată de toţi şi în toate felurile, încearcă să reziste în faţaacestor greşeli; dar ospiciile sunt deja pline, spitalele, clinicile,policlinicile nu vor fi îndeajuns pentru primirea bolnavilor, dacă nu se vamodifica la timp acest stil de viaţă prostesc, ce dă semne de înrăutăţire. Cineva începe războiul împotriva acestor deviaţii blamabile ale traiului social? Printre cauzele ce duc laslăbirea sănătăţii, poate cea mai importantă este stilul de viaţă impussistemului nervos, Minţii. Am creat în jurul nostru un loc infernal deinterese. Tot ce este în jurul nostru înseamnă viteză, nerăbdare, delirsenzaţional mai mult sau mai puţin „planificat”. Obsesia vieţii economice de astăzi este o seriecontinuă de probleme de rezolvat (dovadă actuala criză economică mondială), deobstacole de trecut, de intrigi de urzit. Mintea tinerilor este supusă detimpuriu unor proceduri mnemotehnice, unei instruiri ce nu mai are ca scopbeneficiul şi educaţia estetică, ci dezvoltarea precoce şi rentabilitateaactivităţii economice: nu se învaţă pentru a îmbogăţi Mintea cu multe noţiuniutile în vederea formării unor cunoştinţe mai vaste, ce vor ajuta la creareaunei personalităţi distinse; se învaţă pentru carieră, pentru a câştiga înviaţă, nu are importanţă ce fel de viaţă ducem. Tinerii învaţă că există doar oviaţă, cea economică. Conţinutul estetico-religios-moral al personalităţiicontează puţin: mulţi zâmbesc. Din toate părţile se repetă fraza, stereotipatăvulgar astfel: „Fii practic!”. Viaţa artificială din ziua de azi continuă,poate chiar se înrăutăţeşte: omul a devenit prea monstruos. Ştiinţa medicală arputea pune capăt acestui curs al lucrurilor: să ne reîntoarcem la dragoste,unica ce va putea salva omul! Unica sursă de bunăstare este dragostea, ştiinţaşi încrederea în idealurile veşnice de atins. Omul, pentru a fieficient, are nevoie de odihnă: lucru demonstrat zi de zi de patologii. Gunoaielede la televizor, grosolănia, etalarea, epatarea, celeritatea, agitaţia vieţii laoraş, toate acestea exprimă nevoia actuală de senzaţie, care ne-a împins înspreo educare atât de hipersensibilă asenzorialităţii, încât am intrat într-un ritm de viaţă ce duce la extenuareprogresivă, care, împreună cu obsesiaeconomică zilnică, ne conduce înspre epuizare şi oboseală psihică, într-o fază ameninţătorde progresivă şi, spectacol cutremurător, aceasta la foarte mulţi tineri. În aceste condiţiiatmosferice schimbătoare, contrare şi dramatice, în această epocă socialăactuală în care trăim, germenii patogeni sunt tot mai rezistenţi, întrucât aurolul de a interveni pentru o selecţie mai mare, în detrimentul individului şial colectivităţii: natura nu face discriminări, apără Specia şi calitateavieţii. Cum ne trăim viaţa socială?– Conduşi de ură şi ranchiună, de abuzuri şi privilegii, de viclenie şidemagogie, de abuzuri şi aroganţă, de samavolnicie şi constrângeri, desubterfugii şi mistificări, de ipocrizie şi răutate. Puţini gândesc, şi maipuţini sunt cei care ştiu; fiecare cu propriile ambiţii; fiecare doreştebunăstarea proprie. Unde sunt altruiştii, înţelepţii, binevoitorii? – Pentru afi altruist, înţelept, binevoitor, atribute neglijate de omul socialcontemporan, e nevoie, întâi de toate, ca omul să fie bine construit, să posedeacea sănătate organică şi psihică, pe care nu ne-o închipuim; unde aspectulprosper al omului, chiar şi cel atletic, va putea fi expresia falsă saudisproporţionată, când personalitatea nu participă la acea extraordinarăsinteză umană, ce se arată în euritmia tonusului muscular, al tonusului nervos,al sentimentalismului, afectivităţii, idealismului şi voinţei. Valoarea omului semăsoară după ajutorul pe care-l oferă aproapelui său, după binele făcut altora,după valorile sale şi aporturile sociale. Ignoranţa doboară omul;e nevoie de educaţie pentru a ridica Umanitatea suferindă, săracă, slăbită şidoborâtă de nenumăratele mizerii ce „poluează” viaţa socială. Foarte mulţi ar trebuisă cunoască necesitatea hranei din punct de vedere cantitativ şi calitativ; săînveţe cum să crească copiii, adolescenţii, pentru construirea vieţii organice,mintale şi sociale. Copiii şi tinerii care nu au aportul necesar de hrană,vitamine şi minerale, ce nu se alimentează cu toate acele substanţe necesareplasticii sau biochimismului, funcţionalităţii, randamentului organelor, vorrămâne deficitari toată viaţa, chiar dacă, după ireparabil, va urma abundenţa. Geniile, oameniigeniali, importanţi se nasc încă în anumite epoci, stabilite în erele istoriceale mediului social şi mediului geologic şi cosmic. În erele decăderii, aumilinţei, străluceşte, pe plan social, omul comun, mediocrul; Cei Importanţiintră în tăcere. Fiecare epocă are personajele sale reprezentative. Razelechimice ale soarelui, expresia principală a puterii cosmice, spre deosebire decele calorice, au o acţiune determinantă asupra poligenezei faunei şi a floreişi a geniului uman. Energiile cosmice au ritmuri ciclice diferite; auimportanţă diferită în istoria biologică în general şi a omului în special. Misterul erelorascensiunii şi decăderii derivă din cel ambiental-geologic şi cosmic şi din celsocial, în evoluţia lor istorică; acestea reprezintă gloriile, victoriile şiînfrângerile luptelor umane. În relaţie cu mediulgeologic, omul este considerat o individualitate, în relaţie cu mediul social,o personalitate. Individualitatea şi personalitatea se câştigă în mediu;acestea sunt proporţionale cu valorile negative sau pozitive, obţinute de-alungul propriei vieţi organice, psihice şi sociale. Noi suntem, în bună parte,produsul trecutului nostru, derivaţi direcţi şi indirecţi, apropiaţi şiîndepărtaţi ai strămoşilor noştri. Astăzi, Umanitatea esteobosită, doborâtă de propria-i civilizaţie. Ce puţină capacitate de atenţie autinerii şi adulţii! Ce puţin idealism au oamenii! Câtă sete de câştig, de aur,în vastele categorii sociale; câtă ambiţie şi arivism în oamenii politici, şice puţină credinţă şi voinţă în educatori, în învăţători! Este un cadru socialdegradant, ce trebuie să-i stimuleze pe cei puternici să reia lupta,întreprinsă şi condusă după valorile superioare, şi nu după cele comerciale,egoiste, ce denotă o viaţă socială joasă, vulgară. Pentru a putea continuacu însănătoşirea ţesutului uman, cu îmbunătăţirea totală a vieţii, poluată şistricată de substanţe toxice, de germeni, de multe condiţii neigienice, dealimentaţie insuficientă şi iraţională, de munca excesivă, de activităţisexuale frenetice ce nu mai pot defini împerecherea dintre bărbat şi femeiecoit ci „spintecare”. Distrugerea la timp afocarelor neoplazice este un lucru destul de problematic şi de puţine ori util (poatedoar atunci când a existat o eroare de evaluare). Cine va reuşi să distrugă untrecut biologic ce s-a depus în acest ţesut sau în celălalt, în această regiuneorganică sau cealaltă, ce reprezintă totalitatea multor erori, evenimente,anomalii patologice, semănate de-a lungul vieţii? Aşa cum tuberculoza esteboala sfârşitului oamenilor şi reprezintă valorile biologice ale unei lupteglobale, organice şi mintale, la fel şi neoplasma malignă demonstreazăînfrângerea biologică, conflictul dintre ţesuturi ce se manifestă prin lipsă dearmonie şi de energie a organelor, acesta dependent de acela (tuberculoză): înamândouă cazurile omul plăteşte – la propriu – erorile unei lupte rău conduse,de cele mai multe ori de alţii, nu de el însuşi. Omul este victima ignoranţeisale şi a altora – aceea specific biologică-; suntem apropiaţi strămoşilorşi ţesutului social; cu ajutorulEugeneticii vom repara erorile noastre şi ale celorlalţi, vom începe o luptămenită să şteargă ignoranţa socială. Statistica spune că dinanul 2000 şi până azi numărul neoplaziilor constatate aproape s-a dublat, şi înspecial cele la creier şi colon! Ştiinţa biologică,împreună cu cosmosofia trebuie să impună un nou sistem de viaţă, să nereîntoarcă la concepţia sănătoasă a existenţei, să reeduce personalitatea şicorpul, să ne creeze adevărata concepţie de a trăi. Omul sănătos, cinstit,intact, care trăieşte viaţa natural, nu va fi niciodată invadat de tumoare:Natura îl apără şi îl premiază pe cel ce respectă şi trăieşte după legile sale. Înainte de a vorbidespre tiroidita Hashimoto, aş proceda cu precauţie în formularea unuidiagnostic ireversibil şi previziuni catastrofice. Conform celor demonstrateîn repetate rânduri de noi, excesul de zahăr în urină indică doar glicozurie şinu neapărat diabet, care este boala caracterizată prin exces de zahăr în sânge.Organismul are nevoie de carbohidraţi, iar lipsa acestora îi dăunează în modsigur. Este afectată regiunea tiroidiană, se reduce activitatea pulmonară şicirculaţia sângelui. Metabolismul şi nutriţiaau de suferit. Lactoza, galactoza, glucoza, fructoza, dextroza şi levuloza auformula chimică CHO, dar există o diferenţă vitală între caracterul dextrozeişi al levulozei în raport cu polarizarea luminii. Galactoza şi dextroza suntdextrogire, adică rotesc planul de polarizare a luminii spre dreapta. Levulozaeste levogiră, adică rotesc planul depolarizare a luminii spre stânga. Zahărul neasimilat este dextroza. Levulozaeste consumată în interiorul ţesuturilor şi ar trebui inclusă în dietadiabeticilor întrucât frânează lipsa de carbohidraţi. Cauza principală adiabetului este funcţionarea insuficientă a sistemului limfatic. Limfa are un rol important în procesul de asimilareşi nutriţie. Din moment ce este vorba de o tulburare cronică, culoarea indicatăeste galbenul lămâie (ce activează limfa). Aplicaţi, deci, galben lămâie peplexul solar, după aceasta aplicaţi tratamentul cu galben; apoi trataţi ficatulcu culoare albastră, iar apoi plexul faringian cu culoarea indigo. Co-participantii la distrugereafiintei umane Daca se doreste sa se inteleaga boala in intregul sau, omul trebuie sainteleaga mai ales, ca el insusi este unintreg; daca omul este dependent fizicde o boala, are o dependenta biologica(in insusi Nucleul sau Fundamental )este, in mod firesc, atacat din exterior cu multa usurinta de agenti distructivi si are –in acelasi timp- in el insusi alte dependente de tip senzorial, deci psiho-somatic. Astazi se vorbeste adesea,aproape intotdeauna, de virusi. Se cauta si virusul cancerului, desia fost demonstrat in mii de ocazii cavirusul cancerului este pur si simplu, ignoranta. Se cheltuie limiarde si miliardepentru cercetare dar se pleaca mereu de la premize false, oarbe,insuficient motivate, bazate exclusiv pe proceduri si tentative experimentale. Se vorbeste necontenit de virusi, defactori virali. Stromillo a spus ca in acest caz ar fi fost epidemii deci stari contagioase. Vedeti bineca asta este de-a dreptul anti-alternativ. Medicina alternativa in diversele sale forme de expresie, afirma,normal, (in special macrobiotica), ca “problema virus” nu e de importanta majora; afirma, intre altele, ca omul nu trebuie sa fie la discretia virusilor si ca asta e doar o chestiune de ereditate. Este adevarat dar la fel de adevarat este ca exista alte posibilitati si realitati, cum ar fi ca virusul exista, efectiv, asa cum exista si expunerea omului la el. Dacaprivim la istoria medicinei, se vorbestede multa vreme despre virus dar avea un alt nume. Intr-o vreme i se spunea “demon”. Cand cineva se imbolnavea de o boala a carei origine nu reusea s-o inteleaga, se spunea ca este posedat de un demon. Nu e nici o diferenta; sau diferenta este ca acest cuvant, “virus” are o patina stiintifica. “Demon” are o patina magica:stiinta si magie, avand radacini comune in timp, au ajuns doua caste care se privesc piezis. SIDA este sindrom de imunodeficientadobandita, adica deficienta de imunitate, din exterior; asemenea deficientaeste dobandita din cauza unor factori care, originar,bilogic, nu actioneaza in organismuluman; regresia biologica a omului este cea care-l deterioreaza, care-l pierde. Boala si-aschimbat numele si puterea, dar cum sepoate spune ca este atat de diferita de alte boli care au nume diferite? Omul este cel care da diferite nume ; in realitate este vorba de minarea fizicului, mintii si spiritului, inacelasi timp. Acesta este punctul celmai important asupra caruia trebuie samediteze omul: faptul ca aceasta triadade spirit, minte si corp este un intreg. Nu se poate gasi o solutie bolii, daca nu se intelege adevarataradacina si adevaratul sens, adica obiceiurile gresite (malus habitus = boala), din care ea se naste: relele obiceiuri mentale,sociale, alimentare si de orice alt fel; Obiceiul rau de a sta asezatincorect, de a sta in picioare in modincorect, de a se sprijini incorecte pe picioare, provocand probleme. Toateacestea sunt deficiente dobandite pe care omul trebuie sa le transforme si asupracarora nu s-a insistant niciodataindeajuns. Dupa o viziune degenerata asupra vietii si fiziologiei- continua Stromillo- s-ar putea renunta la apendice, al amigdale, la par, la prostata, la urter, la dinti (atatavreme cat exista implanturi care-i inlocuiesc pe cei adevarati). Omul trebuie totusi sa inteleaga aceasta necesitate globala a“accesoriilor”. Este ca si cand cineva ar spune ca intr-un avion de mari dimensiuni, in fond, chiar daca ar lipsi un bulon, unul mititiel, n-ar fimare lucru. Si tocmai lipsa lui ar facenava sa se prabuseasca. La fel timusul, organ glandular situat in spatele sternului, avand oimportanta functie imunologica; despre el s-ar putea spune mult mai mult decat s-a spus pana azi. In afara faptului ca produce limfocitele T4, este organul care face parte din “sistemul simpatiei” si este situat in apropierea centrului emotivitatii cu care are legatura ca si cu acea “divina camera de energie”care este inima – sau AnahataChakra, asa cum o numeste antica stiinta si filozofie indiana. Timusul se atrofiaza, intr-o anumita perioada a vietii si are o activitate foarte redusa, astfel ca este considerat inutil deatotstiutorii stiintei ofociale, care concluzioneazasatanic ca “ne putem lipsi de el.” CO-PARTICIPANTII LA DISTRUGEREAFIINTEI UMANE Stromillo si-a dedicat viata raspandirii si propagarii artei de amanca bine –in sensul de sanatos- daracesta este un argument tabu si cine se ocupa de el, in cel mai bun caz sfarseste prin a fi compromis ; si apoi, lumea nu vrea saauda despre restrictii, in specialdespre cele alimentare. (a se vedea literatura psihnalitica). Draga colega,- ii spunea un dietologlui Stromillo- cu dietele astea iti pierzi pacientii....si ma intelegi!....Inziua de azi...” Stromillo i-a raspuns: “Draga profesore, nu aveti de ales, daca nu leprescrieti dieta, ii pierdeti de asemenea, dar definitiv!.... Si inca ceva:daca veti continua sa mancati incorect, ca pana acum, foarte curand, pacientii va vor pierdepe dumneavoastra.” Respirand o atmosfera otravita degazele de esapament, de “progresul” chimic si farmaceutic din alimente, dinbauturi si din asazisele medicamente stiintifice, drogat deintoxicarea informationala, nesigur, purtator al unei mine gata sa explodeze in torace, mereu bolnav datorita intoxicariiatomice - practic ireversibila, conditionat de ascunsa dar mereu prezentaputere oculta, adus in situatia de a considerasoarele dusman si prietena moartea prin eutanasie, terorizat de o senzualitatedevenita din ce in ce mai periculoasa, ciuruit de acele injectiilor, devenit sclavul deodorantelorsi apei de gura cu efect de “reimprospatare”, devenit mare consumator si sclavul hartiei igienice, individul pare a avea slabe posibilitati de a se salva si putine probabilitati de a lupta pentru salvarea sa. Totusi din motive credibile si justificate suntem convinsi ca desi traieste intr-o societate dominata de nebuni, este inca posibil pentru individ sa scape pentrua-si cunoaste si recunoaste natura cosmica ca si eroarea in care se afla el si tot ce-l inconjoara, pentru areusi, in final, sa se orienteze in directia justa a ordinii naturale (MMStromillo “ Precepte, maxime si regulisanitare” Fundatia Medicala Romana 2003) Intregul sistem imunitar este bazat pe limfocitele B si T care lucreaza (unele ca principale,celelalte ca auxiliare), ca macrofage,ingloband toate elementele care ataca integritatea corporala. Si acest sistem imunitar este adus in grava situatie de elemente asupracarora ne vom opri mai departe. As dori sa va opriti asupra acestoraspecte: zaharul si fosfatul sunt elemente si caramizi de constructiefundamentale ale elicelor constitutive ale inmformatiei genetice ; ADN-uleste si el format, conform legii compensatiei/echilibrului,din doua substante opuse : acida sibazica. Acolo unde este soare este si umbra iar acolo unde este noapte, soarelesi stelele asigura lumina. Aceeasi intelepciune biologica a facut ca in corpul uman sa existe acizi si baze. Elicele sunt compuse din acizi si elementeYin, ca zaharul si fosfatul si bazelesunt compuse din purine si pirimidine.De mai multe ori in ultimii aniStromillo a tras semnalul de alarma spunand ca zaharul este daunator si periculos; de fapt facem distinctia intre zaharul natural (polizaharidele) si zaharul alb, chimic (monozaharidele), care fiind extras pe cale chimica , cauzeaza in corpul uman o debilizare generala dupa ceeste consumat; in consecinta,organismul cere elemente din grupul B si saruri minerale. Chiar atunci cand zaharul nu este cel chimic, cum este cel extras din orezul alb, provoaca boli si deficientade vitamina B1, asa cum beriberiprovoaca carente de saruri minerale siin consecinta boli ca decalcifiereaosoasa, probleme de genunchi, etc. Singurul aliment lipsit de purine si toxine este orezul integral careeste complet pur. Dar sa ne interesam acum de ADN. Slabirea ADN-ului survine din cauza alimentelor ca: zaharul alb si indulcitorii care dedecenii s-au depozitat in organism, diferitii fosfati care se folosesc ca si aditivi ne- naturali, polifosfaticare sunt folositi in industrializarealaptelui. Si apoi: purinele si acizii nucleici din carne si alimentele denatura animala, in general; si drogurilesi medicamentele care sunt co-adjuvanti in distrugerea umana: de fapt bolnavul nu este“inteles” in boala sa ci este ajutatsa coboare pe panta bolii cuantialergeni, analgezice, anestazice, antibiotice si toate cele pe careprovoaca inconstienta si necunoasterea. La fel: vaccinurile si iradierile fiedin mediu fie cele dictate de principii lipsite de intelegerestiintifica. Purinele din carnea animala sunt –teoretic- bune pentru ca sunt prezente in ADN dar exista o diferenta: scoala lui Stromillo a spusintotdeuna ca fiinta umana faceparte din regnl uman si animalulface parte din regnul animal. Cand se violeaza legeanaturii si se ucide cu cruzime un animal , acela raspunde creand un camp magnetic de moarte; in afara de cantitatea de adrenalina care seabsoarbe in carnea sa, desigur, nu fara furie, bietul animal! De fapt, acea carne rosie, devine repede gri.Incepe o necrozare. La vanzare carnea este rosie pentru ca este coloratacu nitrati! Iar aceste purine animale, ataca omulla nivelul nucleului celular. Trebuie spus ca macromoleculele dincarne duc la o stare de macrodezordine organica si purinele vin sainrautateasca situatia , sa compromitaechilibrul interior al omului: il fac sa fie “continuu astupat” (obstructioneazacurgerea fireasca din organism la toatenivelele.) Zaharul ucide diverse componenteale complicatului mecanism uman, incepand cu sangele, maduva, linfocitele, pentru ca eun element extrem de nociv. Aceste elemente (carne, zahar, droguri, medicamente chimice si de sinteza)sunt distructive pentru ca –desi poarta acelasi nume cu elementele constitutive ale ADN-ului, seafla la nivele diferite: sunt purine si zaharuri din “regnuri” diferite (chimice si animale) care seadapteaza rau la regnul uman. Imunodepresivele care se utilizeaza ca anticancerigene, vaccinurile,iradierile nucleare si medicale, precum si faptul de a-si fi atacat propriacapacitate imunitara print-o conduita de viata gresita, si un comportamenteronat, o munca incorecta, o htrana neadecvata lui, toate acestea au distrus imunitatea. De putin timp s-a sfarsit un milemiudeci urmeaza o mutatie. Acesta este un mileniu care-si dicteaza testamentul. Arhiva fisiere
|
Rss