SA RECONSTRUIM UN OM MAI BUN BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO

Risorga l’uomo di buona volontà

Tutto risorge dalle rovine del tempo

e delle civiltà ,

ritorna all’euritmia della vita,

ma i lutti ed i dolori, che si preparano con quest’ andazzo di fenomeni sociali, ci siano risparmiati,

mettendo a nostro vantaggio

quel cumulo di esperienze che,

con tanta lotta sociale, abbiamo acquistato, e che pare vogliamo dimenticare. Troppo abbiamo sofferto. Basta!

Risorga l’uomo di buona volontà

che vede, ascolta, sente, ama;

l’uomo coraggioso ed etico, che trova, nell’impulso e nello slancio generoso della vita, la dedizione per gli altri. Quest’uomo diventi apostolo, maestro, dapprima dei propri figlioli, poi di quelli del suo nucleo sociale, e vada sempre avanti nelle sue possibilità.

Dove sono gli Statisti? Gli scienziati vi sono; difetta l’uomo etico e l’Artista.

Nelle ere di decadenza,

l’Estetica e l’Etica tacciono,

la coscienza religiosa rinasce,

giacchè nell’esperienza umana

sta scritto che il sentimento religioso

rifiorisce, quando la vita è in pericolo: 

Lo insegna il primo Medioevo,

lo fa comprendere l’uomo morente.

Să învie  omul de bună credinţă

Totul re-nvie din ruinele timpului

şi ale civilizaţiei,

se re-ntoarce la euritmia vieţii,

dar doliul şi durerile, ce se pregătesc cu

acestă evoluţie de fenomene sociale, ne scutesc,

punând în avantajul nostru

acel cumul de experienţe pe care,

cu atâta luptă socială, l-am dobândit, şi pe care parese vrem să-l uităm. Am suferit prea mult. Ajunge !

Să învie omul de bună credinţă

care vede, ascultă , aude, iubeşte ;

omul curajos şi etic, care găseşte,

în impulsul şi în elanul generos al vieţii

direcţia pentru alţii. Acest om devine apostol, maestru mai nainte în faţa

propriilor copii, apoi în faţa acelora ce sunt nucleul său social, şi merge tot înainte cu

posibilităţile sale.

Unde sunt Şefii de State? Savanţii unde sunt; lipseşte omul etic şi Artistul.

În erele de decadenţă

Estetica şi Etica tac,

conştiinţa religioasă renaşte,

deoarece  în experienţa umană

stă scris că sentimentul religios

re-nfloreşte, când viaţa este în pericol:

Ne învaţă primul Evul Mediu,

ne face să înţelegem omul muritor.

Cancellare l’odio

Cancellare l’odio significa

Cancellare, dapprima,

la povertà organica,

mentale e sociale dell’uomo.

Nelle mutevoli ed avverse

condizioni atmosferiche, in certe epoche sociali, nei periodi di carestia,

i germi patogeni hanno magiore rigoglio, perchè devono intervenire

per una maggiore selezione; ne fanno le spese il singolo e la collettività:

 la Natura non fa discriminazioni, difende la Specie e la virtù della vita.

 L’uomo proietta, nel mondo sociale,

 i valori positivi o negativi del suo mondo interiore,

che vanno continuamente selezionati.

Se tutti sapessero quanti lutti, dolori,

le classi agiate procurano

con la loro insensibilità sociale,

con l’egoismo, con la loro abulia ed indifferenza per le sofferenze altrui,

talvolta con la protervia!

Bisogna promuovere un’educazione biologica della

esistenza, sovvenzionata

dagli organi sociali dirigenti

e, quando non basti,

da uomini volenterosi,

esteticamente etici.

Înlăturaţi ura

A înlătura ura înseamnă

a înlătura mai nainte

sărăcia organică,

mentală şi socială a omului.

În condiţiile atmosferice  nestatornice şi potrivnice, în anumite epoci sociale,

în perioadele de foamete,

germenii patogeni au o mai mare prosperitate pentrucă trebuie să intevină

printr-o selecţie mai mare; îşi fac mendrele

fie singuri fie în colectivitate:

Natura nu face descriminări, apără

Specia şi virtuţile vieţii.

Omul proiectează, în lumea socială,

valori pozitive sau negative ale lumii sale interioare,

ce sunt selecţionate încontinu.

Dacă toţi ar ştii cât doliu, dureri,

ne procură clasele înstărite

prin insensibilitatea lor socială,

cu egoismul, cu abulia şi indiferenţa lor

privind suferinţele altora,

câteodată cu aroganţă !

Trebuie să promovăm o educaţie

biologică  a

existenţei, subvenţionată

de organele sociale conducătoare

şi, când nu ajunge,

cu oameni generoşi din punct de vedere estetic etici.

La maschera paratubercolosa

Vi sono costituzioni,

che rivelano ancora una personalità

o meglio una maschera paratubercolosa.

Dico maschera,

perchè queste personalità

più inficiano la società,

passano inosservate

od incomprese dai più,

danneggiano la convivenza umana

e rasentano il carcere,

nuocciono sensibilmente,

ed il castigo sociale

spesso non le coglie.

Mistificatori, scrocconi,

vari parassiti sociali,

egoisti superlativi,

incapci di qualsiasi bene per il prossimo,

ora bigotti,

ora miscredenti od atei,

sovente insensibili

alle manifestazioni artistiche,

faziosi od anarcoidi in politica,

costituiscono,

nella loro imprecisa,

difficile a valutarsi

psicopatologia,

la peggiore genia indefinita,

che inquina l’umana società.

La malattia classica

e’ da tutti conosciuta;

l’atipia dei malanni

è privilegio conoscitivo di pochi.

Le grandi tare sono appariscenti;

le tare minute,

quelle abbozzate,

i difettucci,

passano spesso inosservati

o trascurati,

minando il benessere sociale.

Chi è il paratubercoloso?

****

E’ l’eredodistrofico che registra nelle sue attività biologiche,

nei suoi attributi di vita,

le stigmate organiche,

psichiche e mentali

di una lotta patita

dalle sue forme ancestrali,

lotta svoltasi contro il germe tubercolare,

corredata ancora

da concause debilitanti.

E’ il semivittorioso del microbio di koch,

transitorio vittorioso,

giacchè nelle ulteriori lotte personali

che dovrà subire

nel cammino della vita,presto o tardi,

dovrà soccombere;

non prima però

di aver cagionato o seminato

lutti e dolori

per il genere umano.

E’ il mal costruito,

globalmente,

dal potere neuromuscolare

al potere critico – volitivo.

E poichè l’uomo si completa

nel tessuto sociale,

il paratubercoloso vi apporta

il grave peso  

di una patologia che si esplica

principalmente nei rapporti interumani,

nella vita di relazione.

La carta d’identità,

che esibisce,

non registra

i segni di riconoscimento

di questa patologia:

le anomalie delle strutture organiche

che si riassumono in quelle più intime,

ascose  le psicomentali,

non dicono,

se non a pochi,

il disordine e le fosche tinte

***

che vivono nel suo firmamento cerebrale.

Sensazioni, sentimenti, pensieri

e volizioni

nascono in lui

anomali, deformi,

quando non pure mostruosi,

e compongono

una condotta di vita

prettamente egoistica,

incapace di operare il bene,

esprimendo tutta una gamma

di reazioni antisociali.

Che va da un egoismo volgare,

sordido,

all’odio sociale,

dall’ipocrisia

ai più svariati aspetti,

occulti e palesi,

del crimine.

Le caratteristiche di questa genia di derelitti

sono l’ipertrofia dell’Io,

egocentrismo per eccellenza,

uno spiccato disordine etico – critico,

la completa assenza

del potere educativo:

essi non sanno,

non possono modificare la esosa,

sinistra condotta

che emana dalla loro patologia,

e che pare solo diretta

contro l’uomo e la società.

Masca paratuberculoasă

Există constituţii,

care relevă încă o personalitate

sau mai bine o mască paratuberculoasă.

Zic mască,

deoarece aceste personalităţi

 invalidează societatea, mai mult

trec neobservate

sau ne înţelese , mai mult ,

vătămează convivenţa umană

şi se apropie de carceră,

dăunează sensibil,

şi pedeapsa socială

adesea nu îi atinge.

Mistificatori, excroci,

diverşi paraziţi sociali,

superlative egoiste,

incapabili de orcie bine faţă de cel aproape,

acum bigoţi,

acum necredincioşi sau atei,

adesea insensibili

la manifestările artistice,

rebeli sau anacronici în politică,

constituie

prin impreciza,

lor psihopatologică

dificilă de estimat

cel mai rău geniu nedefinit

ce poluează societatea umană.

Boala clasică

este cunoscută de noi toţi;

atipia nenonorocirilor

este privilegiul congenitiv pentru puţini.

Marele tare sunt aparescente ;

tarele minută,

acelea schiţate ,

mici defecte,

trec adesea neobservate

sau neglijate

minând bunăstarea socială.

Cine este paratuberculosul ?

***

Este eredistroficul care registrează în activităţile sale biologice,

in atributele sale de viaţă,

stigmaturi organice,

psihice şi mentale

de o luptă pătimaşă

a formelor sale ancestrale,

luptă îndreptată împotriva germenului tuberculos, înzestrată încă

cu cauze care produc debilitate.

Este semivictoriosul microb a lui koch,

 victorios tranzitoriu,

deoarece în ulterioarele lupte personale

pe care ar trebui să le sufere

pe drumul vieţii, mai devreme sau mai târziu va trebui să sucombe;

nu mai nainte însă

de a fi cauzat şi semănat

doliu şi dureri

pentru fiinţa umană.

Este cel rău construit

global

de puterea neuro musculară

a puterii critice – volitive.

Pentrucă omul se complectează

în ţesutul social,

paratuberculosul va aduce aici

o gravă greutate

a unei patologii ce se explică

principal între raporturile interumane,

în viaţa de relaţii.

Cartea de identitate

ce se arată

nu înregistrează

semnele de recunoaştere

a acestei patologii:

anomaliile structurii organice

ce se rezumă în cele mai intime,

tainice ascunzişuri psihomentale,

nu vorbesc,

decât unora

de diszordine şi culori întunecate

***

care trăiesc pe firmamentul cerebral.

Senzaţii, sentimente, gânduri

şi voliţiuni

nasc în el

anomalii, diformităţi,

 câteodată  chiar monstruoase,

şi compun

o conduită de viaţă

dea dreptul egoistă,

incapabilă de a opera binele,

exprimând o gamă

de relaţii antisociale.

Care porneşte de la un egoism vulgar,

sordid,

la ura socială,

de la ipocrizie

la cele mai variate aspecte,

oculte şi evidente,

ale crimei.

Caracteristicile acestui gen de

vlăguiţi

sunt hipertrofia lui Io,

egocentrismul prin excelenţă,

o dizordine etică – critică răspicată,

absenţa complectă

a puterii educative:

ei nu ştiu,

nu pot modifica odioasa,

sinistra conduită

ce o emană patologia lor,

ce pare  îndreptată numai

contra omului şi societăţii.

L’altra maschera del paratubercoloso ipostenico

Accanto alla maschera

del paratubercoloso ipostenico,

dall’aspetto magro,

patito,

v’è un’altra maschera,

anch’essa frequente,

che sembra antitetica,

quella dall’aspetto apparentemente florido,

adenoideo,

goffo nella sua sagoma:

le masse muscolari sono flaccide,

l’adipe sprizza da tutte le parti,

anche dalla loro anima.

Ci si accorge subito

di trovarsi dinanzi

ad una fallace salute.

Poveri di poteri immunitari,

ammalano facilmente

per la labilità linfatica,

per la deficienza

del sistema reticolo istiocitario,

e per gli squilibri neuro – endocrini,

 a cui vanno soggetti.

Alla morfologia diversa

dell’altro tipo,

cioè l’ipostenico paratubercoloso,

questo tipo

apparentemente florido,

perchè polisarcico,

elargisce una personalità

non meno nociva

alla società umana.

****

Forse meno carenti,

meno tarati

nella sentimentalità

ed affettività,

questi uomini

offrono una manifesta impulsività,

una spiccata volubilità

e bizzarria della condotta:

sono egoisti

talvolta

meno appariscenti,

riempiono le case

di immagini  di santi

e di Madonne

esageratamente ossequienti

alle pratiche

della esteriorità religiosa,

bestemmiano per un nonnulla;

la loro religione e plateale,

temono,

ma non sanno concepire Dio.

Possono possedere

una certa vivacità mentale;

ignoranti, per lo più,

riescono ad essere furbi

ed a sapere

esercitare il commercio;

volgari mercanti

falliscono ed arricchiscono,

alternativamente,

a seconda della prospera

o cattiva ventura.

Altă masca  a paratuberculosului

hipostenic

Alături de masca

paratuberculosului hipostenic,

sub aspectul slab,

suferind,

se află o altă mască,

destul de frecventă şi ea,

care pare antitetică,

acea cu aspect aparent înfloritor

adenoid

stângaci în forma sa :

masa musculară este flească,

ţesutul adipos şpriţuie din toate părţile,

chiar şi din sufletul lor.

Îşi dă seama imediat

că se află înaintea

unei sănătăţi amăgitoare.

Săraci în puteri imunitare,

se îmbolnăvesc uşor

din cauza labilităţii linfatice,

prin deficienţa

sistemului reticular histiocitar,

şi prin dezechilibre neuro-endocrine,

la care sunt supuşi.

La o morfologie diversă

a unui alt tip,

adică hipostenic paratuberculos,

acest tip

aparent înfloritor,

deoarece este obez,

dăruieşte o personalitate

nu mai puţin nocivă

societăţii umane.

***

Poate cu mai puţine carenţe

mai puţin taraţi

în sentimentalitate

şi afectivitate

aceşti oameni

oferă o impulsivitate manifestată,

o răspicată volubilitate

şi bizar în conduită:

sunt egoişti

câteodată

mai puţin aparescenţi,

umplu casele

de imagini de sfinţi

şi de Madone

exagerat de devotaţi

practicilor

ezoteriei religioase,

blasfemiază pentru orice nimic ;

religia lor şi vulgaritatea

se tem,

dar nu ştiu să-l conceapă pe Dumnezeu.

Pot să posede

o anumită vivacitate mentală;

ignoranţi, ba mai mult,

reuşesc să fie vicleni

şi să ştie

a exercita comerţul;

vulgari neguţători

falimentează şi se îmbogăţesc,

alternativ,

potrivit prosperităţii

sau relei sorţi.

L’uomo plasticamente e morfologicamente povero

  Considero due tipi principali

di queste personalità corrotte,

bacate,

due maschere,

cioè,

che rivelano o celano,

alternativamente,

la personalità corrotta.

Quella che palesa

un uomo morfologicamente,

plasticamente povero,

dal volto contratto

come il nevrastenico,

patito, pallido,

esprimente una biologia in povertà:

l’occhio talvolta inespressivo,

talaltra vivace,

manda fugaci sguardi di malvagità;

il labbro,

per lo più sottile,

plasmato ad un eterno sogghigno,

pronto a proferire il sarcasmo

o la parola melliflua conquistatrice,

adorna una bocca,

che dice le malefatte del vivere.

Le sue forme miserrime,

quando racchiudono una certa cultura mentale,

esprimono una personalità ambigua,

che ostenta altruismo,

generosità,

idee progredite,

incapace di offrire il minimo

contributo fattivo,

*****

se non ozio e parassitismo,

nascosto dietro il volgare schermo

di un vivere artificioso;

quando la mente è ancora povera

o defficitaria.

E’ da aspettarsi le più strane reazioni.

In religione

si esprimono con una ideologia fanatica,

ora in veste di bigotto,

ora in quella di miscredente

e di ateo.

Vere personalità scialbe, ipocrite,

si avvicendano con altre,

che appaiono

grifagne, arcigne, blasfematorie.

Omul sărac din punct de vedere plastic şi morfologic

Consider două tipuri principale

de aceste personalităţi corupte,

viermănoase,

două măşti,

adică,

care relevă sau tăinuiesc,

alternativ,

personalitatea coruptă.

Acea ce relevă

un om sărac din punct de vedere morfologic,

plastic, cu faţa încruntată

ca un neurastenic,

sfrijit şi palid,

exprimând o biologie sărăcită:

ochiul câteodată inexpresiv,

 sau vivace,

trimite priviri fugare de răutate;

buza,

de multe ori subţire,

plămăduită într-un etern dispreţ,

gata să împrăştie sarcasmul

sau cuvântul cuceritor mieros,

împodobeşte o gură,

care trădează greşelile trăirilor.

Formele sale mizerabile

când cuprind o anumită cultură

mintală

exprimă o personalitate ambiguă,

care ostentează altruismul,

generozitatea,

ideile progresiste,

incapabile de a oferi minima

contribuţie de fapte,

***

dacă nu ,  leneşă şi parazitară,

ascunsă după un paravan vulgar

a unui trai artificial;

atunci când mintea este încă săracă

sau deficitară.

Sunt de aşteptat  cele mai ciudate reacţii.

 În religie

se exprimă printr-o ideologie fanatică,

acum în haine de bigot,

acum în acea a necredinciosului

şi a ateului.

Adevărate personalităţi insignifiante, ipocrite, se apropie cu altele,

care apar

ameninţătoare, severe, blasfemiatoare.

Le grandi sindromi di interesse sociale

Vagheggiamo l’uomo armonico di Fidia,

il Sapiente,

quale traspare dal volto del Mosè di Michelangelo,

l’uomo etico di Socrate,

l’etico – religioso di Cristo,

perfetto, incorrotto,

l’uomo della virtù e conoscenza

di Dante;

e, paragonando

questi eccelsi modelli umani

con quelli dell’uomo medio

della civiltà industriale,

ci avvediamo della loro

enorme differenza.

Ne vogliamo spiegare le cause,

perchè siamo convinti

di dover ritornare

alle glorie estetiche ed etiche

dell’Uomo, armonico

e signore della sua vita,

costruttore dei propri valori.

L’usura umana va rivelata

dalla fiacchezza

e decolorazione estiocinetica

dell’uomo,

dalla depressione morale,

dalla povertà globale

della sua biologia,

veri misfatti

di una civiltà edonistica,

falsa e bugiarda,

l’economica.

***

Dopo un lungo periodo,

vissuto nella maniera

più debilitante,

il microbio ha avuto

facile vittoria

sul suo coevo,

l’uomo.

Nella storia dell’antichità

e del Medioevo,

abbiamo assistito

alle grandi epidemie

del colera,della peste,

dovute a germi patogeni,

che venivano diffusi

per cause,

per lo più,

di guerre;

poi l’infezione si esauriva;

il genio epidemico

veniva debellato

non da virtù scientifica,

ma da naturale virtù biologica.

L’uomo da selezionato selezionava,

debellando,

con i poteri immunitari,

l’infezione,

che si estingueva,

esaurendosi.

Le specia animali

scompaiono,

quando non hanno

più virtù biologiche

da esplicare.

Marile sindromuri de interese sociale

Să contemplăm omul armonic a lui Fidias,

Cunoscătorul,

cel ce apare din chipul lui Moise a lui

Michelangelo,

omul etic a lui Socrate

eticul  - religiosul Cristos,

perfect , ne corupt,

omul virtuţii şi cunoaşterii a lui

Dante;

şi, comparând

 aceste excelente modele umane

cu aceia a omului mediu

al civilizaţiei industriale,

ne dăm seama de

diferenţa lor enormă dintre ei.

Vrem să expilcăm aceste cauze,

deoarece suntem convinşi

 că trebuie să ne întoarcem

la gloriile estetice şi etice

ale Omului , armonic

şi domn  al vieţii sale,

constructorul  propriilor valori.

Uzura umană se va releva

din sfârşeala

şi decolorarea estiocinetică

a omului

din depresia morală,

din sărăcia globală

a biologiei sale,

adevărate înfrângeri

ale unei civilizaţii hedoniste,

false şi mincinoase

economii.

***

După o lungă perioadă,

trăită într-o manieră

debilitantă,

microbul a avut o

victorie uşoară

asupra contemporanului său,

omul.

În istoria antichităţii

şi a Evului Mediu,

am asistat

la marile epidemii

de holeră, ciumă,

datorită germenilor patogeni,

ce s-au difuzat

din cauza

mai mult sau mai puţin a

războaielor ;

apoi infecţia se epuiza ;

geniul epidemic

era înfrânt

nu de vitruţile ştinţifice,

ci de virtuţile naturale biologice.

Omul din selecţionat el însuşi a selecţionat

învingând

prin puterile  imunitare

infecţia,

care se stingea,

epuizându-se.

Speciile animale

dispar

când nu mai au

virtuţi biologice

de explicat.

L’economia della vita si stabilisce nell’infanzia

L’economia della vita

si stabilsce nell’infanzia;

la pianta umana,

per dare buoni frutti,

ha bisogno di essere messa

in condizione

di ben fiorire,

la medicina cosmosofica

deve invadere tutti gli angoli

della vita, spazzar via le cause,

che corrompono l’uomo,

se vuole irrobustirlo,

rendelo felice ed avviarlo

a radiosi destini.

La civiltà ha inciso

tante usure nella tessitura umana,

per cui l’uomo sano è un eccezione,

non più la regola:

quanto siamo lungi

dalla visione Vichiana

del “fortissimus vir,

optimus vir” e lontani

dalle costituzioni greco-romane,

eternate nei marmi

dagli artisti dell’antichità!

L’attuale costituzione dell’uomo risente

il travaglio di tanta lotta della civiltà,

sì che la personalità stessa

ne resta indebolita,

viziata, ricca soltanto

di povertà etica ed estetica,

avida di benessere economico,

verso il quale appunta le sue risorse:

organiche, intellettive,

politiche e sociali.

Economia vieţii se stabileşte

în copilărie

Economia vieţii

se stabileşte în copilărie;

 planta umană

pentru a da roade bune,

are nevoie să fie pusă

într-o condiţie

ca să înflorească bine,

medicina cosmosofică

trebuie să năpădească în toate colţurile

vieţii , să frângă cauzele,

care compromit omul,

dacă vrea să-l întărească,

să-l facă fericit şi să-l trimită

pe calea destinelor radioase.

Civilizaţia a introdus

multe uzuri în ţesutul uman,

de acea omul sănătos este o excepţie,

nu mai este o regulă :

când suntem departe de

viziunea Vichiana

a ‘’fortissimul vir, optimus vir’’

şi departe de

constituţiile greco-romane,

eterne in marmură

a artiştilor antichităţii!

Actuala constituţie a omului resimte

 travaliul mult combătut al civilizaţiei,

astfel încât personalitatea lui însăşi

se slăbeşte,

viciată, bogată numai

în sărăcie etică şi estetică,

avidă de bunăstare economică,

faţă de care îşi îndreaptă resursele sale:

organice, intelectuale,

politice şi sociale.

Ricostruiamo un uomo migliore

Considerate

l’ambiente sociale

dell’uomo moderno

com’è

spaventosamente corrotto.

l’opera del medico cosmosofico

appare necessaria

per la sua rinascita,

per la ricostruzione

di un uomo migliore.

La patologia è oggi scritta

su tonnellate di libri:

l’uomo studia,

si affanna;

il problema della malattia

va risolto

“a capite”,

modificando

e risanando l’ambiente sociale,

restituendo gli uomini ai campi,

ai monti.

Costoro devono giostrare 

e temperarsi

alle avversità climatiche

e vivere al cospetto

della natura libera,

ove

generosa

è la dovizia dell’ossigeno

puro ed attivo.

L’uomo deve ritornare

ai tempi

quando mangiava direttamente

la frutta dagli alberi,

le carni sanguinolenti,

****

e non conosceva le droghe,

quale il sale, il pepe, il tabacco,

l’etere, la cocaina, la morfina,

l’alcool;

non aveva sperimentato

certi danni

del viver sociale!

Ci siamo,

con le proprie mani,

costruito il più nefasto

ambiente di vita;

non basta

aver conquistata la scienza

di bloccare i germi patogeni,

se non riusciamo

a modificare l’ambiente,

secondo le leggi dell’igiene;

solo allora

saremo vittoriosi sul microbo,

che abbiamo saputo scovare,

in gran parte

debellare;

conoscerlo

nel suo vero significato,

nella sua ascosa causalità

(educazione e selezione).

L’indirizzo medico

deve rivolgersi

al risanamento

dell’ambiente

ed al potenziamento

delle nostre facoltà

di adattamento.

Să reconstruim un om mai bun

Consideraţi

mediul social

al omului modern

cât este de

înfricoşător  de corupt.

opera medicului cosmosofic

apare necesară

pentru renaşterea sa,

pentru reconstruirea

unui om mai bun.

Patologia este scrisă azi

 în  tone de cărţi:

omul studiază,

se ofileşte;

problema bolii

este rezolvată

‘’la întâmplare’’

modificând

şi reînsănătoşind mediul social,

restituind oamenii câmpurilor,

munţilor.

Aceştia trebuie să lupte

şi să se tempereze

conformându-se adversităţilor climatice

şi să trăiască în prezenţa

naturii libere,

unde

este generoasă

abundenţa de oxigen

pur şi activ.

Omul trebuie să se re-ntoarcă

la timpurile

când mânca fructele

din copaci,

cărnuri sângerânde

***

şi nu cunoştea drogurile,

precum sarea, piperul, tabacul,

eterul, cocaina, morfina,

alcoolul;

şi nu experimentase încă

anumite daune

ale traiului social!

Ne-am făcut-o noi

cu propriile mâini,

am construit cel mai nefast

mediu de viaţă;

nu ajunge

că am cucerit ştiinţa

de a bloca germenii patogeni,

dacă nu reuşim

să modificăm mediul,

potrivit legilor igienei;

numai atunci

vom fi victorioşi asupra microbului,

pe care am ştiut să-l scoatem,

în mare parte

să-l înfrngem;

cunoscându-l

în adevărata lui semnificaţie,

în tainicele lui cauzalităţi

(educaţie şi selecţie).

Localizarea medicală

trebuie să se adreseze

 însănătoşirii

mediului

şi a potenţialităţii

facultăţilor noastre

de adaptare.

I germi

I germi

hanno a loro disposizione

i propri prodotti catabolici,

le tossine,

che disturbano,

alterano,

sino alla necrosi,

i protoplasmi cellulari

di questa o quella

regione organica.

La morte avviene

allorchè organi capitali,

per la funzionalità della vita,

vengono aboliti,

divelti

dall’economia organica generale.

Annoveriamo infezioni

a carattre acuto,

acutissimo,

quali le setticemie,

a carattere subacuto

o cronico,

ove l’esito

e la restituzione ad integrum

o la meiopragia

(diminuzione della capacità funzionale dell’organo colpito),

o la degenerazione progressiva

dei tessuti

sino all’obitus.

Le malattie

a caratteri degenerativi

debilitano la costituzione

sino ad interessare e modificare la personalità umana, come avviene

*****

per le sindromi tubercolose,

le luetiche, le alcooliche,

le distrofie croniche.

Il connettivo trofico

interviene nella cicatrizzazione

della sostanza distrutta

dall’azione deleteria microbica;

la riparazione cicatriziale

non sempre è sufficiente:

certi complessi ghiandolari,

quali fegato, pancreas,

reni, ed organi, quali cuore,

cervello, sistema nervoso centrale

e viscerale,

restano talvolta debilitati

nella loro funzione,

residuando quel corteo di sintomi,

cause molteplici

della sofferenza umana.

La facoltà che crea

la reazione all’ambiente,

e nel caso dell’ameba

si effettua

con cagiamento di forma,

con l’emissione dei pseudopodi,

con l’eventuale prensione del cibo,

con movimenti locomotori

in direzione positiva o negativa

allo stimolo,

viene in biologia

chiamata tropismo.

Per ragione di tropismo

i vegetali verdeggiano

e vivono al sole;

i corpuscoli di clorofilla

si orientano verso la luce;

****

avvengono tanti altri fenomeni

della vita vegetale.

Il tropismo è la prima,

rudimentale espressione

di quel processo,

biologicamente più evoluto,

che chiamiamo emotività animale.

Tropismo,

emotività animale,

indi,

sempre più progredendo,

emotività umana,

intesa questa,

in tutta la sua gamma

dalla sensoriale

alla intellettiva,

nella iridescenza estetica,

religiosa, etica,

sono le tappe meravigliose

della vita,

che è continua creazione

di forme  e di aneliti verso la perfezione.

Germenii

Germenii

au dispoziţia lor

propriile produse catabolice,

toxinele,

care tulbură,

alterează,

până la necroză,

protoplasmele celulare

din această şi acea

regiune organică.

Moartea vine atunci

când organele capitale,

prin funcţionalitatea vieţii,

sunt abolite,

sunt smulse

din economia organică generală.

Observăm infecţii

având un caracter acut,

foarte acut,

precum spticemiile,

cu caracter sub acut

sau cronic,

unde rezultatul

şi restituirea la întreg

sau meiopragia

(diminuarea capacităţii funcţionale a organului atins),

sau degenerarea progresivă

a ţesuturilor

până la moarte.

Bolile

cu caracter degerativ

slăbesc constituţia

până la intervenirea şi modificarea

personalităţii umane, aşa cum se întâmplă  

****

prin sindroamele tuberculoase,

sifilitice, alcoolice,

distrofiile cronice.

Conectivul trofic

intervine în cicatrizarea

substanţei distruse

de acţiunea distrugătoare microbiană;

repararea cicatrizarea

nu este întotdeauna suficientă:

anumite complexe glandulare,

precum ficatul, pancreasul,

rinichii, şi organe, precum inima,

creierul, sistemul nervos central

şi visceral,

rămân câteodată debile

în funcţionarea lor,

râmânând în regiunea simtoamelor,

multiple cauze

ale suferinţei umane.

Facultatea care crează

relaţia cu mediul

şi în cazul de amibă

se efectuează

din pricina formei,

cu emiterea de pseudopode,

prin eventuala presiune a mâncării,

prin mişcări locomotorii

în direcţie pozitivă sau negativă

a stimulului,

acest lucru se numeşte în biologie

tropism.

Din cauza  tropismului

vegetalele înverzesc

şi trăiesc la soare;

corpusculii clorofilei

se orientează către lumină;

***

se întâmplă multe alte fenomene

ale vieţii vegetale.

Tropismul este prima

expresie rudimentală

a acelui proces,

din punct de vedere biologic cel mai evoluat

ce noi o denumim emotivitate animală.

Tropismul ,

emotivitatea animală,

de acolo

înaintând tot mai mult, la

emotivitatea umană,

în acord cu aceasta,

în toată gama sa,

de la senzorial

la intectual,

in irizarea estetică,

religioasă, etică,

sunt etape minunate

ale vieţii,

care este în continuă creaţie

de forme şi dorinţe către perfecţiune.

Educare i govani alle emozioni della Vita

Educare i giovani

alle emozioni della vita,

concepita e vagliata

naturalisticamente,

educarli al culto della visione

microscopica e meravigliosa,

a quella gigante e possente

della umana costruzione etica,

significa interessarli

per tempo alla visione

di sè stessi,

a quella verità

da cui scaturiscono altre verità,

a quella concezione costruttiva

del nostro essere,

che ci farà vivere

in un’ atmosfera

di interessi scientifici

e sociali.

Gli interessi superiori,

solamente,

potranno distogliere l’uomo economico

da quelli banali, goffi,

espressi dagli automatismi

di una vita sociale angusta

materialistica, sterile.

Să educăm tinerii către emoţiile Vieţii

A educa tinerii

către emoţiile vieţii

concepută şi veghiată

naturalist,

să-i educăm în cultul viziunii

microscopice şi minunate,

la acea uriaşă şi puternică

a construcţiei etice umane,

semnifică să fie interesaţi

în timp de viziunea

lor însăşi

la acel adevăr

din care se ivesc alte adevăruri,

la acea concepţie constructivă

a fiinţei noastre,

care ne face să trăim

într-o atmosferă

de interese ştinţifice

şi sociale

Nunai interesele superioare,

vor putea separa omul

economic

de cei banali, charaghioşi,

exprimându-se prin automatisme

într-o viaţă socială îngustă

materialistică, sterilă.

Alla luce s’indirizza il bambino

Come nel culto educativo

alla luce si indirizza

il bambino

al riflesso soave

dei primi innocenti sorrisi

della vita,

così nel culto educativo

delle scienze naturali

si invitino i giovani

a non farsi contaminare

dalle brutture economiche

della vita sociale.

L’uomo non può costruirsi,

se ignora

i canoni naturali

della sua vita,

se esegue soltanto

lo svolgersi automatico

delle energie biologiche,

inserite nei cromosomi

a lui spettanti,

che ha ereditato,

ed alle risultanti passive

che scaturiscono

dalle interferenze

del suo ambiente.

Che egli possa esercitare

il potere critico

tra le nozioni

del suo sapere biologico

e tra le acquisizioni

della sua educazione sociale;

***

stabilirsi quelle regole

di condotta,

che gli daranno

perfetta autonomia

nella più valida,

integra,

pura coscienza etica.

Possiamo essere artefici

di gran parte

dei nostri riflessi psichici e sociali,

se riusciamo

ad apprendere quella scienza

della conoscenza di noi stessi.

Questa si muove

nell’ambito

della scienza biologica.

Copilul trebuie îndreptat către lumină

Precum în cultul educativ

copilul

trebuie îndreptat către lumină

la reflexia suavă

a primului surâs inocent

al vieţii,

astfel în cultul educativ

ale ştiinţelor naturii

se vor invita tinerii

 ca să nu se contamineze

cu urâţeniile economice

ale vieţii sociale.

Omul nu se poate construi

dacă nesocoteşte

canoanele naturale

ale vieţii sale,

dacă urmează numai

să -şi desfăşoare automat

energiile biologice,

introduse în cromozomi

săi pe

care le-a ereditat

şi rezultatelor pasive

care derivă

din interferenţele

mediului său.

Ca el să poată exercita

puterea critică

printre noţiunile

cunoaşterii sale biologice

şi printre achiziţiile

educaţiei sale sociale;

***

să-şi stabilească regulile

de conduită,

ce o să-i dea o

perfecta autonomie

în cea mai valabilă,

integră,

pură conştiinţă etică.

Putem fi creatorii

în mare parte a

rflexiilor psihice şi sociale ale noastre,

dacă reuşim

 a învăţa acea ştiinţă

a cunoaşterii noastre însăşi.

Acest lucru se mişcă

în mediul

ştiinţei biologice.

 La medicina e’ la scienza dell’uomo

La medicina è la scienza dell’uomo,

e lo dimostrarono

i grandi dell’Università di Bologna

(1200-1300).

Ben si disse “Bonomia docet”.

L’umanità non può dimenticare

le nobili esistenze di Mondino de’ Luzzi,

di Taddeo, di Pietro d’Albano, di Malpighi,

di Valsalva, di Morgagni,

di quella eletta,

e non piccola schiera di benemeriti,

che intuirono la medicina

scienza dell’uomo,

base di ogni efficienza

per sostenere la lotta

della nostra esistenza.

Alla conoscenza scientifica

della biologia umana

noi chiediamo

il massimo ausilio,

in questa seconda decadenza

del mondo europeo,

seconda era medioevale,

in un momento

in cui l’illustre personaggio della Terra,

apparso nella maschera

di Homo-brutus,

acquistata poi quella di Homo-sapiens,

par che voglia degenerare

in quella dell’Homo-oeconomicus,

della quale si vanta.

Medicina este ştiinţa omului

Medicina este ştiinţa omului

şi o demonstrează

cei mari ai Universităţii din Bologna

(1200 – 1300).

Bine  s-a zis “Bonomia docet”.

Umanitatea nu paote uita

existenţa nobilă a lui Mondino de’ Luzzi,

 Taddeo,  Pietro d’Albano,  Malpighi,

 Valsalva,  Morgagni,

de acea elită,

şi nu este un şir mic merituos,

de aceia care au intuit medicina

ca ştiinţă a omului,

baza fiecărei eficienţe

pentru a susţine lupta