IGIENISM, STIINTA SAU POEZIE BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO

 

Mario Stromillo Psicologo Clinico Medico Omeopata, Ayurveda  ed esperto occidentale  in metodologie terapeutiche indo-asiatiche nonchè padre della moderna Psicoimmunologia è oggi anche in oriente definito : ‘’ leggenda ‘’                                   In copertina : l’autore in uniforme ‘’ sensei ‘’ (maestro 6’ dan di arti marziali )		Mario Stromillo  Docent Universitar Medic  Homeopat, Ayurveda  şi expert occidental  in metodologii terapeutice indo-asiatice cât şi părinte al Psihoimunologiei moderne  azi , chiar şi in orient este  definit : ‘’ legendă ‘’                                   pe copertă : autorul  în uniformă ‘’ sensei ‘’ (maestru 6’ dan în  arte marţiale )
Il senso della Morte migliora il senso della Vita , infonde e rinnova il Corraggio per la lotta del vivere, educa le nostre superiori strutture. Il Sole tramonta, l’aurora ritorna ; il nostro tramonto deve formare l’aurora degli altri. Se la tavolozza della nostra vita ha lasciato tracce di vividi colori, essa sarà di luce a quelli che verranno dopo di noi !     l’Autore		Sensul Morţii îmbunătăţeşte sensul Vieţii, insuflă şi trezeşte Curajul  de  a lupta să trăim, educă structurile noastre superioare. Soarele apune, aurora se re-ntoarce; apusul nostru trebuie să formeze aurora altora. Dacă paleta vieţii noastre a lăsat urme de culori vii, ea va fi lumina acelora ce vor veni după noi !   Autorul

MARIO STROMILLO

IGIENISMO,

SCENZA O POESIA ?

IGIENISM,

ŞTIINŢĂ SAU POESIE ?

Ediţie : Longevity  Center

Centro Sociale Polivalente

Via Brignole de Ferrari 2/6 – 16125 Genova

Copyright   by : Longevity Center

 

La patologia dell’ ideale   V’è un ideal ch’è febbre, ch’è tumulto, che è uragano immane di passioni, in cui si perde il fiore delle forze, in cui ogni sorgente di letizie si secca. E’ questo l’odio verso molti e sè, non è l’amore universale , non è l’ammirazion di qualche idolo, è fanatismo, non è religione e allor del fanatismo si hanno tutti i controsensi, i fremiti, gli eccessi , finché si arriva a non sentire più la voce d’altri etici bisogni e non sentire gli squilibri fisici e tentennar fra una caduta e l’altra Così , col corpo e l’anima spossati , ci presentiamo al tribunale umano più spesso irrisi che glorificati

Patologia  idealului   E un ideal ce e vâlvătaie, ce e tumult, care este un uragan enorm de pasiuni, în care se pierde floarea forţei , in care fiecare izvor de bucurie se seacă. Şi această ură către mulţi alţii şi către sine, nu e iubirea universală , nu e admiraţia unor  idoli , este fanatism, nu este religie şi atunci din fanatism iau naştere toate contrasensurile, freamătul, excesele , până se ajunge a nu mai auzi vocea altor nevoi etice, a nu mai simţi dezechilibrele fizice şi a şovăi între o cădere şi alta. Asfel, împreunaţi  în corp şi suflet  ,ne prezentăm la tribunalul uman mai degrabă batjocoriţi decât glorificaţi.

 

*** Frustrati sin da bambini, ci sentiamo dal mondo fustigare(anche se il mondo rimane indifferente ai nostri passi) , perché ci pare sempre che ci creda miseri e ci respinga via da sè. Altezza non esiste, non c’è premio che riesca a soddisfarci cuore e tasche. Sia lo studioso che a trent’anni è già e professore e cavaliere, sia l’industrial che, dopo poche lotte, è diventato già potente e ricco, sia l’operaio che ha raggiunto paghe da capogiro e siede in Parlamento, in mezzo all’aristocrazia del censo e dell’intelligenza; nessun dice : ’’ Mi fermo, poi che sono soddisfatto’’.

*** Frustraţi încă de copii, ne simţim flagelaţi de lume(chiar dacă lumea rămâne indiferentă la paşii noştrii), deoarece ne pare că întotdeauna ea ne crede mizerabili şi ne respinge. Înălţimi nu există, nu este vreun premiu care să reuşească a ne satisface Inima şi buzunarul. Atât studiosul care la treizeci de ani e deja profesor şi cavaler, fie industriaşul care după puţine lupte a devenit deja puternic şi bogat, fie muncitorul ce a atins plăţi ameţitoare şi loc în Parlament în mijlocul aristocraţiei bogăţiei şi al inteligenţei ; nimeni nu zice : ’’Mă opresc, pentrucă sunt satisfăcut ’’.

 

*** La società , del resto, non dà tregua, lei che apre scuole, fabbriche,ospedali che stampa fogli scritti a tonnellate , che parla di un endemico futuro. E noi ci riusciamo a diventare etemi, stanchi, illusi, ossessionati ricercatori di energie in prestito ; ci mancano i piaceri ; i nostri sensi non hanno più piacevoli reazioni ; dal letto e dalla tavola ci alziamo sfiniti ed ogni muscolo ci duole; perdiamo l’appetito; il nostro cuore ha un trambusto sfrenato e tutti gli organi agiscono a rilento;non sentiamo la nostra in libertà fisiologia: di materiale e vincoli un gravame immenso preme ; il capo ci martella;	*** Societatea , în rest, nu ne dă răgaz , ea deschide şcoli, fabrici, spitale, care tipăreşte foi scrise cu tonele, ce vorbesc despre un viitor endemic. Şi noi reuşim să devenim firavi, obosiţi, înşelaţi, obsedaţi  căutători de energii  de împrumut ; ne lipsesc plăcerile; simţurile noastre nu mai au reacţii plăcute; din pat şi de la masă ne ridicăm sfârşiţi şi fiecare muşchi ne doare ; ne pierdem pofta ; inima noastră este în agitaţie continuă de ne înfrânat şi toate organele acţionează cu încetinire ; nu simţim în libertate fiziologia noastră : de materiale şi  oprelişti care apasă o imensă povară; capul ne vuieşte;
*** abbiamo tremori, spasmi, algesie, parestesie; e intanto la coscienza ci parla della nostra cenestési : noi siamo gli egri in ver paradossali. L’idea diventa tic cogitativo, diventa incoercibile ossessione, diventa dubbio e intanto , nella mente campeggiano ridicole fobie : in tale situazion, sembriamo gnomi cui è stato dato il compito d’Atlante Fermiamoci, per Giove: così tante belle son le glorie e le delizie che a noi Madre Natura ha regalato ; così sublime è la costituzione di questo nostro nobile cervello; è così ricco il mondo di risorse, di aiuti e di diletti, che non so	*** avem fiori, spasme, dureri, parestezii; şi între timp conştiinţa ne vorbeşte de chinestezie : noi suntem bolnavi de –a dreptul paradoxali. Idea devine un tic cugetător devine o obsesie incoercibilă , devine un dubiu în timp ce în minte ne hărţuiesc fobii ridicole: în această situaţie părem pitici care au primit menirea Atlanţilor Să ne oprim, pentru Dumnezeu! : frumoase sunt gloria şi deliciile pe care Mama Natură ne-a dăruit ; de-a dreptul sublimă este alcătuirea creierului nostru; este aşa de bogată lumea de resurse de ajutoare şi de desfătări, că nu sunt
*** capacitarmi e dirvi di rovine, di tenebre, di stanze ospedaliere. A noi sian le vittorie, le conquiste, i sogni sempre belli e sempre puri. Innanzi ai sogni, innanzi all’ideale , siam tutti uguali, abbiam tutti ansie e sulle ali dei fantasmi nostri noi siamo tutti uniti : ciò consoli. Solo nel vizio, sol nella superbia, divisi ci sentiam della fortuna. Cerchiam di mantenere dunque,intatto codesto nostro capital virtuale e nelle lotte e in tutte le fatiche teniamolo in maniera da potere disporre sempre di energie sì pronte equilibrate e savie. Poi ch’è allora che la felicità non viene meno:	*** capabil să vă zic despre ruine, despre tenebre, de camere de spital. Nouă ne aparţin victoriile, cuceririle, visele întotdeauna frumoase şi pure. In faţa viselor, în faţa idealului suntem toţi egali, avem toate neliniştile şi pe aripile închipuirii noastre noi suntem toţi uniţi : cea ce ne consolează . Numai în viciu, numai în trufie divizaţi ne simţim norocul. Încercăm să menţinem deci intact acest capital virtual al nostru şi în lupte şi în toate străduinţele să-l ţinem în aşa fel încât să putem dispune întotdeauna de energii pregătite echilibrate şi chibzuite. După care acea fericirea soseşte sau nu :
*** se non sentiam che dell’intelligenza aperte son le vie, pronte ad accogliere fiumi di luce ; quando noi possiamo schiacciar l’idra mondana sotto i piedi intanto che sciogliamo inni, dal cuore, alla forza, all’amore, all’ideale; se noi sappiam attendere l’avvenire serenamente, senza rimirare con ansie grandi e inutili le albe e con sfiducia tragica i tramonti ; possiam davvero dir d’aver risolto da sani , da assennati e – perché no ? da ‘’uomini’’ il problema della vita nel modo più tranquillo e più giocondo che sia dato di fare a noi mortali	*** dacă nu simţim că inteligenţa deschide cărările sale, pregătită să primească fluvii de lumină;când putem strivi hidra mondenă sub picioare, în timp ce destrămăm imnuri din inimă forţei, iubirii, idealului ; dacă noi ştim să aşteptăm viitorul senini, fără a re oglindi cu mari şi inutile  nelinişti  zorile, şi cu ne-ncredere tragică apusurile; putem zice într-adevăr că am rezolvat în mod sănătos, chibzuit – şi de ce nu? ca ’’ oamenii ’’ problema vieţii într-un mod mai liniştit şi mai bucuros   ce ne este dat  nouă ca muritori
L’igiene dell’ideale   Gli scrittori di cose psicologiche scrivon comunemente : ‘’Oggi si pensa troppo e dell’ideal troppo si abusa ‘’. Il che equivale a dire che oggigiorno ci si preferisce già da più maturi la mèta della vita, di una volta. Non più ci si contenta , oggi, di quello che han lasciato gli avi, nè in famiglia nè in società: ha dato , l’altruismo, aiuto all’egoismo a salir l’erta del progresso sociale e individuale : l’uomo, per sviluppare l’egoismo, che ha mèta angusta, abbraccia l’altruismo, di cui la mèta è vasta e luminosa. Però , se pur l’igienico ideale è un’entità che veste i ricchi panni che a lui i poeti donano e i pittori,	Igiena idealului   Scriitorii de lucruri  psihologice scriu deobicei : ’’ Azi ne gândim prea mult , şi se abuzează mult de ideal ’’. Cea ce însemnă că în ziua de azi se preferă deja de maturi ţelul vieţii de altă dată. Nu ne mai mulţumim azi cu ce ne- au lăsat strămoşii noştrii, nici în  familie, nici în societate : a dat altruismul ca ajutor  egoismului pentru a urca pe culmea progresului social şi individual : omul pentru a dezvolta egoismul ce are un scop îngust, îmbrăţişează altruismul al cărui scop este vast şi luminos. Însă, dacă şi igenicul ideal este o entitate care îmbracă haine scumpe dăruite  de poeţi şi pictori,
***   se d’esso è la più pura e nobil fonte di slanci e gioie, se è la forza arcana per cui guardiamo il sole senza tema, con fremiti dell’aquila , la forza per cui di fronte a nulla siam minori; di contro , il patologico ideale è quanto di peggior possiamo dare alla nostra fisiologia nervosa, lui che ci strema dentro al lupanare, lui che ci abbrevia e ostacola il respiro	***   dacă de la ea frica este cea mai nobilă sursă de elan şi bucurii, dacă este forţa misterioasă pentru care privim soarele fără teamă, cu fremătul acvilei, forţa in  faţa căreia nu suntem mai prejos: din contră, patologicul ideal este cel mai rău lucru pe care îl putem da fiziologiei nervoase, ea care se epuizează în lupanare, ea care micşorează şi împiedică respiraţia
L’intelletto e il sentimento   Noi separiamo i loro due domini e se chiamiamo ‘’mente’’ quella parte dell’anima che è dedita allo studio ed è conoscitrice e indagatrice, chiamiamo propriamente ‘’ anima’’ o ‘’psiche’’ un centro immaginario in cui gli affetti insorgono, si nutrono, s’intessono di gioie e di sospiri: un centro oscuro che noi sappiamo ben analizzare e in cui caliamo (spesso senza frutto) sovente una serena e scrutatrice coscienza, per saper quello che siamo e quello che vorremmo invece essere : ben ardua operazion, checché dicesse Cartesio, al quale l’anima sembrava più chiara da conoscere del corpo.	Intelectul şi sentimentul    Noi separăm cele două domenii şi dacă numim ‘’minte’’ , acea parte a sufletului care este dedicată studiului care e cunoscătoare şi investigatoare o să chemăm la propriu ‘’suflet’’  sau  ‘’psihic’’, un centru imaginar  din care afecţiunile izvoresc, se hrănesc , se umplu de bucurii şi de suspine : un centru obscur pe care noi  ştim bine să-l analizăm şi în care coborâm (adesea inutil)  o conştiinţă senină şi scrutătoare, pentru a ştii  ce suntem şi ce am vrea de fapt  să fim: anevoioasă operaţie aşa cum spunea Descartes, căruia sufletul i s-a părut mai lesne  de cunoscut decât corpul.
***     Invece , proprio l’anima, se perde le buone relazioni con la mente  - e se la mente , inver, s’indebolisce - non più l’autorità ne riconosce  e allor travolge e chiama  a ribelione  i principali organi del corpo.	***     In timp ce , chiar sufletul  îşi pierde relaţiile bune cu mintea -         şi dacă mintea, într-adevăr , se slăbeşte – nu-i mai recunoaşte nici autoritatea şi atunci târăşte şi cheamă la revoltă principalele organe ale corpului.
Elogio agli ideali   Ed or vi espongo l’ideale igienico : ricerca  intelligente ed avvenuta di quelle forze armoniche, importanti, dell’istituzione e dell’educazione, le quali ci assicurino il diritto di non sentirci meno qualunque mèta, senza apparire mai come ignoranti. Ci diano inoltre, queste buone forze, il lume di una mente sempre aperta, che sappia illuminarci , all’occorrenza, nel buio della superstizione; ci diano il modo di frenar le cose, domar le smanie e sempre di noi stessi esser padroni, tramite una sobria e savia e controllata igiene fisica;	Elogiul idealurilor    Şi acum vă expun idealul igienic: cercetare inteligentă şi dată de acele forţe armonice , importante, ale învăţământului şi al educaţiei, care ne asigură dreptul de a nu ne mai simţi un oarecare scop, de a nu mai apărea drept ignoranţi. Aceste forţe ne dau printre altele, lumina unei minţi tot mai deschise care ştie să ne ilumineze , la nevoie în întunericul superstiţiei; ne da modul ca să fânăm lucrurile să îmblânzim frenezia şi să fim stăpânii noştrii, printr-o igienă fizică sobră înţeleaptă şi controlată;
***   ci diano la facoltà di rimirare, senz’essere accecati , un bel miraggio e, se i bagliori voglion esser forti, ci trovino  lo schermo nella calma di un’organica rieducazione; ci diano ancora il pungol che  ci sproni ad essere miglior di giorno in giorno e a ricercare sempre, anche qualora ci par che tutto intorno sia completo e buono, il perché dell’esistenza, lungo un sentiero d’opre generose, che porti ad una vetta non turbata dai fulmini dell’invidioso Olimpo e che non sia di qualche tregua avaro, così che non giungiamo a quella vetta nell’animo sfiniti e nella mente. É tutto questo l’ideale igienico.	***    ne dau facultatea de a re oglindi, fără a orbi, un miraj frumos şi, dacă strălucirea vrea să fie orbitoare, ne va găsi la adăpost sub protecţia liniştii unei re educări organice; ne dau deasemenea imboldul ce ne împinge să fim mai buni din zi în zi şi de a căuta întodeauna, chiar şi  atunci cânt totul din jur pare de a fi complect şi bun,  acel ’’de ce’’ al existenţei, de-a lungul unei cărări de opere generoase, ce duc către o culme ne tulburată de fulgerele invidiosului Olimp şi care nu este un oarecare răgaz avar, astfel ca să nu ajungem la acea culme cu sufletul şi inima  sfârşite . Şi toate acestea sunt idealul igienic.
I sentimenti   Ora ascoltate. Vivere è sentire ; e vivere è tirare avanti un carro, di affani e gioie e di speranze carco; tirarlo con cavalli senza brigila, che possono , dal mezzo del sentiero levarsi all’improviso e , forsennati ,correndo, andare verso un precipizio.	Sentimentele Acum ascultaţi. A trăi este a simţi; şi a trăi este de a trage căruţa înainte, încărcată cu necazuri ,  bucurii şi  speranţe; trăgându-l cu caii fără hăţuri , ce pot în mijlocul cărării să se dezlege pe neaşteptate, şi pradă nebuniei, gonind se îndreaptă către o prăpastie.
Mimica   La mimica è un mezzo, assai speciale, con cui noi esterniamo i sentimenti. Perciò , le nostre interne sensazioni, trasmesse ai nostri muscoli facciali, li muovono ed atteggiano variamente. Di questo gran strumento molte genti si servon, specialmente gli italiani del sud, per risparmiare i movimenti del muscolo orale della lingua: lo fanno per pigrizia, e tuttavia, si spiegano benissimo in tal modo. Apposta ho ricordato questo aspetto dell’argomento poiché, in qualche modo, rientra nell’igiene della mente. Infatti, un poco tutti, per istinto, e in gran misura, in verità , i ragazzi, tendono a risparmiare l’esercizio	Mimica   Mimica este un mijloc foarte special, prin care exteriorizăm sentimentele. De acea, senzaţiile noastre interne, transmise muşchilor noştri faciali, îi mişcă si aşează pe aceştia divers. De acest mare instrument multă lume se serveşte, mai ales  italienii din sud, pentru a economisi mişcările muşchiului oral al limbii : o fac din lene, şi dealtfel se exprimă foarte bine in acest fel. Intenţionat am amintit  de acest aspect al temei , care  intr-un anumit  fel reintră în igiena minţii. De fapt, aproape toţi din instict, şi in mare măsură tinerii tind să economisească exerciţiul
*** di quella facoltà della loro mente legate alla parola, facoltà più dure e faticose da applicare di quanto invece non lo sia la mimica: quest’ultima non solo l’espresione sveltisce, ma ne vizia la franchezza, qualor si voglia nascondere con arte qualcosa, sia difetto o sia misfatto. Invece , nei bambini, questo mezzo è giusto che accompagni la parola, ma non che sia di essa l’uccisore.	*** acelor  facultăţi a minţii lor legată de cuvânt, facultăţi mai dure şi obositoare de aplicat decât este mimica : aceasta ultima nu numai că  iuţeşte expresia, dar ne viciază şi francheţa atunci când vrem să ascundem cu artă ceva, fie un defect fie o nelegiuire in timp ce la copii acest mijloc este potrivit să însoţească cuvântul , dar  nu ca să  fie ucigaşul lui.
La favella È van ch’io dica quanto essa conti quale ausiliare dell’intelligenza e come , molto più della scrittura, sviluppi la ginnastica mentale. Nella scrittura , infatti , il rievocare le mnemoniche tracce e poi il formare e l’ordinar le idee, avviene lento : si lascia tutto il tempo alla coscienza per sorvegliar le successione logica di quello che produce l’inteletto. Tutto è più arduo, invece , nel parlare : la terminologia dev’essere pronta, la trasmissione rapida e ordinata e senza tregua si ha da collegare la vecchia idea con quella più recente così che da un lavoro complicato nasca la locuzione, senza intralci e senza confusione, senza ambage.	Graiul  Trebuie să zic de pe acum cât contează  ca auxiliar al inteligenţei şi cum, mai mult ca scrierea, dezvoltă gimnastica mintală. In scriere, faptul de a reinvoca mnemonticele urme şi apoi formarea şi ordonarea ideilor se face lent : se lasă tot timpul necesar conştiinţei pentru a supraveghia succesiunea logică de ceea ce produce intelectul. Mult mai anevoios este a vorbi : terminologia trebuie să fie pregătită , transmiterea rapidă şi ordonată şi fără repaus se va leaga idea cea veche de idea cea mai recentă astfel ca de la o muncă complicată să se nască locuţiunea, fără obstacole şi fără confuzie, fără ocolişuri.

 

La coscienza   Acqista, la coscienza, una gran pratica nell’estimare l’utile e il dannoso per l’organismo materiale e psichico: appetisce e ripugna. Ecco il constante sentimentale nostro lavorio : e dagli intrecci fini e complicati di tali ripugnanze ed appetiti insorgono gli affetti e le passioni : gli uni calmi, brevi e soprattutto non prevaricatori ; le altre invece, tiranne, tumultuose ed irrequiete.	Conştiinţa   Conştiinţa dobândeşte o mare practică în a estima ce e folositor sau dăunător pentru organismul material şi psihic: pofteşte şi respinge. Iată constanta sentimentală a muncii noastre : de la încrengături fine şi complicate de la aceste respingeri şi pofte se nasc afecţiunile şi pasiunile: la unii cu calm, scurte, şi mai ales  neagresivi; în schimb  la alţii tiranice, tumultuoase şi neliniştite.
Moto psichico   Nel corpo , ho detto sempre , tutto è moto si esternano gli affetti con il moto e nella mente stan particolari motrici, facoltà, migliori e massimi soci d’industria dell’inteligenza. Di moto è un complesso la parola; gli instinti sono moto , dall’amore all’atto di nutrirsi ; il pianto e il riso, che tanta parte mostran di noi stessi; è moto la scrittura che è partecipe fidata di segreti e delle azioni che ognora si modellan dentro quella grande officina ch’è la volontà.	Mişcarea psihică   În corp, am spus-o întotdeuna şi o zic că totul e mişcare  se exteriorizează afecţiunea prin mişcare şi în minte stau motrici, facultăţi, mai bune şi maxime asociaţi ai industriei inteligenţei. Mişcarea este complexul cuvântului; instinctele sunt mişcare, de la iubire la actul de a ne hrăni;  plânsul sau râsul care  arată o bună parte din noi; scrierea este mişcarea participantă de încredere a secretelor şi a acţiunilor care întotdeauna  se modelează înăuntrul atelierului care este voinţa.
Gli atti riflessi   In essi ogni volonta’ vien meno; son essi i traditori della mente, dell’intimo pensiero i delatori; son piccole motorie reazioni, che sorgon quando meno lo vorremmo e a volte senza che ce ne accorgiamo: il subito rossore  ed il pallore, il batter delle palpebre improvviso, un gesto od una contrazione mimica, son queste cose minime che ogni forza domina animale. E a causa loro, quanti i quanti furti intelletuali e pur sentimentali! Quante rivelazioni , voglio dire, e quanti avvisi, quante confessioni! E che interpretazione universale, precisa , giusta ed inequivocabile !	Actele reflexe   În ele  fiecare voinţă e mai puţină; ele sunt trădătoarele minţii, informatorii gândirii intime ; sunt reacţii motorii mici, care se ivesc când vram mai puţin câteodată chiar fără a ne dea seama de ele: roşeaţa imediată şi paloarea zbaterea pleoapelor pe neaşteptate, un gest sau o contracţie mimică, sunt aceste lucruri minime pe care fiecare forţă domină animalul. Din cauza lor, câte şi câte furturi Intelectuale şi chiar sentimentale ! Câte revelaţii, vreau să spun, şi câte avizări, câte confesii ! Şi ce înterpretare universală, Precisă, justă şi inechivocabilă !
***   Paura , antipatia,disprezzo, disgusto, ha voglia l’uomo di celarli ad arte negli intimi recessi della mente : un muscolo gli si contrae, una rete di vasi capillari si restringe, frenando il fluir giusto del sangue; secerne una ghiandola il suo umore e l’uomo, il re, il tiranno, è già sfatato.	**** Frică, antipatie, dispreţ, desgust, omul simte nevoia să le plămădească in artă, in lăcaşurile intime ale minţii: un muşchi i se contractă, o reţea de vase capilare se restrâge, frânând corespunzător sângele; o glandă secretă dispoziţia ei şi omul, regele, tiranul este deja contrazis.
Anatomia della mente   In epoche passate , a molte parti minime del cervel si attribuiva l’intellettività  facoltà;  ad esempio al bulbo ed alla pineale ghiandola ed al corpo calloso e poi, perfino al liquido cefalo-rachidéo. Poi, finalmente , vennero le giuste Intuizioni, i buoni esperimenti, la nostra anatomia topografica precisa, minutissima, grandiosa : allor dell’alma e dell’intelligenza e del cuore affettivo fu stimata dimora la materia detta ’’grigia’’ dell’encefalo nostro ; allora , in zone fu repartita e se ne spiegò il compito ed al concetto vennesi di ’’centro’’.	Anatomia minţii   In epocile trecute, la multe părţi minime a creierului i se atribuiau  facultăţile intelectuale ; de exemplu bulbului şi glandei pineale şi corpului calos, apoi s-a ajuns şi la lichidul cefalo-rahidian. Apoi în sfârşit, veniră intuiţiile juste, experimentele bune, anatomia noastră topografică precisă, minuţioasă , grandioasă: atunci de la suflet şi de la inteligenţă şi din inima afectuoasă  a fost estimat lăcaşul materiei aşa-zise ’’cenuşii’’ a encefalului nostru ; atunci pe zone a fost repartizat şi ni se explică misiunea şi conceptul ce veni din ’’centru’’
***   Dopo tante scoperte si credette di aver offeso i dogmi religiosi, di avere conosciuto più di quanto all’uomo fosse lecito ; ma a torto se è in noi profonda e pura convinzione di essere legati a Dio, nessuna scientifica vittoria potrà mai la nostra convinzione cancellare e toglierci la voglia di pregare. Se lo vogliam, possiam tutte le cose pensare collegate ad un’infinita Bontà, ad un’infinita Provvidenza.	*** După multe descoperiri s-a crezut ca au fost ofensate dogmele religioase de a fi cunoscut mai mult decât  e permis omului ; ba dimpotrivă, dacă este în noi profundă şi pură convingerea de a fi legaţi de Dumnezeu, nici o victorie ştinţifică nu va putea nimici şi lua nevoia de a ne ruga. Dacă o vrem putem să ne gândim la toate lucrurile legate de o infinitată  Bunătate şi la  o infinită Providenţă.
Mente e procreazione   Per quanto sta nell’argomento igiene, dell’inteletto e della procreazione, noi possediam due chiare facoltà: possiamo noi plasmar, perfezionare un materiale grezzo che Natura tramite i nostri genitor ci ha dato ; e possiamo influire, a nostra volta, sul material, qualitativamente, che noi assegneremo ai nostri figli, nei nostri voti, superiore al nostro. La prima facoltà sarà trattata nell’igiene del metal lavoro; sulla seconda mi soffermo adesso. Vi voglio dire quanto le oculate regole e savie possano influire sopra la formazione ed anche sopra le qualità di quel bel nostro frutto, nel quale riponiamo tanti sogni, speranze e famigliari aspirazioni	Minte şi procreaţie In tot cea ce priveşte argumentul igienă, de intelect şi procreaţie, noi posedăm două facultăţi clare: putem plămădui, perfecţiona un material brut pe care Natura prin părinţii noştrii l-a dat; şi putem influenţa la rândul nostru materialul din punct de vedere calitativ pe care îl vom dărui copiilor noştrii, în voturile noastre, superioare nouă. Prima facultate va fi tratată în igiena mentalului muncii; asupra celui de al doilea mă opresc acum. Vreu să vă zic pe cât precautele şi deşteptele reguli pot influenţa asupra formării şi chiar asupra calităţii acelui fruct frumos al nostru, în care punem multe vise , speranţe şi aspiraţii ale familiei
Ereditarietà   Non è esatto, come qualcheduno invece afferma, che il fattore psichico, che è chiamato a torto ’’accidentale’’ , non possa in alcun modo esser tras -messo ai figli. E’ malattia accidentale la polmonite – per esempio-eppure io sfido chicchessia ad affermare che un padre che sia stato a lungo e spesso affetto da tal morbo, non possieda figliuoli invero facile a contrarre la stessa perigliosa infermità.	Prin ereditate     Nu este precis, precum unii afirmă de fapt, că factorul psihic , care este numit greşit  ’’ accidental ’’  să nu poată , sub nici o formă să fie transmis urmaşilor.  Boală accidentală este pneumonia – de exemplu- dar eu sfidez pe oricine care afirmă că dacă un tată care a fost afectat mult timp de această boală are copii, aceştia ar putea foarte uşor contracta această infirmitate periculoasă.
Predestinazione   In teologia il termine si spiega  così : ’’ All’inizio Dio tracciò i Suoi piani e scelse a chi donare la salvezza e stabilì l’agir di ognun di noi ’’. Abbiamo fatto nostra la parola a intendere, al di fuori del concetto divin, che un uomo , a parte il cooperare di vari ambienti a tanti avvenimenti, sarà a seconda delle sue matrice, indotto un importante atto a compiere, od una traversìa grande a  subire, o a scendere , con corsa rapida e folle, del disonore il ripido pendio.	Predestinare     În teologie termenul se explică : ’’ La început Dumnezeu a trasat pla-nurile Sale cui să-i dea salvarea şi a stabilit modul de acţiona a fiecăruia dintre noi’’. Am făcut ca , cuvântul nostru să fie înţeles în afara conceptului divin, pe care un om în afară de cooperarea cu diverse medii şi cu numeroase evenimente, va fi potrivit matricelor sale, neştiitor la un act important de îndeplinit, sau la o încercare mare de trecut, sau să  coboare, într-o cursă rapidă şi nebună al  dezonoarei pe o pantă abruptă.
Il genio   Nel genio non c’è nulla di divino. Se diamo ad un cervello grande moto, gran cibo e molteplici elementi, così che li rielabori e trasformi, avremo un genio per il quale il mondo non ha mister; che sfida gli uragani; che stringe nelle mani il sacro Olimpo :   titanico e terreno. Non ha vampe,nè fulmini o baleni ,  nè scintille,che simili sciochezze sono proprie dei geni che descrive il romanziere	Geniul     În geniu nu este nimic divin. Dacă dăm unui creier un mare impuls hrană multă şi o mulţime de elemente încât  să le re-eleboreze şi să le tran-sforme, vom avea un geniu pentru care lumea nu are mistere; care înfruntă uragane; ce strânge in mâini sacrul Olimp:  titanic şi pământesc. Nu are  văpăi , nici fulgere sau descărcări, nici scântei care asemănătoare prostiilor sunt proprii geniului descris de romancier.
Ribellione all’incesto nel regno animale   Nell’animale regno abbiamo molte prove eloquenti della ribellione della natura contro turpi incesti ; lo san gli allevatori , che, se occultati, tagliano a tempo il sangue dei prodotti. Lo sanno gli ornitologi , per via delle esperienze fatte sugli uccelli di uno stesso gabbion, da cui risulta prole inferiore per vivacità e qualità canore, ai genitori; e lo sappiamo noi, che facciam prove in casa nostra , sopra cani e gatti, che perpetuano per generazioni, per loro gran disgrazia, consanguinee.	Rebeliunea incestului regnului  animal   În regnul animal avem multe probe elocvente ale rebeliunii naturii împotriva mizeriei de inceste; o ştiu crescătorii, care dacă prudenţi, taie la timp sângele produselor. O ştiu ornitologii pe calea experienţelor făcute pe păsările aceleiaşi colivii, din care rezultă urmaşi inferiori părinţilor prin vivacitate şi cantitate melodioasă ; Şi o ştim şi noi, care facem probe în casa noastră asupra câinilor şi pisicilor ce se perpetuează de generaţii spre marea lor nemulţumire, consanguină.
I consanguinei Gli elementi riproduttori vogliono, Prima d’unirsi , in sè trovare tutto ciò che può essere reciprocamente vicariante, nella grande lotta degli appetiti e delle resistenze; tutto ciò che , seguendo fisiologiche leggi, dalla natura stabilite, può assicurare un buon miglioramento di forza, di beltà, di forme. E ciò per ogni razza è valso, in ogni tempo: gli ebrei hanno stimato sempre empia l’union di consanguinei ; nel Corano si legge che è un delitto sposar figlie, sorelle, zie , nipoti ; in Roma antica l’incesto era punito con la morte; ed anche presso i popoli orientali veniva condannato ed aborrito.	Cei de acelaş sânge Elementele reproductive vreau, înainte de a se uni să găsească în sine tot ce poate fi locţiitor reciproc, în marea luptă a poftelor şi a rezistenţelor; tot ce , urmând legile fiziologice stabilite de natură, poate asigura o bună îmbunătăţire a forţei a frumuseţii , a formelor. Acest lucru e valabil pentru orice rasă, în orice timp: evreii au stimat întotdeauna unirea între rudeniile de sânge; în Coran se citeşte că este un delict să te căsătoreşti cu surorile,mătuşile,nepoţii; in Roma antică incestul era pedepsit cu moartea ; chiar şi la popoarele orientale  era condamnat şi era înterzis.
L’uomo non può reintrar nell’uomo   ‘’Egli è spettacol grande e bello e vario ah,quanto è affascinante veder l’uomo sospingersi, con l’anima , nel cielo percorrendolo con passi da gigante, passare il sol, vagar per l’universo, e  – ciò ch’è più difficile e più immenso - rientrare in se medesimo, per studiarsi, conoscer la natura ed i doveri  suoi proprii, il fine stesso del suo esistere’’. Così scrive Rousseau nel suo Discorso. Ma l’uomo non può reintrar nell’uomo, se in esso son tumulto e ribellione : ché l’uomo ch’entro sè ricerca l’uomo deve poter andar sempre sicuro in ogni suo più intimo meandro, senza temere assalti e coercizioni	Omul nu poate reintra în om   ’’ El e un spectacol mare frumos, variat, ah ,cât e de fascinant să vezi un om înpingându-se , cu suflet in cer , ce parcurge cu paşi de uriaş, păşind pe sol, vâslind prin univers, şi – ceea ce este cel mai dificil şi mai imens – de a reintra în sine însuşi, pentru a se studia a cunoaşte natura şi îndatoririle lui proprii, şi scopul său de a exista ’’. Aşa scrie Rousseau în Discursul său. Dar omul nu poate intra în om, dacă întrânsu-l e tumult şi rebeliune:  omul ce intră în sine pentru a căuta omul trebuie să meargă tot mai sigur in fiecare meandru al său cel mai intim fără să se teamă de asalturi şi constrângeri
***     da parte del secondo uomo. Invece talora avvien che una lusinga psichica si insinui a tale punto, blandamente, nei vasti territori della mente, che, avendone corrotto, alfin, taluno, lo faccia, poi, vibrare ed operare così come le piace: in questo modo finisce che converge tutto in lei ed essa riesce ad arte a  pervertire corporei e ideativi meccanismi, così che non vi sia più altro imperio e possa quindi , sola, governare con finta bonomia, spietatamente.	***     din partea celui de al doilea om. atunci când un psihic ademenitor s-a insinuat, linguşitor în vastele teritorii ale minţii, pe care a corupt-o, cu scopul de a face pe cineva, apoi să vibreze şi să opereze aşa cu îi place: în acest mod sfârşind să conveargă totul în ea şi ea reuşeşte cu artă să perevertească mecanisme corporale şi ideative, astfel ca să nu mai existe un alt imperiu şi ca să poată singură să guverneze cu o prefăcută bonomie, nemiloasă.
Il misticismo   Se pur può dar virtù, il misticismo più spesso è gran tormento per la mente che turba col timor pazzo del male e col cercar minutamente il bene ricerca che è incubo incessante, che è genio oppressor seduto ognora sul petto ansante degli sciagurati e che per forza muta il loro carattere, giacché un affetto domina sugli altri. Per un processo di dissociazione affettiva , il fattore timidezza non già si svela, come saria logico, di fronte ad un pericolo concreto, ma si organizza parzialmente attorno a un ordine preciso e limitato di sensazioni , oppur di avvenimenti, sprovvisti quasi sempre di perigli.	Misticismul   Dacă poate să dea virtuţi, misticismul adesea este o mare tortură pentru mintea ce tulbură cu o frică nebună a răului şi prin căutarea ne-ncetată a binelui, căutare ce e un coşmar ne-ncetat, ce e geniu opresor aşezat totdeauna pe pieptul gâfâitor al nenorociţilor care de nevoie mută caracterul lor, fiindcă o afecţiune domină asupra altora. Printr-un proces de disociere afectivă, factorul timiditate abia ce se arată, ca o serie logică, faţă de un pericol concret, dar se organizează parţial împrejur cu o ordine precisă şi limitată de senzaţii, sau de evenimente, neprevăzute de pericole.
**** Il fascino che ha l’indefinito la tema della morte , lo sgomento del Gran Castigo e l’ansia del Gran Premio , ad intristire tendono  e perciò a ritardare assai tutti i processi ideativi e a farli andar legati intorno al farlo della ragion egra : e nascono , cosi, mille fobie che ingombrano della coscienza il campo e il ragionar arrestano o corrompono ; son più frequenti la fobia del dubbio, dell’arrossire e quella del peccato e ancor, quella dell’uomo o della donna,  -  la donna : calunniata incantazione di innumeri peccati e tentazioni  - se non vien proprio la pantofobia, ossia il terror tremendo d’ogni cosa, con mille angosce e sforzi di fuggire.	*** Fascinaţia pe care o are nedefinitul teama de moarte, spaima  Marii Pedepse, şi neliniştea Marelui Premiu, ţin să întristeze şi de aceea întârzie aşa de mult procesele ideative şi pentru ca să–i facem să meargă legaţi   împrejurul dreptăţii bolnave: şi astfel se nasc mii de fobii ce stânjenesc câmpul conştiinţei şi opresc raţiunea sau o corup  ; este mai frecventă fobia dubiului, a te înroşi şi aceea a păcatului şi încă aceea a bărbatului sau a femeii – femeia: calomniată incantaţie de numeroase păcate şi tentaţii – dacă nu vine propriu pantofobia, sau teroarea groaznică a fiecărui lucru, cu mii de anxietăţi şi efortul de a fugi.
L’ossessione L’amore porta spesso all’ossessione l’anima delle giovani e dei giovani, disfatti già della nevrastenia oppur dall’abusar di sesso e studio ; invece, è portato agevolmente nel cuore della florida forese, che va ogni giorno ad induire i muscoli nei campi. Perché capita così ? Vediamo di capirlo bene. Tizio nel fisico è piuttosto malandato,  ci sono in lui pallori e turbe e inoltre malinconie, che dicon chiaro e tondo che la salute non è più con lui. Si nutre poco e digerisce male ed è disposto sempre maggiormente a rifuggir da cibi e da bevande.	Obsesie Dragostea duce adesea la obsesie sufletul tinerelor şi a tinerilor, învinşi deja de neurastenie sau de abuzul de sex şi învăţătură: în schimb, este dus cu uşurinţă în inima înfloritoare de la ţară, care merge în fiecare zi să întărească muşchii pe ţarini. De ce se întâmplă aşa ? Să vedem, să-l înţelegem bine. cu un fizic oarecare este mai degrabă prăpădit, este palid şi tulburat , ba mai mult încă melancolic, care spun clar şi răspicat că sănătatea nu e cu el. Mânâncă puţin şi digeră prost şi este dispus tot mai mult să fugă de mâncare şi de băuturi.
***   In tale stato non soddisfacente di cose , un elemento turbatore lo penetra : l’invidia, per esempio. Gli sta vicino un tale che battendo lo stesso campo suo, ha la fortuna o il merito di cogliere dal lauro quei rami di quali Tizio mai non giunse. Se egli avesse un fisico robusto e possedesse appien sue facoltà, la cosa non lo turberebbe molto : raddoppierebbe, certo, i propri sforzi, per altro, senza perdere i suoi sonni, e se il rivaleggiare minacciasse il suo decoro, ben saprebbe in pace lasciare quel terreno di sconfitte. Ma nel suo stato, l’elemento ‘’invidia’’ gli assedia l’inteletto : in questo modo	***     În această stare de insatisfacţie a lucrurilor, un element turbulent îl penetrează : invidia , de exemplu. Alături de el stă un ins ce bătătorind acelaş câmp, are norocul sau meritul să culeagă din laurii acelei ramuri la care  Cutărică nu ajunsese. Dacă el ar fi avut un fizic robust şi ar fi posedat din plin facultăţile sale, acel lucru nu l-ar fi răscolit prea mult: ar dubla desigur propriile eforturi, dar fără a mai pierde somnul său,  şi dacă rivalitatea ar ameninţa prestigiul său, ar şti in pace să părăsească acel teren de înfrângeri. Dar în starea sa , elementul ’’invidie’’  îi asediază intelectul: în acest mod
***   I suoi pensier non sol non san fugare, ma aiutano, alla lunga, l’assediante. E questi brilla e acceca; in suo potere, la logica e i criteri son plasmati da lui : in questo modo le paure, gli aspetti dell’invidia enormi sorgon davanti a Tizio, ed un cavillo è un trave. Di qui trivialità, escandescenze, disperazioni. E chi porge ai pensieri la forza di resister saldamente a quel brutto elemento sovversivo ? Di certo , non lo stomaco col cibo: infatti, se i pensieri son mutati, si mutano senz’altro le abitudini e sotto l’impresion dei suoi terrori, dei parossismi, Tizio mangia poco e digerisce peggio ancor del solito,	***   Gândurile sale nu numai ştiu să fugă, dar şi ajută generos asediatul. Şi aceasta luceşte şi orbeşte; puterea sa, logica şi criteriile sunt plăsmuite de el :  în această lume frica, aspectele invidiei enorme se ivesc înaintea lui Cutărică, şi un chiţibuş este o grindă. De aici trivialitatea, mânia , disperarea. Şi cine dă gândurilor forţa de a rezista cu fermitate acelui urât element subversiv ? Desigur, în nici un caz stomacul cu mâncarea : de fapt, dacă gândurile se mută cu siguranţă se mută şi obiceiurile şi sub impresia terorii sale de paroxism, Cutărică mânâncă puţin digeră şi mai prost ca de obicei,
***       così accrescendo il suo già grave stato che ha permesso l’attecchir del morbo sentimental ; è un rovinoso circolo. Facile allor, che una causa patogena delle più estranee al fisico suo stato, e tanto piu all’ affettivo stato avendolo  assalito da indifeso, velocemente possa e brutalmente portare i propri effetti esiziali sul corpo, distruggendone le leggi e a volte conducendolo alla morte. ‘’Ecco l’invidia che ha ammazzato un uomo’’ dira’ la gente, eppure l’espressione saria piu esatta se cosi mutata : ‘’ Ecco un organismo umano, il quale si è lasciato ammazzare dall’invidia’’.	***       şi asfel crescând deja starea gravă care a permis încolţirea bolii sentimentale; este un cerc ruinător. Atunci este uşor, ca o cauză patogenă dintre cele mai ciudate ale stării fizice ale sale atacându-l  pe nepregătite va putea rapid şi brutal să poarte propriile efecte funeste asupra corpului, distrugându-i legile şi câteodată ducându-l la moarte. ’’ Iată invidia a omorât un om ’’ Va spune lumea, şi chiar şi expresia mai exact va fi mutată : ’’ Iată un organism uman care s-a lăsat să fie omorât de invidie ’’.
*** E se udremo di drammi famigliari per opra di passioni, se sapremo di suicidi, oppure di delitti, o ,insomma, di qualunque grave eccesso,giammai facciamo i giudici severi, condannando un uomo senza remissione : il suo corpo, le sue eredità fisiche,che non gli hanno il capo corazzato,danniamo, o la sua borsa che, taccagna, non gli ha fornito ricostituenti. Passione che imperversa è malattia in atto , e più del corpo che morale, anzi : non c’è passione rovinosa se non dentro ad un corpo deperito. E questo vale a dir che nasce prima la debolezza dell’economia e poi la passionale malattia,	*** Dacă auzim de drame familiare din cauza pasiunilor, dacă ştim de sinucideri, sau de delicte, sau în sfârşit de orice exces grav, să nu mai facem pe judecătorii severi condamnând un om fără iertare: corpul său, ereditatea lui fizică, că nu are capul cuirasat, condamnăm oare traista lui de calic, care nu ia furnizat  întăritori. Pasiunea care dezlănţuită este boala in decurs, este mai mult a corpului decât a moralei, dimpotrivă : nu este pasiune devastatoare dacă nu este înăuntrul unui corp vlăguit. Aceasta merită să fie spusă,  că slăbiciunea se naşte mai înainte de economie şi apoi boala pasională,
*** perché la malattia trova il suo comodo sobstrato proprio in quella debolezza. Allor che il nostro animo è agitato da emozioni o roso da passioni, ne restano sconvolti quei processi vasomotori e trofici i quali partendo tutti insieme dal cervello la nutrizione dei tesutti regolan ; è ferma , inoltre, l’assimilazione di tutte le anaboliche sostanze e quindi aumenta subito l’ingombro di ogni catabolico prodotto. Così, qua e là, in focolai più o meno estesi e circoscritti e fino dove arriva dell’innervazion il caos. Altrettanti rudimentali morbi si accedono : son brevi e assai violenti,	*** deoarece boala se simte bine  în substratul propriu acela a slăbiciunii. Atunci când sufletul nostru e agitat de emoţii sau ros de pasiuni,ne sunt răscolite acele procese vasomotorii şi trofice care plecând toate împreună din creier reglează hrănirea tuturor ţesuturilor;   este neschimbată, asimilarea tuturor substanţelor anabolice şi deci se măreşte imediat gabaritul fiecărui produs catabolizant. Astfel , aici şi acolo, in focare mai mult sau mai puţin extinse şi circumscrise până acolo unde soseşte înervarea în haos. Tot atâtea boli rudimentare se apropie : sunt mici  şi foarte violente
*** se da emozioni subite son dati ; invece sono lunghi ed attenuati, se cagionati da passion continue. Ed il cervel non è colpito tanto da ciò che vede e ascolta e soffre e teme,   - da ciò che forma il contenuto psichico dell’emozion e della passion- quanto della riflessa  azion dei viscerali disordini, che alteran lo stato di cenèstesi; e maggiormente ancora della chimica azion delle tossine che sempre quei disordini accompagnano e che, entrate nel sanguigno circolo, offendono e disturbano il nervoso sistema e le di lui funzioni. E allora, mi si domanda , come prevenire o come, poi , difendersi ? Dirò:	*** dacă sunt date de emoţiile trăite: in schimb sunt lungi şi atenuate, dacă sunt cauzate de pasiuni continue Şi creierul nu este atât  lovit de cea ce se vede şi ascultă, şi suferă şi se teme, -          de ceea ce formează conţinutul psihic al emoţiei şi a pasiunii – cât de acţiunea reflexă a dezordinei viscerale care alterează starea chinesteziei; şi mai ales chimia acţiunii toxinelor care însoţesc întotdeuna acea dezordine şi care o dată intrate în circuitul sanguin  agresează şi deranjează sistemul nervos cât şi funcţiunile sale. Şi atunci sunt întrebat , cum să prevenim sau cum să ne apărăm ?   Voi zice :
*** più semplice prevenire che difendersi, o meglio più possibile. Una grande igiene della mente sarà anche una grande igien sentimentale: quando avremo ubbidito a tutte queste norme che ho fin qui esposte; quando avremo,nel bimbo, sviluppato – con criteri onesti, pria che in lui sorgan passioni che rovinosamente lo governino – le sue facoltà tutte, in armonia coi fisici poteri ; quando , invero, l’educazione e le istruzion non più risentiranno dei difetti , ormai, della famiglia e del maestro e invece saranno un’armonia dispensatrice di quiete, di sorrisi, di ginnastiche e lui sarà lontano da terrori,	*** mai simplu a preveni decât a se apăra, sau mai bine posibil. O mare igienă a minţii va fi şi o mare igienă sentimentală:când ne-am supus tuturor acestor norme pe care abia le-am expus; cănd vom dezvolta în copil – cu criterii oneste , înainte ca să se nască în el pasiuni ruinătoare care să-l guverneze  - toate facultăţile sale în armonie cu puterile fizice; când de adevăratelea educaţia şi instruirea nu vor mai resimţi defecte, de la familie sau de la învăţător, în schimb vor fi în armonie distribuitoare  de linişte, de surâsuri , de gimnastică, şi el va fi departe de teroare,
*** da fremiti e similia : solo allora avremo la certezza confortante davergli prevenuto il gran periglio di essere agganciato ciecamente alla sottana di una prostituta; oppur , che lo sconforto della vita, alla sua prima futile passione, ne faccia un suicida miserando. Per dirla in breve, se armoniosamente si sarà  sviluppato, sarà sempre a tutte le tempeste resistente.	***  de freamăt şi similare : numai atunci vom avea certitudinea confortabilă de a-l fi prevenit de marele pericol de a fi agăţat orbeşte de sutana  unei prostituate; sau, ca descurajarea  vieţii la prima lui pasiune trecătoare să-l facă  nenorocit luându-şi viaţa . Zicând pe scurt, dacă se va dezvolta în mod armonios, va fi întotdeauna rezistent la toate furtunile.
La vessazione La vessazione dice Don Lisdander, sviluppa l’inteletto e sarà vero ma lo dà certo a scapito del corpo; e poi dell’inteletto desta solo alcune facoltà che son precoci : la riflession; dell’idear la calma; la lunga dell’elaborato critica; la fantasia controbilanciatrice; ma questa facoltà, in compagnia di un dolo che tormenti e roda l’anima son quelle certe peculiarità a cui è molto meglio rinunciare, o aspettando che le dia l’età, o lasciandol in pace, se son state sortite di natura da qualcuno, poiché quel tal possiede un inteletto che vuole senza dubbio viver poco e che vuol far passare tristi giorni a chi nel proprio cranio lo richiude.	Maltratarea Maltratarea zice Don Lisander, dezvoltă intelectul şi o fi adevărat dar o dă in dauna corpului ; apoi intelectul stăpâneşte numai anumite facultăţi ce sunt precoce: reflexsia; de a ideatiza calmul; lunga şi elaborata critică; fantezia contra-balansatoare; dar această facultate, in compania unei dureri ce tulbură şi roade sufletul sunt acele certe trăsături la care este mai bine să renunţăm sau să aşteptăm trecerea anilor, sau să le lăsăm în pace, dacă nu au fost sortite de natura unora, numai acela să posede un intelect ce vrea fără dubiu să trăiască puţin şi care vrea să petreacă zile triste care le închide în propriul craniu.
Miseria e attività mentale   Non vi parrà , ma proprio le famiglie che godono buon sangue sono quelle che ai figli lo trasmettono più povero, se son persone a corto di denaro. Se scarsa è la pecunia è scarso il pane, che va diviso con il bilancino e, invece che robusti giovanotti, maturano ragazzi assai patiti e afflitti ancor di più, poiché rinchiusi in casa , ad insecchire sopra i libri; nè è loro permesso uscir, poiché i vestiti non possono sortire quel decoro che pur la vanità comune impone. In più, quei mingherlini hanno nel cuore la voce di non piccoli doveri E questa voce non concede tregua. Noi siam convinti che, dov’è miseria dove l’economia mette alle strette, sia assai sbagliato che i bambini studino :	Mizeria şi activitatea mintală     Nu o să credeţi, dar propriu familiile ce se bucură de un bun sânge sunt acelea ce-i transmit fiilor cel mai puţin dacă sunt persoane hapsâne. Dacă paralele sunt puţine şi pâinea este săracă ce e împărţită cu cântarul, şi în loc să devină tineri robuşti, devin băieţi sfrijiţi şi chinuiţi , şi încă mai mult pentru că închişi în casă se usucă aplecaţi asupra cărţilor ; nici nu le este permis să iasă, pentru că din  haine nu poate ieşi  acea ţinută demnă  pe care vanitatea comună însăşi o impune. Mai mult, acei firavi au în inimă glasul unor meniri ce nu sunt de loc mici. Şi acest glas nu îngăduie răgaz. Noi suntem convinşi că  unde este mizerie, unde economia ne pune la restrângeri este foarte greşit ca să studieze copii :
*** lo studio aprirà loro una carriera, ma sempre a danno della loro mente. E allora, se si devono ottenere ‘’travetti’’ nevropatici, assai meglio e’ dare alla nazione buoni fabbri, o validi aratori o bravi cuochi. Si facciano risparmi sui vestiti, sui libri e sui quaderni, favorendo lo stomaco e le membra dei rampolli che hanno più bisogno di sostanze che di vestiti fini o di diplomi : infatti un inteletto può fiorire in un qualunque corpo sano e forte, invero, anche senza studi colti, bensì fra macchinari ed i congegni studiati, ben appresi, maneggiati con confidenza e migliorati, forse, da lui, a vantaggio dell’Umanità cui nulla , invece , offrono i ‘’travetti’’.	**** studiul va deschide cariera lor, dar întodeuna spre dauna minţii lor. Şi atunci, dacă trebuie să se obţină ’’ umili slujbaşi’’ nevropatici, mult mai bine este să dai naţiunii fierari destoinici, sau aratori vajnici sau bucătari buni. Se fac economii pe haine, pe cărţi şi pe caiete, favorizând stomacul şi membrele vlăstarelor ce au nevoie cel mai mult de substanţe decât de haine scumpe sau de diplome: de fapt intelectul poate înflori în orice corp sănătos şi puternic, într-adevăr chiar şi fără studii culte, mai curând între maşini şi mecanisme studiate, bine învăţate, mânuite cu încredere şi înbunătăţite,  poate, de el, în folosul Umanităţii căruia nimic, nu-i oferă în schimb’’ umilii slujbaşi’’.
Trasmisibilità delle malattie nervose   Ed ora , sia concesso al sottoscritto offrir qualche notizia generale su un argomento tanto dibattuto. Allor che lo studioso Brown-Sequard, togliendo molto sangue ad una rana -         un animal che alle Jaksoniane convulsioni è, invero , assai sogetto – la riscontrò epilettica per questa sola ragione e, avendola poi messa in condizione tal che procreasse, insorger tosto vide nelle prole l’identico nervoso della madre disturbo, palesò con sicurezza una delle ragioni principali per le quali le malattie nervose si ereditan. Sicentifica espresione	Transmisibilitatea bolilor nervoase     Şi acum, să-i fie permis subsemnatului să ofere câteva ştiri generale asupra unui argument foarte dezbătut. Atunci când studiosul Brown-Sequard, scoţând prea mult sânge dintr-o broască –un animal care este destul de expus la convulsiile Jakson- l-a găsit epileptic din acest unic motiv şi apoi punând-o în aceste condiţii  să procreeze, îndârjindu-se neclintit, văzu cum în urmaşii acesteia, aceiaş tulburare nervoasă ca a mamei relevă cu siguranţă una din motivele principale pentru care bolile nervoase se ereditează Exprimarea ştinţiifică
***   del fatto che doveva suonar cosi : la maggior parte delle malattie nervose, ha senz’altro la sua causa in un ereditata debolezza dell’organo central. Per meglio dire, in ogni malattia nervosa (eccetto le poche, ovviamente, che ripeton la causa lor da un trauma o, in ogni caso, da un qualche trasmissibile elemento) o si trasmette – è raro – il morbo stesso, o la tendenza ad ammalar dell’organo.	****   a faptului ce trebuia să sune aşa : marea majoritate a bolilor nervoase,  fără îndoială îşi alflă cauza într-o slăbiciune ereditată a organului central. Mai bine zis, în fiecare boală nervoasă(cu puţine excepţii, desigur, că repetă cauza lor dintr-o traumă sau, în orice caz, a unui element transmisibil) sau se transmite – este rar – boala însăşi, sau tendinţa să se îmbolnăvească organul.
La trassmissione delle malattie mentali   Io non so proprio come qualcheduno possa negar l’altissima importanza dell’influenza che, su un organismo chiamato a generar, sull’elemento generator, che in sè le proprietà del futuro organismo tutto tiene ; l’importanza dell’influenza, dico, se tutto ciò, di malttie mentali, che in genere son lunghe e seminate di ricadute e son talora croniche, e che condanna sempre l’organismo sia allo sconvolgimento delle leggi e della nutrizione e del ricambio, sia nella tortura d’affettivi duoli.	Transmiterea bolilor  mentale   Eu chiar nu ştiu cum  pot unii nega marea importanţă a influenţei  care , pe un organism chemat să genereze, pe elementul generator, care  în sine ţine toate proprietăţile viitorului organism; importanţa influenţei, zic , dacă totul despre bolile mintale, care sunt în general lungi şi semănate de recăderi şi sunt totodată şi cronice, şi care condamnă întotdeauna organismul  la răvăşirea legilor şi a nutriţiei şi al schimbului, fie în tortura durerilor afective.
Scelta     Se ha una donna fisiche o morali tendenze, in qualche modo non normali,si scelga un uomo dai poteri opposti: se lei è avara , prodigo sia lui. La donna più dell’uomo dà alla prole e molti fatti provan questa tesi : sovente la follia della madre nei figli è ripetuta ; meno spesso quella del padre ; inoltre se una donna ha grande ingegno , assai più facilmente trasmette ai figli questa sua potenza, di quanto invero faccia un uomo illustre.	Alegere     Dacă o femeie are tendinţe fizice sau morale, intr-un fel nu prea normale îşi alege un bărrbat cu puteri opuse: dacă ea este avară, generos va fi el. Femeia dă mai mult urmaşilor decât bărbatul, şi multe fapte demonstrează acestă teză: adesea nebunia mamei este repetată la copii; mai rar aceaia a tatălui; pe când o femeie foarte inteligentă, transmite copiilor mult mai uşor această putere a sa, în schimb se petrece invers când o face un bărbat ilustru.
L’epoca del matrimonio Marito non si prenda e neppur la moglie, in troppo verde età: non si abbia fretta smaniosa, nell’amor, ma si maturi in corpo , prima, e in spirito, quel tanto che basti ad affrontare il matrimonio e il duro ufficio d’esser genitori.  L’antico adagio : ‘’Donna di diciotto e uomo di vent’otto’ non è poi quel fiore di saggezza che si crede. Ed ora mi rivolgo alle ragazze: unitevi allo sposo se siete serene, nello spirito e nel corpo; dall’ultimo malanno, sia morale che fisico, sia gia’ passato il tempo. Poiché se, mentre siete in gravidanza, scompensi avete, fisici o morali, potrà pagarli cari vostro figlio. Voi ben sapete quanto squilibrati, a volte, siano i frutti di un rapporto goduto sol nell’estasi bestiale.	Epoca căsătoriei Soţul nu se ia şi nici soţia nu se ia la o vârstă prea verde : să nu aveţi o grabă pătimaşă în amor mai întâi se maturizează corpul şi spiritul, acel tot ce ne ajunge să înfruntăm căsătoria şi meseria grea de a fi părinţi . Vechea zicală : ’’ Femeie de optesprezece ani şi bărbat de douăzecişi opt’’Nu se dă crezare nicidecum acestei esenţe a înţelepciunii. Şi acum mă adresez fetelor : împreunaţi-vă cu soţul numai dacă sunteţi senine în spirit şi în corp; de la ultima nenorocire, fie morală fie fizică a trecut deja timpul. In schimb dacă pe timpul sarcinii, aveţi dezechilibre, fizice sau morale, ar putea să le plătească copilul vostru. Precum o ştiţi bine cât de dezechilibraţi sunt câteodată fructele unui raport savurat numai în extaz bestial.
La nostra casa     Non si dia fede a quel poeta antico che la propria fortezza intelletuale voleva sopra il culmine di un monte, di marmo bianco fatta : il marmo ed ogni compatto material conduce meglio il calore del tufo o del mattone o del legno e, quindi , nè d’estate ci converrebbe, nè durante l’inverno. Io mi farei invece , un casolare di legno rivestito internamente , da tufo esternamente e lascerei che l’aria mi bruciasse , di mattina, e mi gelasse quando forse sera. E non vorrei giammai che il costruttore mi tappezzasse tutte le pareti con quella carta ruvida e dipinta con tinte assai nocive e assai triviali: qualunque cosa sopra fosse dipinta !	Casa noastră     Să nu credem acel poet antic care propriai fortăreaţă intelectuală o voia sus pe culmea muntelui, făcută din marmură albă : marmura şi orice material compact conduce mai bine căldura tufului vulcanic sau a cărămizii sau a lemnului, şi prin urmare nici vara nu ne-ar conveni la fel nici iarna. Eu mi-aş face în schimb, o căsuţă de ţară din lemn  în interior, şi cu tuf vulcanic în exterior şi aş lăsa aerul să mă prăjească dimineaţa, şi să mă îngheţe pe-nserat. Şi nu aş vrea niciodată să-mi tapeteze constructorul pereţii cu acea hârtie zgrunţoasă şi pictată cu culori foarte nocive şi foarte triviale: orice ar fi fost pictat desupra !
***   Invece , un grande artista, sopra il manto biancastro della calce, mi dovrebbe le testa riprodurre dei più grandi eroi dell’ingegno, coronata dal lauro, che dovria simboleggiare le aspirazioni somme di chiunque al mondo intero offra il suo inteletto. E poi, Madre Natura , che sì dolce sa essere e inspirar sa cose altre, dovrebbe i suoi sussuri al mio verone recare e suoi riflessi verdi e d’oro; e in fondo vorrei il mare e intorno piante di fronde ricche e limpidi ruscelli fra i vispi e maliziosi occhieggiamenti di fiori variopinti e multiformi.	***   In timp ce, un mare artist, deasupra tencuielii albuie a varului, ar trebuie să-mi reproducă capetele celor mai mari eroi ai inteligenţei, încoronaţi cu lauri ce ar trebui să simbolizeze apiraţiile culminante a fiecăruia din lumea întreagă căruia îi oferă intelectul său. Şi apoi Mama Natură care ştie să fie atât de dulce şi să inspire alte lucruri, ar trebui ca susurul ei să mi -l poarte în pridvor în reflexe de verde şi de aur; şi în fundal aş vrea marea şi împrejur plante cu ramuri bogate şi pârâuri limpezi între iscusite şi maliţioase rondouri de flori multicolore şi multiforme.
***   Si è mille volte, in verità, provato che anche nei severi e più profondi scientifici argomenti, lo spettacolo della poesia gioconda delle cose ridona all’inteletto nuove idee, vigor nuovo, più che una solenne e austera biblioteca arci-fornita .	***   Într-adevăr s-a încercat de mii de ori chiar şi în cele mai severe şi mai profunde argumente stinţifice, specatcolul poieziei bucuria lucrurilor redă intelectului idei noi, o vigoare nouă, mai mult decât o bibliotecă solemnă şi austeră arhi-dotată.
Battesimo   Sarebbe lungo dir minutamente i danni che codesta consuetudine cristiana può arrecare ai nostri bimbi qualor non applicata con riguardo; le famiglie cattoliche, in specie quelle del volgo, senza alcun indugio, fan battezzare il bimbo appena nato. Orben , se questo rito inizia il bimbo alla virtù cattolica, lo inizia anche alla morte o alla patologia: il bimbo, col suo pianto , vuole dirci che le sventure sue, i controsensi sociali, le nocive convenzioni comincian da quel giorno ; ma nessuno lo sa e se ne dispiace. L’impressione dell’acqua fredda in testa, subitanea, acqua resa più fredda ancor dal sale gettato in testa ; il vento; il morso gelido dell’aria, se il battesimo è in inverno.	Botezul   Ar dura mult in minute să zicem daunele pe care aceast obicei creştin îl poate aduce copiilor atunci când nu se aplică cu grijă; familiile catolice, de obicei, cele ale plebei, fără nici o zăbavă, fac să fie botezat copilul abia născut. Ei bine, dacă acest ritual iniţiază copilul în virtuţile catolice, îl iniţiază şi în moarte şi in patologie: Copilul, prin plânsul lui  vrea să ne zică precum ghinionul său, contrasensul social, convenţiile nocive încep chiar din acea zi ; dar nimeni nu o ştie  şi pentru aceasta ne pare rău. Impresia apei reci în cap, pe neaşteptate, apa mai rece din cauza sării aruncată pe cap; vântul; curenţii de aer îngheţat dacă botezul este iarna.
***   gli scuotimenti cui si sottopongono il corpicino ed il capo del neonato, sono esenziali. Non è raro il caso che si veda spuntar, sin da quel giorno e assai durare l’eclampsia infantile, di cui i reliquati odia ogni medico ; o che una meningite o un meningismo si metta in atto. Nell’iverno , dunque, si chiami il sacerdote in casa proria; si faccia che la soluzion di sale sia calda e poi si asciughi la testina con panni lievi, per non dar luogo a quelle reazioni della pelle che vanno sotto il nome di ‘’lattime’’, in qual lattime infastidisce il bimbo e predispone mal l’umore suo. In ogni caso , poi, si badi, di non far battezzare il bimbo, prima che questi abbia compiuto almeno un mese.	***   caznele la care supun corpuşorul şi capul nou născutului sunt esenţiale. Nu sunt rare cazurile in care chiar din acea zi, se vede şi durează mult eclampsia infantilă, al cărui urmare o urăşte fiecare medic; Sau ca o meningită sau un meningism ce se declanşează. Iarna, se chiamă preotul acasă; se încălzeşte soluţia de sare şi apoi se usucă căpşorul cu o cârpă moale pentru a nu permite să apară acele reacţii ce se numesc ’’decojiri’’ căci aceste decojiri ale pielii  capului  şi feţei supără copilul şi îi crează  o proastă dispoziţie. În orice caz , apoi, se are grijă , să nu se boteze copilul  înainte ca acesta să fi împlinit măcar o lună .
L’ambiente famigliare   Se vogliamo studiar proficuamente, non permetiamo mai che le passioni si aggirino attorno allo scrittoio e se vogliam che bene si sviluppino le facoltà mentali del ragazzo, cerchiam di far scoppiar lontan da lui i brutti eccessi datici dai nervi e in modo tal facciamo ch’egli veda la nostra faccia sempre sorridente. Noi troppo presto il candido sognare trubiamo del fanciullo, troppo presto: la fretta nostra, affanno suo diventa; i nostri scontri, il suo martello psichico; le nostre economiche penurie o le nostre avarizie, il suo squilibrio tra fisici poteri e intelletuali.	Ambientul familial   Dacă vrem să studiem pe deplin, să nu permitem niciodată ca pasiunile să se apropie în jurul biroului şi dacă vrem ca facultăţile mentale ale băiatului să se dezvolte bine, să încercăm să declanşăm departe de el urâtele eccese de nervi , şi să facem  în aşa fel încât el să vadă numai faţa noastră zâmbitoare întotdeauna. Noi foarte curând tulburăm tânărul in visarea lui :graba noastră devine neliniştea lui; certurile noastre devin ciocanul psihic al său; penuriile noastre economice sau avariţia noastră devine dezechilibrul său între puterile fizice şi intelectuale .
Animo ed ambiente   Possiamo , nell’ambiente in cui viviamo aver tiranni affetti , che ci rubano le glorie dello studio; invece, altri ci fanno pregustare le delizie. Esempio : un amore fortunato ci far sembrar più facile ogni cosa e più leggera; ma la gelosia, il dolor, la miseria, la paura, ci traviano il pensiero dai preziosi consigli degli amici. E aggiungerò: gli affetti van domati e mantenuti ai fini del lavoro intellettuale; infatti, le emozioni son dannose assai alla compagin corticale, per via degli organici lor guasti. E la miseria , poi, che mette angoscia, è la peggior nemica della mente	Suflet şi mediu   Putem să avem în mediul în care trăim afecţiuni tiranice , ce ne fură gloriile studiului; în timp ce altele ne fac să pregustăm deliciile. Exemplu: o iubire norocoasă ne face să simţim mai uşor fiecare lucru mai lejer ; dar gelozia, durerea, mizeria, frica, ne abat gândul de preţioasele sfaturi ale prietenilor. Şi voi adăuga încă: afecţiunile sunt stunite şi menţinute prin scopul muncii intelectuale; de fapt, emoţiile sunt vătămătoare conexiunii corticale, pe calea defectelor organice.  Şi mizeria, apoi, care iscă neliniştea, care este cel mai îndârjit inamic al minţii